Cum au ajuns cazematele construite de Carol I coteţe pentru porci şi găini. Sătenii au încercat în zadar să demoleze vestigiile de inginerie nemţească

Una dintre cele mai impresionante realizări inginereşti cu specific militar din România, linia de fortificaţii Focşani-Nămoloasa-Galaţi, îşi trăieşte tristul sfârşit în localităţile din judeţul Vrancea pe raza cărora localnicii le-au primit în proprietate, transformându-le în banale acareturi.

Vestigii impresionante de istorie militară au ajuns acareturi în gospodăriile a zeci de români care trăiesc în comuna vrânceană Vînători. Este vorba despre cazemate construite în urmă cu 125, care au format celebra linie de fortificaţii Focşani-Nămoloasa-Galaţi.

Realizate între 1888 şi 1891, au costat 26 milioane de lei, peste jumătate din bugetul anual al Ministerului de Război în acele vremuri. Strategii militari l-au convins pe Regele Carol I de pericolul unei ofensive dinspre est.

Deşi au fost ridicate la sfârşitul secolului al XIX-lea, foarte multe dintre edificiile militare sunt şi astăzi întregi. După Primul Război Mondial, localnicii din Vînători s-au pricopsit cu ele, fie în propriile gospodării, fie pe câmp, odată cu împroprietărirea cu pământ.

Unii dintre au încercat să le dărâme, dar construcţiile sunt prea solide chiar şi pentru firmele specializate în demolări. La timpul lor, au fost realizate cu foarte mult simţ de răspundere, din beton armat şi cărămidă. Totuşi, dacă tot le-au primit moştenire, localnicii s-au gândit să le dea şi o întrebuinţare. Unii le folosesc drept adăpost de lemne, alţii pentru a creşte în ele animale, iar alţi localnici le ţin la loc de cinste, mulţumiţi că păstrează o bucăţică din istoria acestei ţări.

Istoria, la ea acasă

“Eu, mamă, am venit aici acum 80 de ani. Eram copil când mă jucam în jurul lor. Pe atunci ţineam la rece în ele mâncarea, dar cu timpul gura de intrare s-a astupat cu pământ, pentru că s-a înălţat terenul. Când voi cumpăra lemne, le tai şi le pus aici, pe cazemată”, ne spune Jenica Sandu, proprietara unui astfel de buncăr.

Câteva case mai sus, Dan Curea ne arată fortul din grădina casei sale.

“Acum am pus în el gunoiul de grajd, provizoriu, până îl voi încărca şi duce pe câmp. După cum vedeţi, ţin pe el tot felul de lucruri şi nu mă deranjează prezenţa lui. M-am interesat odată pentru demolare, dar construiam o casă cu banii care mi i-ar fi luat să-l stric”, menţionează Dan Curea.

Vasile Cernat foloseşte buncărul pentru a-şi depozita peturile pe care le va umple cu vin, după culesul strugurilor. Ne spune că vecinul său, pe care nu l-am găsit acasă la ora documentării, a făcut din cazemată cotineaţă de păsări.

“Cazemata mea nu e chiar aşa interesantă, pentru că e jumătate din cea fost, cealaltă jumătate fiind pe bucata vecinului. El a înălţat terenul aici şi s-a astupat. Alt vecin le-a făcut la găini tot confortul în ea. Este mai înaltă şi intră în picioare în ea, după ouă”, ne explică Vasile Cernat.

“Eu ţin acum în ea crengi, pentru când o să fac ţuică, dar în general nu i-am dat nicio întrebuinţare. Îmi pare bine că o am aici, că e de la 1916, din război. O să rămână pentru nepoţi, să ştie şi ei că aici au fost lupte grele”, ne spune mândru de construcţia sa Ştefan Gavrilă.

Inspirată de locul plin de istorie, administraţia locală a comunei Vînători a botezat una din zonele în care se află cele mai multe cazemate în „strada Fortului".

Plan nemţesc, muncă românească

Reprezentanţii Muzeului Vrancei spun că buncărele de la Vînători au făcut parte din linia de fortificaţie Focşani-Nămoloasa-Galaţi, o prioritate pentru conducerea armatei române, pentru că se dorea consolidarea apărării teritoriului naţional în faţa unei eventuale agresiuni dinspre est.

„Planurile liniei de fortificaţie au fost elaborate de maiorul german Maximilian Schumann, fiind admise de Ministerul de Război în 1887. Un an mai târziu, Direcţia Generală de Lucrări de Fortificaţii a dat start la lucrări, sub comanda directă a colonelului Gheorghiu, comandantul regimentului de geniu, lucrările fiind finalizate în 1891. Linia de fortificaţie Focşani-Nămoloasa-Galaţi avea în total 160 de kilometri şi 1600 de cazemate", spune istoricul Horia Dumitrescu, directorul Muzeului Vrancei.

În urmă cu un deceniu, reprezentanţii Direcţiei de Cultură s-au gândit la un proiect prin care cazematele de la Vănători să poată intra în categoria monumentelor istorice. Era nevoie ca acestea să fie clasate şi să devină interesante şi din punct de vedere turistic, având în vedere că forturile sunt foarte bine conservate. Se ştie că alte ţări îşi valorifică turistic fiecare pietricică, dar la noi proiectul a fost abandonat.

Fortificaţiile, ocolite de război

Potrivit istoricilor, la începutul anului 1914, pe linia de apărare Focşani-Nămoloasa-Galaţi se găseau 676 de tunuri, adică jumătate din artileria română, obuze şi mortiere iar în fortificaţii erau peste 7000 de militari.
Cu toate acestea, în timpul primului război mondial fortificaţiile s-au dovedit a fi inutile, fiind reconsiderate după începerea celui de-al doilea război mondial, dar nici atunci nu au fost folosite.