Originile surprinzătoare ale cunoscutei expresii mondene „Sunt majoră şi vaccinată!“
0Expresia îşi are rădăcinile în Franţa de acum circa două secole, iar iniţial era legată de drepturile şi de libertăţile cetăţeneşti, dar şi de progresul ştiinţific la care publicul larg reacţiona cu foarte mult scepticism.
Expresia „Sunt major(ă) şi vaccinat(ă)” - cu variaţiunea „Este major(ă) şi vaccinat(ă)” - poate fi auzită destul de des în zilele noastre, mai ales în lumea mondenă.
Puţini ştiu însă că sensul ei actual, acela de libertinism împins la extrem („Jună sunt, de nimeni nu depand”, ne trasmite Ion Luca Caragiale printr-un personaj al său din piesa de teatru „O noapte furtunoasă”), este destul de departe de sensul original, după cum ne explică profesorul de istorie Mihai Mocanu.
„Acum aproape două secole, în zona centrală a Europei, dar mai cu seamă în Franţa, libertăţile individuale căpătau noi sensuri, care tindeau să se apropie ca şi concept de cele din zilele noastre. Francezii îşi revendicau drepturile la scară largă, urmare a principiilor Revoluţiei de la 1789, iar relaţia lor cu autoritatea şi cu ceilalţi devenea alta decât cea consacrată de feudalism”, spune profesorul.
„De fapt, expresia «Sunt major şi vaccinat!» a fost un fel de declaraţie de emancipare a tânărului cetăţean francez. Glumind puţin, se poate spune că a prefigurat vremurile moderne şi mişcarea hippie, căci tânărul francez putea merge în faţa autorităţii să-şi revendice dreptul la căsătorie fără să mai aibă nevoie de aprobarea feudalului sau a unui tutore. Nu trebuia decât să fie major şi să nu sufere de vreo boală venerică ori contagioasă, acesta fiind sensul în care trebuie interpretat termenul «vaccinat», care s-a insinuat în expresie la începutul secolului al XIX-lea, înlocuind termenul iniţial, care era «sănătos»”, adaugă profesorul.
Să nu uităm că primul vaccin din istorie, cel împotriva variolei, este descoperit de Edward Jenner în anul 1796 (deci tot cam pe când „explodau” libertăţile civile în Europa de Vest), însă deşi drepturile civile se bucurau de o mare „priză” la public, vaccinarea a avut nevoie de mult timp pentru a fi considerată ca fiind de ajutor. De altfel, inclusiv în zilele noastre încă mai există numeroşi oameni care consideră vaccinurile mai mult dăunătoare decât folositoare.
Interesant este însă că deşi expresia s-a născut la graniţa dintre secolele XVIII şi XIX, ea este atribuită unui... scriitor francez. Wikipedia consemnează că formularea „Sunt major şi vaccinat” ar fi fost folosită pentru prima oară de Gérard de Nerval (pe numele lui adevărat Gérard Labrunie: n. 22 mai 1808, Paris — d. 26 ianuarie 1855, Paris), fiind regăsită în volumul de povestiri „La Bohème galante”, apărut în 1855.
„Este un evident exces să atribui scriitorului Nerval această formulare. În opinia mea - şi nu doar a mea: sunt mulţi istorici francezi care afirmă cu dovezi ceea ce spun eu – scriitorul nu a făcut altceva decât să cuprindă în opera sa ceea ce exista deja şi avea notorietate”, este de părere profesorul Mocanu.
Este drept, însă, că Nerval este printre primii care au explicat mai pe înţelesul tuturor, în scris, acest concept cu caracter de cutumă, el ducând termenul de căsătorie dincolo de complicatele convenienţe sociale ale epocii.
ariajul devine o expresie a dreptului de alegere al celui care se căsătoreşte, iar căsătoria poate fi condiţionată de numai două lucruri: majoratul protagoniştilor (care presupune şi exercitarea deplină a drepturilor cetăţeneşti), dar şi vaccinarea, care conferă imunizarea şi, cumva, perspectiva unor urmaşi sănătoşi.
Conceptul a rămas valabil şi în zilele noastre (pentru încheierea căsătoriei trebuie ca protagoniştii să fie majori şi să prezinte certificate medicale), la el adăgându-se exprimarea acordului consimţit în faţa autorităţii în prezenţa a cel puţin doi martori.
Se încarcă comentariile...
