Vrânceanul Valentin Muscă, cu lacrimi în ochi la lansarea Asociaţiei „Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei”: "Sunt în postura de a decide dacă plec din ţară"

Valentin Muscă

Asociaţia, care  îşi propune să apere şi să promoveze interesele majore ale regiunii, s-a lansat oficial în cursul zilei de luni, 14 ianuarie.

Personalităţi ale societăţii civile din cele opt judeţe ale Moldovei, respectiv Botoşani, Suceava, Piatra Neamţ, Iaşi, Vaslui, Bacău, Vrancea şi Galaţi au lansat luni, la Iaşi, Asociaţia Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei. 

Din rândul fondatorilor asociaţiei fac parte mulţi foşti şi actuali jurnalişti, printre care şi vrânceanul Valentin Muscă, actual director al Casei de Cultură din Odobeşti, care vrea să se implice în ajura regiunea Moldova să progreseze, mai ales că asociaţia propune un model naţional de descentralizare administrativă.

Prezent la lansare, Valentin Muscă a spus că în acest moment se află într-o mare dilemă: “Vin din Vrancea, de la Focşani. În iunie, 1990, mă întorceam de la Mănăstirea Cernica, cu doctorantul de atunci Vasile Merticaru şi ne-am trezit luaţi la bătaie de mineri, în Bucureşti. Evident, ne-am încheiat studiile la Bucureşti şi am plecat în 1994 la studii în străinătate, m-am întors după 10 ani, aveam şi un fiu, sunt în prezent directorul Casei de Cultură din Odobeşti şi mă aflu în postura inimaginabilă de a decide  dacă plecăm (n.a. din România), suntem două familii. Nu mai vreau să plec din România”, a spus Valentin Muscă, cu ochii în lacrimi.

Cei prezenţi la lansarea Asociaţiei „Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei” au vorbit despre necesitatea construcţiei unei autostrăzi care să lege Moldova de restul ţării.

Ce îşi propunere Asociaţia

"Moldova este, de mai bine de 100 de ani, un teritoriu marginalizat, mereu pus la coadă. Un teritoriu exploatat electoral, periodic, cu promisiuni niciodată îndeplinite.
Suntem opt judeţe - 4 milioane de oameni - care speră în zadar de la politicieni desemnaţi de la centru o viziune consolidată pentru acest sfert de ţară.
Politicile centraliste şi-au dovedit cu fiecare ciclu electoral, de 30 de ani încoace, neputinţa şi ineficienţa.
Moldova de azi este subdezvoltată economic şi fără voce politică pentru că e reprezentată în Capitală de politicieni mediocri şi obedienţi, care nu s-au solidarizat niciodată pentru a apăra interesele celor 4 milioane de alegători.
Politicieni care votează fără greş în conformitate cu linia partidului centralist, nu cu nevoile şi cu interesele alegătorilor lor.
Fiecare an înseamnă, pentru aceşti 4 milioane de alegători, încă un buget de stat în care Moldovei “nu i se alocă bani” pentru drumurile de care are nevoie, pentru spitale, pentru şcolile în care să-şi educe copiii.
Moldova are nevoie prin urmare de o voce clară, articulată, care să-i protejeze şi promoveze interesele.
PROBLEMELE MOLDOVEI AU DREPTUL SĂ INTRE PE AGENDA NAŢIONALĂ.
Cele opt judeţe ale Moldovei au probleme specifice - care ţin de geografie, de infrastructură, de dinamica socială, de proiecţia conştientă a unui viitor sănătos.

