FOTO Cum s-a făcut praf şi pulbere flota de nave de pasageri a României. Povestea unui dezastru consumat în mare tăcere
0
Prăbuşirea propriu-zisă a flotei de nave de pasageri a României a început 1999. Atunci, toate vasele de la Navrom Galaţi au trecut la noua companie Navrom Delta, iar cursele care deserveau porţiunea de fluviu de la Galaţi şi până la Turnu Severin au fost anulate. Aproape 100 de nave au fost vândute ca fier vechi.
Dacă despre dispariţia flotei comerciale sau a celei de pescuit oceanic a României au curs râuri de cerneală, în privinţa flotei fluviale de pasageri dezastrul s-a consumat în surdină. Conform cifrelor oficiale, din 1990 încoace, 85% din flota de nave de linie a dispărut (fără ca nimeni să fie tras la răspundere), iar transportul fluvial a fost desfiinţat pe aproximativ 95% din sectorul românesc al Dunării.
Practic, în acest moment mai există transport regulat de persoane doar de la Tulcea către gurile Dunării (adică pe o lungime de 65 km din cei 1.075 km de fluviu aferenţi ţării noastre). În rest este un imens „pustiu” de apă, pe care România nu-l valorifică aproape deloc în scopuri turistice (sau de transport), în timp ce alte ţări riverane, deşi nu au nici pe departe potenţialul nostru, au dezvoltat afaceri foarte profitabile în domeniu.
Ungaria, Austria, Serbia, Croaţia, Slovacia şi, mai ales, Germania, au încurajat şi subvenţionat adevărate industrii ale ospitalităţii în jurul Dunării, care au în prim-plan trasee de transport pasageri de toate felurile - de la câteva ore, la croaziere de săptămâni. Conexă lor există o intensă promovare a valorilor locale, începând de la tradiţii, continuând cu zona culinară şi băuturi şi sfârşind cu sesiunile de shopping. Toate acestea aduc acestor ţări turişti şi profituri, în vreme ce în România se trăieşte din amintiri.
Bogdan Radu Brânzan, reprezentantul asociaţiei „Galaţi, oraşul meu”, militează de mai bine de un deceniu pentru ca autorităţile locale şi centrale să ia în calcul dezvoltarea turismului pe Dunăre. „Am trimis sute de adrese, peste tot. Am sugerat idei, am încercat să stârnesc reacţii. Am primit, de peste tot, răspunsuri amabile că vom avea în vedere, că momentan nu sunt fonduri şi că vom vedea. Dar nu s-a întâmplat nimic, iar paradisul acesta care este Dunărea, cu un potenţial imens, rămâne de izbelişte, în vreme ce oamenii tânjesc după o plimbare cu vaporul”, ne-a spus acesta.
Cum a dispărut flota de pasageri
Conform datelor Ministerului Transporturilor, în 1990 erau zilnic zeci de curse pe Dunăre. Din toate porturile dunărene, de la Baziaş şi până la Sulina, veneau şi plecau anual, circa 1,8 milioane de pasageri, în marea lor majoritate români. Printre călători se aflau însă şi peste 100.000 de străini, cei mai mulţi din estul Europei.
La zi, singura companie care mai face curse regulate de pasageri pe Dunăre este Navrom Delta SA, care asigură câteva trasee între Tulcea şi aşezările din Delta Dunării. Multe din curse sunt subvenţionate de stat pentru localnici, iar traficul de pasageri este de 10 ori mai mic decât cel din 1990: circa 200.000 de oameni pe an.
În rest, din marile oraşe dunărene – Galaţi şi Brăila – nu a mai plecat nicio cursă de aproape două decenii. Doar de Ziua Marinei, cele două primării închiriază câteva nave să facă două-trei curse cu câteva sute de pasageri. Bătălia pe bilete este, în fiecare an, crâncenă, căci oamenii vor să trăiască experienţa călătoriei pe apă, dar nu au această posibilitate. „În 1990, erau în portul Galaţi 12 sosiri şi 12 plecări de zi de curse pasageri. Mereu erau pline aproape de capacitatea maximă. Acum avem zero!”, ne spune fostul pilot Ioan Ghe. Tofan.
Deşi situaţia flotei de pasageri a României s-a degradat constant după 1990, prăbuşirea propriu-zisă a avut loc începând cu 1999. Atunci, toate navele de pasageri de la Navrom Galaţi (proaspăt privatizată) au trecut la noua companie Navrom Delta, iar cursele care deserveau porţiunea de fluviu de la Galaţi şi până la Turnu Severin au fost anulate.
Şi cele dintre Brăila-Galaţi şi gurile Dunării au fost ulterior desfiinţate, iar navele au fost trase la mal, în adevărate „cimitire” plutitoare. Zeci de vase au fost apoi vândute sau tăiate la fier vechi. În total, au dispărut aproape 100, adică 85% din flota existentă în 1990. Doar câteva vase de pasageri mai sunt în uz, mai precis opt, adică: „Banat” (300 de pasageri), „Moldova” (300), „Mirceşti” (150), „Maramureş” (150), „Fieni” (20), „Adriatica” (20), precum şi navele semi-rapide „Delta Expres 1” şi „Delta Expres 2” (fiecare de 198 pasageri).
Alte şapte nave sunt conservare la Galaţi, Brăila şi Tulcea, fără a opera decât curse ocazionale, una sau două pe an. Restul sunt doar amintire. Iar dovada că flota de pasageri nu era chiar „fier vechi”, aşa cum se tot spunea în şedinţele AGA în care se aproba înstrăinarea navelor, este aceea unele dintre ele (cum ar fi fostul iaht regal „Libertatea”) au ajuns restaurante plutitoare, altele au fost restaurate de cumpărătorii străini şi fac acum croaziere de lux în alte părţi ale lumii.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
