Monument istoric lăsat de primărie să se dărâme, deşi este proprietate publică şi se află la kilometrul zero al oraşului

Palatul „Simion Gheorghiu“ din Galaţi a parcurs, în istoria lui de aproape un secol, o permanentă dramă. Construit de un bancher, el fost naţionalizat la scurtă vreme şi a fost tranformat în restaurant „de stat” şi locuinţe cu chirie. A fost năruit puţin câte puţin, iar în ultimii ani a fost doar o „vacă de muls” pentru o firmele abonate la făcut expertize pe bani publici.

În plin centrul Galaţiul, la kilometrul zero, un fost palat aristocratic – ajuns, prin complicatele mecanisme ale Justiţiei, în proprietatea oraşului - se dezintegrează, la propriu, de aproape două decenii, fiind acum aproape de o iminentă prăbuşire. Impozanta clădire de pe Domnească nr.24 este cunoscută sub denumirea de Palatul Simion Gheorghiu şi are o istorie controversată.

Construit în perioada 1923-1925, imobilul a rămas unul dintre foarte puţinele edificii reprezentative (s-au păstrat mai puţin de zece, în total) pentru felul în care arăta centrul oraşului până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. 

Are un subsol amplu şi trei niveluri care au, în total, o suprafaţă desfăşurată de aproape 2.000 de metri pătraţi, find ridicat din banii lui Simion Gheorghiu, unul dintre cei mai bogaţi gălăţeni în perioada interbelică. „Era înalt funcţionar la Uzina de Gaz din Galaţi şi apoi director al Băncii Galaţilor”, spune despre acesta istoricul Marius Mitrof, consilier la Direcţia pentru Cultură Galaţi.

A fost naţionalizat în 1948, iar vreme de aproape cinci decenii a găzduit un restaurant  şi ceva spaţii comerciale (la parter), etajele 1 şi 2 fiind închiriate ca locuinţe. În 1992, deşi era deja evident că este într-o stare foarte proastă, a fost inclus în lista Monumentelor Istorice ale Galaţiului, ca parte a „Ansamblului Urban strada Domnească”, datat secolul al XIX-lea, inclus pe aceeaşi listă de patrimoniu.

În 1994 a existat o primă tentativă de demolare, care a fost însă respinsă deoarece clădirea era deja monument istoric. Tot în acea perioadă, chiriaşii au început să plece din clădirea în ruină, însă unul dintre aceştia a rămas. Mai mult decât atât, în 1997 Primăria îi vinde chiriaşului (pe nume Bogdan Gabriel Iacob) apartamentul 10 din imobil, contra unei sume modice: câteva sute de lei. Primar era pe atunci actualul deputat Pro România Eugen Durbacă, devenit notoriu prin faptul că semna orice cerere, în faţa sediului partidului, pe capota maşinii.

Tranzacţia este realmente bizară dat fiind că situaţia juridică a clădirii era complicată – mai exact exista un proces între primăriei şi o serie de persoane care se pretindeau ca moştenitoare ale familiei Gheorghiu (caz în care vânzarea era interzisă de lege) - iar starea ei tehnică era foarte rea. Deja o serie plafoane căzuseră, instalaţiile de apă, canalizare şi electricitate erau dezafectate, structura de rezistenţă era grav avariată.

Ruinarea a continuat şi în anii următori şi, pe fondul vandalismelor, partea din spate a imobilului s-a prăbuşit, acoperişul a dispărut în proporţie de 80-90%, tâmplăria a fost în mare parte furată, aproape toate plafoanele au căzut. În imobil nu mai locuieşte nimeni, iar din 2017 s-a încheiat, definitiv şi irevocabil, şi procesul privind retrocedarea, instanţa considerând că Palatul Gheorghiu trebuie să rămână proprietate publică.

În timpul scurs, însă, degradarea clădirii a continuat în ritm acelerat. O contribuţie majoră în blocarea demersurilor primăriei de reabilitare a imobilului l-a avut chiar bizara tranzacţie din 1997. În paranteză fie spus, în ultimii ani s-a încercat anularea contractului de vânzare-cumpărare, pe motiv că a fost întocmit în condiţii nelegale, dar judecătorii au respins în serie acţiunile municipalităţii.

Mai mult decât atât, chiriaşul devenit proprietar a refuzat şi să cedeze partea lui de ruină pentru suma de 65.000 de lei (propusă de primărie) deschizând un proces în care cere oraşului peste 52.000 de euro  pentru o proprietate pe care a dobândit-o, tot de la oraş, cu echivalentul a nici 300 de euro.

Litigiul a dat peste cap şi planurile primăriei Galaţi de a obţine o finanţare europeană pentru restaurarea Palatului Gheorghiu şi transformarea lui într-un spaţiu de utilitate publică: un incubator de afaceri pentru firme din domeniile tehnologice de vârf.

Situaţia este cu atât mai controversată cu cât municipalitatea a cheltuit sume importante pentru nişte studii care nu prea îşi avea de fapt rostul, având în vedere contextul juridic. Primul dintre acestea este o expertiză tehnică făcută de o firmă abonată la contracte publice (Atu Consulting SRL), care a încasat 59.381 de lei (contract încredinţat direct) pentru a concluziona că imobilul nu mai poate fi reabilitat, fiind nevoie de reconstruirea lui, cu păstrarea a două faţade.

Al doilea studiu este de fezabilitate în vederea reabilitării. A fost atribuit tot firmei Atu Consulting SRL, tot fără licitaţie, însă pentru un preţ mult mai mare: 224.910 lei. În linii mari, acest preia expertiza tehnică şi concluzionează cam acelaţi lucru. Dar pe bani mai mulţi.

De ce nu a avut loc o licitaţie, aşa cum este legal şi moral, explică primăria. „Realizarea acestor documentaţii este imperios necesar a fi realizată într-un timp foarte scurt. Termenul-limită de închidere a apelului a fost stabilit prin Ghidul solicitantului pentru data de 7 mai 2018, iar cererea de finanţare trebuie încărcată odată cu documentele suport, printre care şi studiul de fezabilitate”, este poziţia oficială a instituţiei.

Credibilitatea acestei afirmaţii este însă anulată de finalitatea demersului: toată graba nu s-a mai finalizat cu nicio cerere de finanţare, dat fiind că, în mod evident, situaţia juridică scotea proiectul din zona eligibilităţii. „Nu a fost depusă cerere de finanţare prin Programul Operaţional Regional, Axa Prioritară 2, întrucât au existat litigii juridice. Se va depune cerere de finanţare când va fi atestat dreptul de proprietate în favoarea Primăriei Galaţi”, au recunoscut reprezentanţii administraţiei oraşului.

Între timp, Palatul Simion Gheorghiu se dărâmă cărămidă cu cărămidă, însă măcar gălăţenii sunt în siguranţă: pe trotuarul din dreptul clădirii s-a montat un tunel din scândură, astfel încât trecătorii să nu fie loviţi de resturile căzute din imobilul în stare de dezintegrare. Ca şi ţara.