Originea surprinzătoare şi sensul nebănuit al expresiei „a umbla ca Vodă prin lobodă“

Celebra lobodă FOTO Costel Crângan

Deşi expresia sugerează imaginea unui rege umblând de-a valma prin bălării, în esenţă este vorba despre descrierea unui obicei feudal caree n-are nicio treabă nici cu loboda şi nici cu vreun domnitor. Există şi o interpretare care se referă la curgerea nestăvilită a apei, ba chiar şi una, de-a dreptul năstruşnică, ce descrie relaţia omului cu religia.

Folosită destul de des în vorbirea curentă pentru a sublinia nepăsarea, nesăbuinţa sau chiar inconştienţa, expresia „a umbla ca vodă prin lobodă” pare să aibă la origine un cu totul alt sens decât cel pe care i l-au rezervat contemporanii.

Surprinzător, sensul primar al expresiei nu are nicio legătură nici cu loboda (plantă folosită la prepararea diverselor mâncăruri arhaice) şi nici cu vreun voievod, ci se referă la un obicei feudal al cărui caracteristici lingvistice au fost alterate până la reformularea sensului.

Potrivit profesorului de limba română Armand Ionescu, sensul iniţial al expresiei (confirmat de altfel şi  în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române – DEX) este „a umbla fără grijă, de obicei dându-ţi importanţă”, însă loboda şi vodă sunt scoşi din ecuaţie.

„Zicătoarea pare a fi pornit din Ardeal, prin Evul Mediu, când iobagii şi jelerii de acolo erau siliţi la robotă, adică la muncă în folosul stăpânului feudal. Acestui stăpân românii îi mai spuneau şi domn. Cu alte cuvinte, a trece ca domnul prin robotă însemna a nu avea grijile iobagilor, a nu fi presat de obligaţii către feudal”, spune profesorul.

Cuvintele au fost modificate – mai întâi ca pronunţie şi apoi ca sens -  pe măsură ce mulţi români din Ardeal au emigrat în Ţara Românească şi în Moldova. Ei au adus şi zicala cu „domnul prin robotă”, pronunţând ultimul cuvânt cu accentul pe prima silabă, ca la ei acasă. Prin locurile unde s-au stabilit, robotă se pronunţă însă cu accentul pe a doua silabă. Iar cu în Moldova şi în Ţara Românească, domnul mai era numit pe atunci şi vodă, „conversia” a fost inevitabilă.

„Contaminarea lingvistică s-a produs gradual. Mai întâi vodă a început să treacă prin robotă, iar din pricina accentului de pe prima silabă precum şi a rimei ce se potrivea de minune, localnicii au înţeles lobodă, planta cea de toate zilele din cirbă sau alte mâncăruri, deci aşa a rămas expresia de atunci încoace”, spune profesorul.

Există şi explicaţii mai complicate, cum ar fi cea publicată de scriitorul Andrei Ionescu în revista „Convorbiri Literare”.

„În cunoscuta expresie a umbla ca vodă prin (sau în) lobodă, vodă este prima parte, folosită adesea independent, a cuvântului voivod, care provine din dacicul veitvods = martor, de care ne-am ocupat nu de mult. Iar loboda derivă din perfectul verbului laubjan = glauben = a crede, cuvînt de asemenea important în economia limbii dacice, avînd o familie bogată, cu numeroase încrengături, cum vom vedea în continuare. Înţelesul expresiei ar fi prin urmare, potrivit acestei ipoteze, a umbla ca martorul în spaţiul credinţei sale sau printre cei de o credinţă cu el”, scrie acesta.

Mai există însă o explicaţie, destul de credibilă, care face referire la preluarea şi adaptarea unei expresii din limba rusă, care are sensul original „a curge de neoprit ca apa”.

Interpretarea pleacă de la cuvintele slave „voda” (care înseamnă „apă”) şi „slobod” (cu diverse variante asemănătoare; înseamnă, evident, „liber”), care împreună dau acest sens deloc de neglijat.

În final, pentru ceu care încă n-au aflat ce-i loboda, iată sensul descris de DEX în cazul acesteia: LÓBODĂ, lobode, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee anuale, dintre care una, cu frunzele comestibile, este cultivată (Atriplex hortensis). Expr. (Pop.) A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin lobodă = a umbla fără grijă (dându-şi importanţă). – Din sl. loboda.

Cât priveşte rostul culinar al lobodei, este bine de ştiut că bunicile noastre o foloseau des la gătit (deh, încă nu apăruseră „aroganţele” moderne de tip goji, avocado, kale ori broccoli), dovadă şi reţetele strămoşeşti din următorul meniu: borş de lobodă cu afumătură, sărmăluţe învelite în foi de lobodă şi plăcintă cu urdă şi lobodă roşie.

Vă mai recomandăm şi:

De unde vine expresia „Ţara lui Papură Vodă“. Două momente istorice complet diferite au creat sensul cunoscut astăzi

De unde vine expresia „a ţine de şase“. E parte din argoul infractorilor, dar a fost inventată cu un scop extrem de practic

Ciudatul grai vorbit în satele din Moldova acum 100 de ani. Cine era „limbăul“ şi ce expresie se folosea pentru omul beţiv