Morţii Revoluţiei. Cum a fost ucis un muncitor de 21 de ani, în plină stradă, de un caporal care se credea Rambo

Felician Costel Niţă, din Galaţi, a murit stupid, pe 5 ianuarie 1990, secerat de o rafală de armă automată mânuită de un militar care l-a crezut terorist pe tânărul ce se întoarcea de la muncă. Ucigaşul a fost apoi condamnat, dar nu pentru crimă, ci pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

Moartea tânărului Felician Costel Niţă, din Galaţi, pe 5 ianuarie 1990, pare despinsă dintr-un film american de acţiune. Deşi iniţial lucrurile au fost foarte confuze, oscilându-se între varianta unui atac terorist (s-a vorbit chiar despre nişte lunetişti prezenţi pe clădirile din apropiere) şi un accident de mânuire a armei, într-un final s-a ajuns la concluzia că a fost vorba despre un omor.

Rapoartele balistice şi toate expertizele din dosarul penal legat de decesul lui Felician Costel Niţă au relevat că agresorul, respectiv caporalul Marian Baciu, a acţionat cu bună ştiinţă şi că arma nu i s-a descărcat accidental.

Apăra Poşta de cine?

În seara de 5 ianuarie 1990, în jurul orei 22,00, caporalul Baciu Marian, militar în termen la unitatea militară (UM) 01247 din Galaţi, se afla în„serviciul de pază şi apărare” a sediului central al Poştei din oraş. 

Avea asupra lui un pistol mitralieră, la care era montat un încărcător cu 30 cartuşe, iar misiunea îi era să patruleze în stradă, pe o porţiune de circa 100 de metri de-a stânga şi de-a dreapta intrării în clădire, respectiv de la intersecţia cu strada Nicolae Nicolae Bălcescu şi până la Parcul Eminescu.

Ordinul ca Poşta să fie păzită venise din partea comandantului direct, care la rândul să executa un ordin primit de la Comitetul Frontului Salvării Naţionale (CFSN), condus la acea vreme de maiorul Ilie Plătică Vidovici (devenit ulterior lider al FSN/PDSR/PSD Galaţi şi parlamentar). 

Motivul pentru care Poşta din Galaţi beneficia de un tratament special nu este foarte clar, câtă vreme la Galaţi nu se înregistrare niciun incident în care să fie implicaţi terorişti, ci doar evenimente generate de haos, alcool şi de prea multă adrenalină.

„Teroriştii” veneau de la muncă pe jos

La un moment dat, în timp ce patrula pe trotuar, aflându-se la circa 20 de metri de intrarea principală în clădire, caporalul Baciu a observat doi cetăţeni îmbrăcaţi în ţinută civilă care se deplasau pe mijlocul străzii, îndreptându-se spre poştă. I-a somat, cerându-le să se oprească, somaţie la care s-a supus numai unul din ei. 

„Celălalt civil, identificat ulterior ca fiind Niţă Felician Costel, şi-a continuat deplasarea către caporalul Baciu Marian, care i-a cerut să se legitimeze, iar în momentul în care a ajuns la circa 7-8 m de el, l-a mai somat o dată, a introdus cartuş în mecanismul de dare a focului după care a executat foc asupra civilului producându-i leziuni grave care i-au cauzat moartea”, se menţionează în Rechizitoriul nr. 1/P/1990, din data de 2 octombrie1990, întocmit de Procuratura Militară Bacău.

De altfel, amintita instituţie a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Baciu Marian, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de articolul 174 alin. 1, din Codul penal.

Interesantă este şi declaraţia militarului la prima instanţă:

„Am crezut că este înarmat şi vrea să mă atace. Am crezut că este un terorist”. 

De cealaltă parte, avem declaraţia celei de-a treia persoane implicate în incident (cel care s-a oprit la somaţie), coleg de muncă cu victima la o întreprindere din partea est a Galaţiului:

„Ne întorceam de la muncă pe jos, Ieşisem din schimbul 2 şi n-am mai aşteptat autobuzul, că văzusem la televizor că, prin alte oraşe, au tras tot felul de nebuni în autobuzele de pe stradă. Militarul acela parcă îşi ieşise din minţi când ne-a văzut, iar colegul meu s-a pierdut cu firea şi nu s-a oprit din mers”.

Condamnat pentru nerespectarea regimului armelor

Deşi a fost iniţial trimis în judecată pentru omor, Marian Baciu a scăpat ulterior mult mai ieftin. Cercetarea penală a fost refăcută în 1997, după ce judecătorii s-au tot fofilat să dea o sentinţă, iar al doilea rechizitoriu a fost pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

Fostul caporal a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendare, reţinându-se că „evenimentul s-a produs pe fondul unui climat de insecuritate, care l-a putut face pe inculpat să creadă că viaţa îi este ameninţată”. Teroriştii de fum ai noului regim loveau din nou...