Cum au fost relatate protestele din iunie 1990 într-un ziar FSN distribuit în zeci de mii de exemplare: „Preşedintele ales al României, Ion Iliescu, este în pericol!“
0Ziarul, tipărit de FSN pe banii combinatului siderurgic din Galaţi (societate aflată sub control de stat la acea vreme), incita oamenii să se alăture minerilor „pentru a face ordine” şi propunea strângerea de semnături pentru alungarea din ţară a lui Ion Raţiu şi Radu Câmpeanu. Circa 200 de gălăţeni au plecat spre Bucureşti, pe 13 iunie, cu un tren pus la dispoziţie gratuit.
Publicaţia „Gazeta noastră”, apărută imediat după Revoluţie sub „îndrumarea” FSN, dar şi din ambiţia liderilor sindicali şi directorilor de pe platforma industrială a combinatului siderurgic de la Galaţi (unde lucrau circa 50.000 de oameni) de a-şi arăta forţa, reprezintă unul dintre cele mai relevante exemple de manipulare din perioada de după 1989 (cel puţin până la extinderea Facebook).
Gazeta a fost, în esenţă, prima publicaţie gratuită din România cu apariţie periodică (a apărut câţiva ani ca săptămânal, apoi lunar, iar după vreo 15 ani a dispărut) şi a jucat un rol foarte important în toate campaniile electorale din perioada 1990-1996.
De altfel, publicaţia (la fel ca alte câteva zeci de astfel de fiţuici apărute sub patronajul FSN) au avut o contribuţie determinantă la şubrezirea încrederii populaţiei în presă şi a dat tonul pentru avalanşa de instrumente media „poziţionate politic”, care fac ravagii în zilele noastre.
Trebuie spus că publicaţia a fost susţinută financiar, cel puţin până în 1996, în cea mai mare parte din banii daţi de administraţia combinatului (societatea era pe atunci cu capital de stat), dar şi de sindicatul de pe platformă. De-abia după 1996, FSN (convertit în PDSR) fiind nevoit – pe fondul pierderii alegerilor în faţa CDR – să-şi susţină o vreme publicaţia, care a dispărut ulterior.
„Gazeta noastră” şi mineriada din 13-15 iunie 1990
În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, „Gazeta noastră” apărea într-o ediţia specială (a 16-a din istoria ei) în care incita populaţia Galaţiului să meargă la Bucureşti pentru a împrăştia „bandele legionare care devastează Bucureştiul”.
Apelul a fost făcut chiar în momentul în care minerii se îndreptau deja spre Bucureşti, însă tipărirea fiţuicii, în numai puţin de 80.000 de exemplare, s-a făcut în cursul nopţii, ceea demonstrează caracterul remeditat politic al mineriadei amintite.
Prima pagină începe cu „Frontul Salvării Naţionale”, după care curge un text halucinant: „Preşedintele ales al României, Ion Iliescu, este în pericol! Bandele legionare devastează Bucureştiul! Gălăţenii pleacă spre Bucureşti! Încercare de întoarcere spre dictatura fascistă! De ce Poliţia nu-şi face datoria?”
După cum observaţi, întrebarea din ultimul rând al apelului induce ideea că forţele de ordine au pactizat cu „fasciştii” şi l-au lăsat pe Ion Iliescu singur în faţa urgiei. Scenariul seamănă izbitor cu cel al evenimentelor din jurul datei de 10 august 2018, când „manifestanţii atacau Guvernul” şi de aceea au fost reprimaţi cu brutalitate.
Aşa arăta ziarul care incita românii la război civil FOTO Costel Crângan
Pagina a doua iese din zona sloganului pur şi apelează la subtilităţi în arta manipulării. Astfel, redactorii publicaţiei (s-a aflat ulterior că textul a fost scris de Daniela Buruiană, fostă deputată PSD şi apoi la PRM) explică cititorilor „cine sunt instigatorii?”
