FOTO Un secol de la cea mai mare bătălie din Primul Război Mondial. La Mărăşeşti s-a rostit pentru prima dată „Pe aici nu se trece!“
0
Bătălia de la Mărăşeşti, care a început pe 6 august 1917, a fost cea mai importantă operaţiune militară desfăşurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial.
La capătul a doi ani de neutralitate, în august 1916, din ordinul regelui Ferdinand, armatele române au trecut Carpaţii pentru eliberarea Transilvaniei.
Intrată în război alături de Franţa, Italia, Rusia şi Anglia, care formau Antanta, ţara noastră s-a găsit singură în faţa armatei germane şi austro-ungare, sprijinită de aliaţii turci şi bulgari, fiind astfel obligată să suporte o ripostă concertată a inamicului.
A fost un an cu pierderi grele pentru armata română, nevoită să abandoneze Oltenia, Dobrogea şi Muntenia pentru a se retrage în Moldova. Cu toate aceste pierderi teritoriale, dar mai ales umane, lupta nu a fost abandonată, iar frontul avea să fie stabilizat la porţile Moldovei.
Cu un rege şi un guvern retras la Iaşi, alături de întreaga comandă a armatei române, dar şi cu un ajutor de data aceasta consistent din partea Misiunii Militare Franceze, s-a reuşit reorganizarea armatei române, care avea să renască precum pasărea Phoenix în vara anului 1917. A fost o operaţiune complexă, de apărare şi menţinere a liniei frontului punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor, în condiţiile în care armata rusă era în plină disoluţie revoluţionară.
“Operaţia ofensivă a fost planificată de comandamentul român, în acord cu comandamentul rus de pe frontul din Moldova. Încă o dată însă, conduita partenerului de coaliţie pune armata română într-o situaţie dificilă. Astfel, în faţa contraofensivei declanşate de forţele centraliste care sperau într-o victorie printr-o ofensivă concentrică, a două grupuri de armate germane, armatele ruse contaminate de morbul revoluţiei se retrag în debandadă, descoperind flancul nordic al frontului româno-rus din Moldova. În aceste condiţii, operaţia ofensivă a Armatei 1 române este contramandată. În schimb, Armata a 2-a română, comandată de generalul Alexandru Averescu, obţine la Mărăşti o strălucită victorie”, potrivit istoricului vrâncean Horia Dumitrescu.
Acestea erau auspiciile sub care debuta ceea ce istoriografia română a numit „bătălia de la Mărăşeşti”, iar cea germană, „bătălia de străpungere de pe Putna şi Şuşiţa”.
Bătălia de la Mărăşeşti, care a început exact în urmă cu un secol, pe 6 august 1917, a durat 29 de zile, până pe 3 septembrie 1917 şi a reprezentat cea mai mare încleştare militară care s-a dat pe frontul românesc în timpul Primului Război Mondial.
Pe aici nu se trece
„Marea încleştare a durat 29 zile şi a angajat, de ambele părţi, 25 divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie şi o brigadă de cavalerie. 16 din cele 29 de zile au fost marcate de lupte deosebit de înverşunate, de atacuri şi contraatacuri, toate consumate la cea mai înaltă tensiune. Alături de Mărăşeşti, în geografia istorică a românilor şi-au căpătat un loc aparte nume de localităţi, râuri sau păduri: Bizigheşti, Străjescu, Furceni, Doaga, Moara Albă, Şuşiţa, Zăbrăuţ, Chicera, Cosmeşti, Călini, Răzoare, Muncelu. Tentativa inamicului de a străpunge frontul ţinut de Armata 1 română (comandată, succesiv, de generalii Constantin Cristescu şi Eremia Grigorescu) a fost dejucată. Aici, la Mărăşeşti, armata română a repurtat o nouă şi mare victorie, dovedind lumii că <<pe aici nu se trece>>”, potrivit istoricului Constantin Kiriţescu.
Statisticile consemnează pierderile trupelor adverse la peste 60.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi, pe când românii, din cei 170.000 de ostaşi angajaţi în lupte, au avut 27.140 de pierderi, respectiv 5.125 de morţi, 9.818 dispăruţi şi 12.467 de răniţi. La rândul ei, Armata a 4-a rusă a avut 25.650 morţi, răniţi şi dispăruţi.
Luptele de la Mărăşeşti au rămas în istorie ca „pagina cea mai strălucită a marelui nostru războiu naţional”, iar oraşul erou a căpătat, prin jertfa ostaşilor români şi a aliaţilor ruşi şi francezi, nu numai o consacrare naţională, ci şi una internaţională.
Astfel că alegerea celui mai mare monument consacrat Primului Război Mondial, mausoleul de la Mărăşeşti, nu a fost întâmplătoare.
„Iniţiativa ridicării unui mausoleu la Mărăşeşti s-a luat la Congresul Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor din România desfăşurat în anul 1919, la care participau reprezentantele acestei organizaţii de pe tot cuprinsul României. Societatea a fost fondată în anul 1910 de către un grup de doamne din înalta societate şi anume: Alexandrina Gr. Cantacuzino, Anastasia Gr. Filipescu, Elena Odobescu, Eliza Mavrocordat, Zoe Gr. Râmniceanu. Propunerea de ridicare a unui Mausoleu la Mărăşeşti a fost înaintată regelui Ferdinand şi guvernului condus de Ion I. C. Brătianu. Pentru obţinerea de fonduri, încă din anul 1919 s-au lansat peste 9.000 de liste de subscripţie. Locaţia Mausoleului s-a stabilit pe cele 20 hectare cedate de către George G. Ulise Negroponte, proprietarul pământurilor din zona aleasă pentru monument, întocmindu-se şi un Act de donaţie, la 14 iulie 1921”, se arată în documentele Muzeului Vrancea.
Inaugurarea Mausoleului s-a făcut la 18 septembrie 1938, în prezenţa regelui Carol al II-lea şi a numeroase oficialităţi.
În centrul mausoleului Mărăşeşti se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, decedat la data de 21 iulie 1919, fost Prim Cavaler al Legiunii de Onoare, decorat cu Steaua României şi Ordinul „Sfântul Gheorghe şi Sfânta Ana" al Ţarului Rusiei.
Se încarcă comentariile...
