Ce boli fac copiii după ce merg la grădiniţă sau la şcoală. Igiena şi sistemul imunitar, principalii aliaţi în lupta cu aceste afecţiuni

Intrarea în colectivitate dă deseori bătăi de cap părinţilor din cauza bolilor pe care cei mici le contactează odată ce intră în contact cu alţi copii. Întărirea sistemul imunitar este esenţială în special în sezonul rece, atunci când virozele şi pneumoniile capătă amploare.

În momentul în care copiii intră într-o colectivitate, fie că vorbim de grădiniţă, şcoală sau after-school, pot apărea tot felul de probleme de sănătate. Este de ajuns ca unul dintre zecile de copii să sufere de o boală transmisibile şi imediat sunt răpuşi de boală şi ceilalţi copii.

“De cele mai multe ori, bolile colectivităţii la copii sunt de natură infecţioasă. Acestea se transmit prin virusuri, bacterii şi alte microorganisme, de la un copil bolnav la celălalt”, ne-a explicat medical Valentin Boldea. Cei mai mulţi dintre copii se îmbolnăvesc frecvent mai ales în primii ani după intrarea în colectivitate, oricât de multă grijă ar avea familia să nu se întâmple acest lucru. Între 0 şi 12 ani cei mici sunt mai expuşi afecţiunilor specifice colectivităţii pentru că nu au imunitatea formată la ele şi pentru că se transmit cu uşurinţă. Alarmant este că, dacă nu sunt tratate corespunzător, o parte dintre ele pot avea complicaţii severe.

Iată câteva dintre aceste afecţiuni: 

Herpanginele

Herpangina este o boală infecţioasă foarte întâlnită la copiii între 1 şi 10 ani. Se manifestă prin mici erupţii apărute în interiorul cavităţii bucale. „Virusul se găseşte în salivă şi în fecale şi se transmite din cauza unei igiene precare. Copilul trebuie să înveţe să se spele cât mai des pe mâini şi să nu împrumute jucării”, ne-a sfătuit medicul Valentin Boldea. Perioada de incubaţie a virusului este între trei şi cinci zile. Cel mai important este că cel mic nu prezintă simptome, dar este contagios. În toată această perioadă copilul are o stare generală proastă, nu are poftă de mâncare, are vezicule la nivelul cavităţii bucale. Tot în cadrul herpanginelor mai apare „Boala mână-picior-gură”: erupţii adică vezicule pe palme, pe tălpile picioarelor, în jurul gurii, somnolenţă cu febră mare care poate duce la manifestări neurologice, adică acele convulsii. Acum pot apărea şi conjunctivitele virale: ochii roşii, secreţii incolore, până la secreţii gălbui. Conform medicului, “trebuie mers de urgenţă la medicul oftalmolog, iar, ca primă acţiune, ochii se spală cu ser fiziologic.” 

Scarlatina

Scarlatina, cauzată de un streptococ, este o boală foarte contagioasă şi în colectivităţi poate duce la epidemii. Microorganismul vinovat se răspândeşte pe cale respiratorie, fie direct, prin picăturile de salivă împrăştiate în aer în timpul vorbirii, în urma strănutului, fie indirect, prin obiecte contaminate. Scarlatina apare în perioada rece şi umedă a anului, dar poate apărea şi în alte perioade ale anului. “Febră 39-40°C, dureri în gât şi vărsături. Copilul are o stare de agitaţie, nu are poftă de mâncare şi îl doare rău în gât când înghite. Ganglionii sunt măriţi şi dureroşi la pipăit. Limba suferă modificări specifice. Sunt cele mai importante simptome”, ne-a declarat medical Valentin Boldea. 

Erupţia se instalează după 24-48 de ore de la debut. Aceasta este difuză şi e punctată de mici bubiţe roşii, aspre la pipăit. Pe faţă, bolnavul prezintă paloare în jurul nărilor şi gurii, care contrastează cu roşeaţa pomeţilor. “După 7-14 zile, apare descuamarea furfuracee (cu fulgi ca de tărâţe) la nivelul feţei şi lamelară (în foiţe) la nivelul extremităţilor. Doar medicul poate spune ce analize se recomandă în acest caz, ce tratament trebuie urmat. Pentru uşurarea stării bolnavului, se recomandă consumul de lichide – apă, sucuri naturale, ceaiuri, supe”, ne-a declarat medical Valentin Boldea.

Scarlatina este extrem de contagioasă, astfel se recomandă ca bolnavul să rămână izolat, în casă, până în a 21-a zi de la începutul bolii. Medicul va face controlul final pentru a stabili vindecarea. Igiena trebuie să fie respectată şi în cazul scarlatinei. Se dezinfectează toate obiectele şi articolele cu care intră bolnavul în contact, iar uneori, la recomandarea medicului, toţi membrii familiei trebuie să urmeze un tratament. 

Virozele 

Odată cu scăderea temperaturilor, riscul ca micuţii să sufere de viroze este destul de ridicat. Infecţiile respiratorii se transmit şi ele foarte repede. Apar şi atunci când sistemul imunitar este scăzut şi nu am avut grijă să-l întărim puţin, înainte de a merge în colectivitate. “Atenţie: nu tratăm copilul după ureche, nu îi dăm antibiotice. Avem grijă să îl supunem unei diete alimentare care să-i ajute organismul să lupte cu aceste episoade nedorite. Fructe, legume, sucuri proaspete, naturale. De asemenea, copilul trebuie să ştie că a se spăla pe mâini îi garantează sănătatea şi să nu împrumute niciodată batista altui copil”, ne-a declarat medical Valentin Boldea. 

Parazitoze intestinale 

Cel mic poate prezenta următoarele simptome: nu are poftă de mâncare, are greaţă, vărsături, balonare, constipaţie sau diaree. Aceasta poate fi o boală parazitară. Infecţiile cu limbrici, giardia lamblia, oxiuri pot apărea după ce copilul a mâncat fără să se spele pe mâini, a băut apă contaminată sau a intrat în contact cu o persoană purtătoare de paraziţi. Medicul recomandă analizele necesare în astfel de cazuri şi tratamentul adecvat. 

Pediculoza se răspândeşte foarte repede

Pediculoza este dată de păduchi, insecte care trăiesc la nivelul pielii şi se hrănesc cu sânge. “Infestarea apare atunci când aceste insecte se înmulţesc foarte mult. Poate fi tratată cu tot felul de produse care omoară insectele şi ouăle acestora. Din acel moment, cel mic nu mai trebuie dus în colectivitate, pentru că pediculoza se răspândeşte foarte repede. Urmărim să vedem dacă tratamentul îşi face efectul. Dacă nu, cerem sfatul medicului de familie, al pediatrului, pentru a nu ajunge la complicaţii”, ne sfătuieşte specialistul. În toate afecţiunile colectivităţii, igiena este esenţială. Atât a corpului cât şi a obiectelor folosite, a hainelor. Cei mici trebuie să înveţe ce trebuie să împrumute şi ce nu, astfel încât să se bucure de sănătate o perioadă cât mai mult de timp.