Educatoarea care ajunge la sufletul copiilor prin filmări. Foloseşte limbajele iubirii ca să se conecteze cu elevii
0
Marişca Morari se foloseşte de pasiunea ei pentru camera video ca să surprindă evoluţia copiilor şi să găsească astfel cele mai bune metode pentru a le schimba comportamentul şi a le dezvolta abilităţile.
Marişca Morari (33 de ani), educatoare şi director la Grădiniţa nr. 28 din Baia Mare, a fost desemnată Educatorul Merito în 2021. Şi-a dorit să devină dascăl de când era de-o şchioapă. Se juca de-a învăţătoarea cu sora ei, iar apoi, pe măsură ce a crescut, şi-a dat seama că asta este vocaţia ei. A absolvit Facultatea de Litere, Română-Engleză, la Universitatea de Nord din Baia Mare, şi este educatoare de 13 ani.
De-a lungul timpului a predat şi la gimnaziu, dar a realizat că cel mai mult i se potriveşte să predea la grădiniţă.
„Îi ajut pe copii să se dezvolte şi doar la grădinţă pot face asta, petrecând atât de mult timp cu ei“, spune educatoarea. A descoperit că se creează o legătură strânsă dacă intră în jocul copiilor, dar şi în mintea lor. Ca să facă asta, se foloseşte inclusiv de pasiunea ei pentru camera video.
Evoluţia copiilor, filmată pas cu pas
Înainte de pandemie îi filma foarte des pe copii, pentru ca cei mici să scape de emoţii şi să-şi dezvolte încrederea în ei.
Micuţii veneau pe rând la cameră, purta mai întâi cu ei o discuţie amicală, ca să se simtă în largul lor, apoi le punea întrebări legate de ce cred că ar fi interesant pentru ei să vadă când o să crească mari: ce înseamnă pentru ei fericirea şi iubirea, de ce o iubesc pe mama, ce înseamnă să fii îndrăgostit şi ce ar vrea să fie când o să fie mari.
„Trăirile lor sunt atât de valoroase pentru mine. M-am gândit că părinţilor le-ar plăcea foarte mult să surprind aceste momente, dar şi ei, când vor creşte, poate vor dori să îşi să se revadă când erau mici“, explică Marişca Morari ce a stat în spatele ideii de-a filma tot ce se întâmplă la clasă.
Se uită împreună la filmuleţe, iar copiii remarcă ce nu au făcut bine. De pildă, unii nu au reuşit să spună nimic, iar alţii au vorbit prea încet. Filmările sunt şi cadoul învăţătoarei pentru elevii ei atunci când vine momentul să se despartă de grădiniţă şi să meargă la şcoală. Periodic, le trimite şi părinţilor ca să vadă evoluţia copiilor. Aşază telefonul într-un colţ al clasei, dă play şi face apoi cu copiii tot felul de activităţi, ca să satisfacă curiozitatea părinţilor, dar şi ca să le bucure sufletul.
Chiar dacă nu îi place să apară în faţa camerei, la debutul pandemiei a început să filmeze activităţile pe care le-ar fi făcut în mod obişnuit la clasă. Şi asta pentru că nu ar fi putut să se conecteze online în acelaşi timp cu toţi copiii, dar şi pentru că resimţea lipsa conexiunii cu ei. Pentru că îi intrase în rutină să le citească în fiecare zi, s-a filmat citind mai întâi o poveste. A trecut apoi la nivelul următor: s-a filmat în timp ce făcea experimente. De pildă, le-a explicat elevilor cum să facă ouă de dinozaur sau un tablou din fructe şi legume, le desena şi chiar le-a exemplificat mai multe exerciţii de gimnastică.
Lectura, prietena de nădejde a copiilor
Ca să înveţe să se exprime mai uşor şi corect, dar şi ca să le stimuleze creativitatea, educatoarea îi obişnuieşte de mici cu lectura. În timp, a observat că reproduceau diverse replici din poveştile pe care le citise la clasă sau un cuvânt mai greu, pe care îl repetau ca să îl pronunţe corect. „I-a ajutat foarte mult să îşi dezvolte vocabularul şi să se exprime corect. Cel mai important este că îi apropie de carte“, punctează Marişca Morari.
