Încondeierea ouălor de Paşti, o tradiţie pe care etnologii vor să o reînvie. „Exista credinţa că ouăle care se încondeiau în Joia Mare nu se vor strica niciodată“

Încondeierea tradiţională a ouălor cu ceară curată de albine este o tradiţie pierdută în judeţul Galaţi. Dacă acum o sută de ani, de Paşti, gospodinele transformau oul într-o mică operă de artă, astăzi gălăţencele folosesc vopsea din comerţ şi uneori frunze pentru a reda diverse motive florale.

În judeţul Galaţi nu s-au mai încondeiat ouă în tehnica tradiţională cu ceară curată de albine, de foarte multă vreme. Etnologii însă au studiat lucrări de specialiatate, au realizat cercetări pe teren şi încearcă să reînvie această frumoasă tradiţie.

„Datorită cercetărilor făcute pe teren, dar şi a studierii unor colecţii foarte vechi, am aflat aspecte importante din secolul XX despre această tradiţie. În judeţul Galaţi existau trei variante de pregătire a ouălor de Paşti: acestea fie erau pur şi simplu vopsite în nuanţe de roşu, fie se aplicau fragmente vegetale după care erau prinse foarte strâns într-un ciorap de mătase şi scufundate în vopsea. Nu în ultimul rând, cele mai frumoase ouă erau cele încondeiate cu ceară curată de albine”, a explicat pentru „Adevărul”, Anişoara Ştefănucă, etnolog.

O broşură publicată în anul 1914 de către Maria Panaitescu a fost principala sursă de inspirataţie a etnologilor privind modelele de ouă încondeiate în zona Covurluiului şi a Tecuciului.  

„Exista credinţa că ouăle care se încondeiau în Joia Mare nu se vor strica niciodată. Aceste ouă fie se ofereau de pomană, fie se păstrau până la Înălţare sau chiar mai mult, într-un loc curat al casei, sau chiar în apropierea icoanei. Desigur că se şi ciocneau, dar mai rar. Una din localităţile în care s-au încondeiat ouă cu ceară curată de albine era Lieştiul. Acolo ne bucurăm de o bună colaborare cu autorităţile locale şi cu preotul. Acesta fiind foarte apropiat de tradiţie, am reuşit cu ajutorul lui să aducem copiii aproape de noi pentru a le arăta cum se încondeiau ouăle în trecut”, a spus Anişoara Ştefănucă, etnolog.

Încondeiere cu ceară curată de albine FOTO CCDJ

Ouăle încondeiate reprezentau întregul univers care îl înconjura pe omul de la sat, prin reprezentări avimorfe, zoomorfe, geomorfe, astrale şi unelte. Toate aceste modele erau migăloase şi necesitau talent, răbdare şi atenţie, aşa că nu toate gospodinele se pricepeau să deseneze ouăle folosindu-se de condei.

„Specialiştii au încadrat aceste modele în diferite categorii. Creasta de cocoş, laba gâştei, florile, stelele şi uneltele din gospodăria de altădată erau predominante. Dacă reflectăm puţin asupra acestor ornamentaţii, observăm că toate elementele care înconjurau viaţa omului de acum o sută de ani era redată prin aceste ouă încondeiate. Exista o legătură între mentalul arhaic şi faptul că ele se dădeau de pomană pentru cei trecuţi în lumea de dincolo. Este destul de curajoasă o astfel de idee sau ipoteză, iar dacă aşa ar fi cu adevărat, astfel s-ar realiza o corespondenţă între lumea de aici şi cea de dincolo”, a precizat a spus Anişoara Ştefănucă, etnolog.

Pentru ca produsul finit să fie unul reuşit, gospodinele alegeau ouăle cu coajă netedă şi curată, iar după ce acestea erau degresate, se realizau modelele şi se scufundau în vopsea care era în trecut obţinute din plante după metode şi reţete bine cunoscute de către femei. De asemenea, această vopsea era folosită şi pentru ţesături şi covoare. Faptul că tehnica era una complexă ne demonstrează priceperea gălăţencelor de acum o sută de ani.

FOTO Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos

„După ce erau scufundate ouăle în vopsea, se lăsau la fiert până când acestea căpătau culoare. Acolo unde erau trasate linii sau puncte cu ceară, vopseaua nu putea pătrunde şi coaja rămânea la culoarea ei naturală. Întregul procedeu se petrecea la vatra sobei. După ce erau scoase din vopsea, ouăle erau şterse cu o cârpă, ceara care mai rămânea pe coajă se îndepărta şi apoi se ungeau cu grăsime sau ulei pentru a căpăta un luciu frumos. Acea cârpă pe care o foloseau femeile pentru îndepărtarea cerei era păstrată şi folosită în momentul în care cineva din familie s-ar fi îmbolnăvit, ea având un rol tămăduitor”, a declarat Anişoara Ştefănucă.

Ouăle încondeiate atrag prin frumuseţea şi delicateţea lor, acestea fiind adevărate opere de artă în miniatură. Deşi astăzi, în judeţul Galaţi nu se mai întâlnesc gospodine care să folosească pentru încondeiere ceara curată de albine, etnologii au găsit însă bătrâne care au povestit cu plăcere despre copilărie, când bunicile lor aveau această îndeletnicire.

Astăzi, etnologii încearcă să promoveze datinile uitate şi să îi atragă pe tineri pentru ca aceştia să ducă mai departe tradiţii precum încondeiatul ouălor pascale.

„Toţi tinerii care asistă la astfel de manifestări îşi doresc să facă rost de condee şi asta mă bucură foarte mult. Toată lumea trebuie să ştie că şi în zona Galaţiului a existat o tradiţie frumoasă de Paşti”, a conchis Anişoara Ştefănucă, etnolog.