Mărturii despre ororile colectivizării. Implicarea lui Nicolae Ceauşescu în represiunile din sudul Moldovei
0
Ororile din vremea colectivizării din România au avut patru tipuri de torţionari: liderii bolşevici, miliţienii, securiştii dar şi, ca-ntr-un altfel de „Experiment Piteşti”, ţărani transformaţi, prin manipulare psihologică, din victime în călăi.
După cum am arătat deja în episoadele anterioere, despre ororile de la colectivizarea din Culdalbi, Piscu, Tudor Vladimirescu şi alte sate din judeţul Galaţi, dincolo de abuzurile securiştilor şi miliţienilor, la represalii au participat şi personaje care aveau să ajungă în fruntea ţării, dar şi torţionari recrutaţi din rândul ţăranilor.
Ca-ntr-un altfel de „Experiment Piteşti”, oamenii aleşi dintre cei mai săraci ţărani erau „încurajaţi” cu alcool, apoi erau duşi dintr-un sat în altul pentru a acţiona cu violenţă pentru a-i convinge pe săteni să semnze adeziunile pentru colectiv.
Descinderile aveau loc în miez de noapte. Potrivit mărturiilor urmaşilor lui Ion Tăbăcaru, din satul Jorăşti, judeţul Galaţi, 10-12 inşi au spart uşa locuinţei în care acesta se afla, în vara lui 1956, cu soţia şi cei patru copii. Apoi, l-au luat la bătaie pe capul familiei, l-au scos în curte şi l-au călcat în picioare până l-au lăsat fără simţire, deoarece refuza să dea la colectiv cele patru hectare de teren pe care le avea. Cu organele interne zdrobite, omul s-a stins în doar câteva zile. Niciunul dintre criminali, care erau adunaţi din satele vecine, nu a fost vreodată pedepsit.
La un moment dat, metoda s-a dovetit atât de bună, încât regiunea Galaţi a ajuns să trimită „forţe speciale“ şi „specialişti“ şi în alte judeţe. Printre securiştii care s-au evidenţiat prin maniera dură de anchetare a fost Gheorghe Boştină, fost locţiitor pentru pază şi regim la Penitenciarul Galaţi între anii 1957-1960. La vremea aceea Vrancea ţinea de Regiunea Galaţi, iar anchetele se desfăşurau în judeţul vecin.
Colonelul Ştrul lega ţăranii cu sârmă ghimpată
În galeria torţionarilor comunişti, un loc aparte îl ocupă colonelul de Securitate Mauriciu Ştrul. Metoda de tortură prin care s-a remarcat era legarea deţinuţilor cu sârmă ghimpată şi umilinţele extreme înainte de executare. Îi plăcea să împuşte personal deţinuţii.
Şi-a perfecţionat „stilul“ în timpul reprimării revoltelor ţărăneşti din Vrancea, din 1950-1951, unde securiştii aflaţi sub ordinele sale îi legau cu sârmă ghimpată pe cei prinşi, după care aceştia erau umiliţi şi scuipaţi, înainte de a fi executaţi, după cum se consemnează în „Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România“ al lui Vladimir Tismăneanu.
De la sediul Securităţii din Focşani a condus reprimarea revoltelor ţărăneşti din Vrancea din1950-1951. În afara torturilor cu sârmă ghimpată, a procedat şi la execuţii sumare a zeci de ţărani şi la distrugerea mai multor sate.
Ordin privind instituirea cotelor obligatorii pentru ţărani FOTO Arhiva VA Urechia
Cel mai dur torţionar s-a dovedit a fi însă Ion Aramă, comandant al Securităţii Poporului din Galaţi, care i-a torturat pe ţăranii răsculaţi de la Vadu Roşca.
„Ne-au dus la Galaţi pentru proces, unde am luat bătaie cum nu-ţi imaginezi. Era un ofiţer, lovea numai la gât. După câteva zile se umflase gâtul cât capul, da’ n-am spus nimic criminalilor ăia“, îşi amintea de călăul Aramă ţăranul Niţu Stan, căpetenia răsculaţilor de la Vadu Roşca, condamnat la şase ani de închisoare, pentru „revoltă împotriva orânduirii sociale“.
Ceauşescu a dat ordin să se tragă
În lucrarea „Rezistenţa armată anticomunistă din România“, scrisă de Ion Brişcă, se povesteşte pe larg despre acele momente , când însuşi Ceauşescu ar fi ordonat prim-secretarului PCR din raionul Lieşti să folosească regimentul de Securitate din Tecuci.
Securiştii au pozat pancartele comuniste distruse de ţărani FOTO Arhiva CNSAS
Satul a fost înconjurat, la distanţă de trei kilometri, pentru ca tancurile şi maşinile să nu fie văzute. Armata a deschis focul, fără somaţie, secerând cu mitralierele tot ce mişca, fără discernământ. Satul cucerit era acoperit de sânge. Morţii au fost strânşi la marginea satului, duşi la Focşani cu camioanele şi îngropaţi în gropi comune.
„Răniţii şi peste 100 de arestaţi au fost duşi la Securitatea din Galaţi, unde comandantul Aramă a ordonat începerea unor anchete şi chinuri îngrozitoare. Procesul s-a judecat la Tribunalul Militar Constanţa, iar recursul la Galaţi. La Răstoaca şi Boţârlău, ţăranii au ocupat primăriile şi au ars cererile de înscriere în colective, dar şi alte acte. Armata a deschis focul, ca şi la Suraia. O parte din ţărani au reuşit să ajungă în păduri, dar alte zeci au fost prinşi şi condamnaţi. Aşa a fost îngenuncheată populaţia regiunii Galaţi“, se menţionează în cartea lui Ion Brişcă.
Se încarcă comentariile...