FOTO proiectulmerito.ro
Face grupuri mici de lectură, astfel încât elevii să se poată exprima cum şi cât doresc, iar povestea să curgă în ritmul cu care ei se simt confortabil. Îşi satisfac astfel curiozitatea şi rămân cu o stare de bine. „Mă bucură tare mult când vin părinţii şi îmi spun că elevii mei le cer să le cumpere cărţi. O mămică mi-a scris că şi-a mai achiziţionat o bibliotecă pentru că fetiţa ştie toate cărţile pe de rost şi i-a cerut altele“, spune educatoarea.
„Am intrat în lumea lor ca să mă accepte“
Îşi aminteşte că nu a aplicat de la început aceste metode, ba dimpotrivă. La debutul ei în învăţământ preda după metodele tradiţionale, extrem de rigide, iar astfel nu a făcut decât să îşi îndepărteze copiii. Le spunea cum şi unde să stea, să facă linişte şi de multe ori îi ignora şi nu îi lăsa să vorbească.
A conştientizat atunci că trebuie să îşi schimbe fundamental metodele de predare şi a început să citească cărţi despre inteligenţa emoţională, despre limbajele iubirii şi despre cum poţi să fii un părinte mai bun. „Am realizat că nu mă simţeam deloc bine făcând asta şi am schimbat abordarea. Am devenit şi eu copil, am intrat în lumea lor ca să mă accepte şi să aibă deschiderea de a spune tot ce au pe suflet, ca să îi pot cunoaşte cu adevărat şi să ştiu cum să dezvolt anumite comportamente şi abilităţi“, explică învăţătoarea.
Marişca Morari alături de micii săi elevi FOTO arhiva personală
Bineînţeles, a stabilit cu ei şi limitele a ceea ce pot să facă. De pildă, când este timpul să lase joaca sau să nu se lovească niciodată. A făcut acest lucru foarte subtil, fără să strige la ei, explicându-le de ce sunt importante. Copiii acceptă şi aplică aceste reguli, iar pentru că le acordă atenţie şi afecţiune, nu se revoltă niciodată. „Eşti ferm în ceea ce le ceri, dar şi empatic. Când înţelegi ceea ce vor şi simt ei, atunci realizează că sunt importanţi. Când îi iubeşti, îi protejezi şi îi respecţi, rezistenţa dispare“, spune Marişca Morari.
Alături de copiii romi
Educatoarea a făcut şi voluntariat pentru Asociaţia OvidiuRo, în 2016, în mai multe zone defavorizate, realizând atunci nevoia importantă a copiilor să aibă parte de o minimă educaţie, dar în special de afecţiune şi suport emoţional. Prima oară a lucrat numai cu copii de etnie romă.
„Acei copii veneau dintr-un mediu care nu acordă o importanţă consistentă educaţiei, aşa că în primele zile, spre exemplu, înjurau fără să-şi dea seama. După doar două săptămâni, comportamentul lor se schimbase: erau liniştiţi, vorbeau frumos şi se ofereau să ne ajute“, descrie dascălul schimbarea majoră pe care aceşti copii au avut-o într-o perioadă scurtă de timp.
„Fiecare copil are modul lui de a percepe iubirea“
În lucrarea pe care a susţinut-o pentru obţinerea gradului didactic I a abordat subiectul limbajelor iubirii. A făcut atunci un experiment foarte interesant, prin care a arătat cum a reuşit să schimbe comportamentele negative ale copiilor acordându-le afecţiune, atenţie şi susţinere emoţională. Copiii au aruncat o minge într-un cerc, iar cei care au nimerit de cele mai puţine ori au fost încurajaţi de părinţi, în timp ce copiii care reuşiseră multe aruncări bune au fost descurajaţi.
Acest banal experiment s-a reflectat apoi profund în performanţele şcolare ale elevilor. Cei care au fost încurajaţi şi-au îmbunătăţit substanţial randamentul şcolar, iar cei care au avut parte de cuvinte de descurajare au suferit un regres. „Cuvintele sunt foarte importante, iar fiecare copil are propriul mod de a percepe iubirea. Degeaba îi cumperi jucării, dacă el are nevoie, de fapt, să petreci timp cu el“, spune educatoarea.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
Profesoara care nu pune preţ pe note şi teme. „Învăţarea este despre viaţa noastră din fiecare zi“
Se încarcă comentariile...