Asociaţia ”Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei”, ce are ca membri persoane cu expertiză şi competenţă profesională în domeniile economiei, antreprenoriatului, ştiinţelor juridice, administraţiei, istoriei, geografiei sociale, din toată regiunea, va formula aceste probleme, le va impune pe agenda naţională şi va propune soluţii.
Sunt probleme regionale importante, ce au fost ignorate, sistematic, de generaţii de politicieni - care sunt răspunzători, din toate punctele de vedere, de subdezvoltarea Moldovei:
1. Lipsa infrastructurii mari, care gâtuie de decenii economia Moldovei, are drept cauză dezinteresul şi incompetenţa politicilor centraliste care repartizează banii şi prioritizează proiectele de investiţii după o logică fără legătură cu dezvoltarea pe termen lung a unei regiuni esenţiale strategic;
2. Rezultatul acestor politici se traduce prin inechităţi în alocările bugetare - care adâncesc, sistematic, decalajul dintre Moldova şi regiunile cu creştere economică peste media ţării; în 2018, de exemplu, Moldova - care înseamnă peste 20 % din suprafaţa ţării - a primit un umilitor 2,3% din bugetul naţional de investiţii al Ministerului Transporturilor;
3, Regiunea e privită de decenii, în luări publice de poziţii, prin lentila unor stereotipii care-o califică drept “primitor universal” de infuzii financiare. Datele arată însă, adesea, altceva: în perioada 2012-2015, de exemplu, regiunea Nord-Est a livrat bugetului central cu 10 miliarde de lei (2,3 miliarde de euro) mai mult decât a primit înapoi prin realocări;
4. Fenomenul migraţiei forţei de muncă - care trage în jos întreaga economie naţională - are efecte devastatoare în Moldova: din trei emigranţi români, unul este din Moldova; 25% din populaţia zonei - faţă de 10%, media naţională - contribuie, prin munca lor, la PIB-ul altor ţări;
5. Oraşe mari - sau judeţe întregi, precum Galaţiul sau Botoşaniul - sunt condamnate la izolare şi declin accelerat pentru că nu-şi pot conecta motoarele economice la cele ale regiunii; şi n-o pot face pentru că nu există conexiuni de transport adecvate şi politici regionale care să le valorifice inteligent resursele, creativitatea, potenţialul.
SUBDEZVOLTAREA MOLDOVEI NU ESTE UN DAT ISTORIC.
Sunt 160 ani de când Moldova plăteşte, discret, factura Unirii Principatelor.
În 1859, de exemplu, regiunea Moldovei avea de trei ori mai multe drumuri modernizate decât Muntenia; un venit comunal pe cap de locuitor mai mare; mai multe târguri; moşii mai performante; o administraţie care, după standardele epocii, era mai modernă şi mai eficientă.
Imediat după momentul 1859, Principatele Unite se mândreau cu patru mari oraşe: Bucureşti, Iaşi, Botoşani şi Galaţi.
Azi Botoşaniul şi Galaţiul şi-au pierdut vigoarea economică şi poziţiile în top nu doar pentru că graniţele României s-au extins, incluzând oraşe transilvănene mari, ci pentru că au pierdut puncte, an de an, din cauza necruţătoarelor reguli ale centralismului.
Centralismul a schimbat dramatic viitorul Moldovei.
În 1930, ziarele epocii titrau pe prima pagină: “Vrem şosele în Moldova! Singura regiune fără şosele!”.
Sună cunoscut, nu-i aşa?
MODELUL CENTRALISMULUI FRANCEZ IACOBIN, pe care România l-a adoptat într-un anume context istoric, a devenit - în timp - o frână pentru regiuni, ţinute într-o dependenţă bugetară cronică de un centru tot mai lipsit de viziune, mai arogant, mai clientelar.
Până şi Franţa a renunţat, în anii ‘60, la acest model - devenise depăşit, neoperant, contraproductiv.
Suntem în secolul XXI şi pierdem, ca ţară, teren - pentru că nu ne reformăm administraţia, nu ne stimulăm potenţialul local, nu creăm context regiunilor să performeze.
Mai rău, bugetul public e tranzacţionat, mai mult ca oricând, pentru scopuri complet străine de nevoile contribuabililor.
A venit momentul să cultivăm şansele de dezvoltare ale regiunilor - şi, implicit, şansele de dezvoltare ale întregii Românii.
Acesta este, de fapt, interesul naţional: ca regiunile să-şi tureze motoarele, să se dezvolte, să atragă investiţii şi talente.
Descentralizarea înseamnă inteligenţă istorică, şanse de dezvoltare, promisiuni plauzibile de prosperitate generată de jos în sus.
Înseamnă plasarea deciziei mai aproape de comunităţi.
Descentralizarea înseamnă administrare modernă, flexibilă, rapidă, eficace.
NU CAPITALA TREBUIE SĂ AIBĂ O ŢARĂ, CI ŢARA TREBUIE SĂ AIBĂ O CAPITALĂ.
Procesul de regionalizare, aflat în dezbatere publică în 2013 - care ar fi permis în aceşti ani accesarea dinspre regiuni a fondurilor europene pentru infrastructură mare, de care Moldova are stringentă nevoie - a fost abandonat de administraţia de la Bucureşti fără vreo explicaţie.
Dezvoltarea României trebuie să fie rezultanta eforturilor marilor comunităţi regionale, care sunt direct interesate să valorifice oportunităţi - şi deci vor fi mai rapide şi mai eficiente.
Regiunile României trebuie, în plus, să se dezvolte simultan şi echilibrat. Dezechilibrele nasc tragedii, reacţii extreme, pericole greu de anticipat.
Asociaţia Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei va propune un model naţional de descentralizare administrativă - şi de punere în acord a intereselor regionale cu obiectivele dezvoltării naţionale.
Credem că este timpul ca marile regiuni ale României să capete voce politică şi putere administrativă pentru a relansa dezvoltarea ţării, ţinută acum pe loc de un hipercentralism ineficient, paralizant şi antinaţional.
DE ACUM, MOLDOVA ARE O VOCE", se arată în manifestul Asociaţiei lansate luni.