Cităm: „Ciocoi pribegi şi înfumuraţi au venit să ne înveţe democraţia. Au venit şi cu bancote verzi crezând că România este de vânzare. S-au găsit şi vânzătorii de ţară, intelectuali care până mai ieri îi cântau în strună lui Ceauşescu. Au apărut şi profitorii de moment, unii extrem de bronzaţi”.
Cum ar veni, erau un fel de soroşişti, nişte intelectuali (duşmani ai poporului dintotdeauna) şi, evident, băieţii „bronzaţi”. Profil care s-ar potrivi galeriilor echipelor de fotbal (că pe atunci se juca pe soare, nu în nocturnă) sau membrilor lumii interlope.
Evident, mesajul continuă cu substrat politic: „După încercarea de rebeliune legionară, care urmărea să răstoarne preşedintele ales al României, ne punem întrebarea: asta să fie democraţia pe care Raţiu, Câmpeanu şi Coposu vor să ne-o impună?”
Ca orice mesaj bolşevic care se respectă, apelul se încheie cu nişte concluzii şi cu propunerea de măsuri ferme: „Concluzia e una singură: Raţiu şi Câmpeanu – afară din ţară! (N.R.: surprinzător, pe Coposu l-au „pierdut” pe parcurs din vedere). La sediile FSN Galaţi s-au deschis registre pentru strângerea de semnături a celor care doresc expulzarea din ţară a lui Raţiu şi Câmpeanu”.
Doar 200 de siderugişti au răspuns apelului
În ciuda distribuirii la scară mare a publicaţiei (cum spuneam, au fost 80.000 de exemplare tipărite) şi s-au la dispoziţie, pe 13 iunie 1990, două trenuri speciale gratuite pentru transport în Capitală, numai 200 de gălăţeni (toţi angajaţi ai Sidex) au avut curajul să facă deplasarea, aşa că a fost folosită doar o singură garnitură (despre care procurorii care investighează Mineriada n-au stabilit nici cine a comandat-o, nici cine a suportat costurile.
Menţionăm că judeţul era condus la acea vreme de Nicolae Beuran şi Traian Mândru (nici unul nu mai este în viaţă), sub supervizarea preşedintelui FSN Galaţi Ilie Plătică Vidovici (ajuns senator pentru mai multe mandate)
În schimb, după două luni FSN anunţa că a strâns peste 50.000 de semnături contra lui Raţiu şi a lui Câmpeanu, însă demersul a fost ulterior abanadonat pentru că i s-au mai alăturat doar câteva judeţe, printre care Vrancea, Teleorman, Olt şi Hunedoara.
În ceea ce priveşte „luptele cu fasciştii” ale muncitorilor din Galaţi, operaţiunea s-a dovedit un fiasco. Oamenii au povestit ulterior că la coborârea pe peron (pe 14 iunie, pe la 5,00 dimineaţa), au primit pachete cu pâine caldă, salam, brânză cu roşii, după care li s-au dat indicaţiile despre cum ar trebui să participe la „restabilirea ordinii în Capitală”.
Cei mai mulţi dintre ei nici măcar n-au părăsit zona gării de nord (trenul s-a întors la Galaţi în seara aceleaşi zile), iar puţinii care au avut curaj să plece spre centrul Bucureştiului au luat bătaie de la mineri, care i-au considerat parte a „bandelor fasciste”.
Mai multe declaraţii ale unor participanţi la evenimente au fost consemnate ulterior de „Ziarul de Investigaţii”, sub semnătura lui Tudor Bălănescu. Este de spus şi că un gălăţean pe nume Sterian Munteanu a depus o plângere penală împotriva FSN, pe motiv că prin amintita publicaţie a instigat la război civil, însă plângerea a fost casată în anul 2000 pe motiv că „Gazeta noastră” a acţionat „în interiorul libertăţii de opinie”.
Se încarcă comentariile...
