Adevăratul război din spatele războiului. Un expert român explică mizele economice ale conflictului din Ucraina
0
Marius Cristian Neacşu, director al Masterului de Geopolitică şi Afaceri la Academia de Studii Economice din Bucureşti, a explicat ce mize economice se întrepătrund cu cele militare în războiul din Ucraina.
Războiul din Ucraina pare a fi unul lung şi de uzură, iar dincolo de dramele umane care se întâmplă în ţara vecină acest conflict afectează grav şi economia lumii. Se ştie că Europa nu este foarte bogată în resurse energetice şi încercările de a găsi rute de aprovizionare cu gaze care să nu fie sub control rusesc au determinat creşteri mari de preţuri. Sectorul energetic al Uniunii Europene are de suferit din cauza sancţiunilor impuse asupra produselor petroliere ruseşti, însă nimic nu este, de fapt, întâmplător.
Conf. univ. dr. Marius Cristian Neacşu, director al Masterului de Geopolitică şi Afaceri la Academia de Studii Economice din Bucureşti, a explicat situaţia în care ne găsim şi cauzele – nu doar militare, ci strategice şi economice - care au dus la escaladarea conflictului.
„Ucraina este prea departe de Occident, este prea aproape de Rusia, este prea la Marea Neagră şi în combinaţia asta ne-am trezit cu un conflict de toată frumuseţea: local, regional, global. Local este vorba de Peninsula Crimeea. Marea Neagră are trei puncte geostrategice: Peninsula Crimeea, Gurile Dunării şi strâmtorile Bosfor şi Dardanele. Cine în istorie a pus mâna simultan pe cele trei puncte geostrategice ale Mării Negre îşi transformă Marea Neagră într-un lac personal, controlează tot: poziţii strategice, transportul de resurse, mişcarea oamenilor”, este de părere conf. univ. dr. Marius Cristian Neacşu.
Marius Cristian Neacşu şi analiza geopolitică despre conflictul din Ucraina FOTO. Ştefan Borcea
„După destrămarea URSS, la sfârşitul războiului rece, lucrurile s-au complicat. Peninsula Crimeea rămăsese la Ucraina, strâmtorile erau la Turcia, iar Gurile Dunării au ajuns în structurile euroatlantice. Dintr-o dată, Rusia nu mai avea nimic. Era doar o chestiune de timp ca Rusia să solicite unul, două sau toate cele trei chei geostrategice ale Mării Negre. La nivel global, Ucraina se află exact unde nu trebuie să fie, pe frontiera geopolitică dintre Occident şi Rusia, falie care s-a adâncit şi mai mult. Toată această poziţie complicată a Ucrainei a favorizat acest conflict”, continuă acesta analiza.
Cum a folosit Rusia „hard energy” ca armă
Analistul susţine că în momentul în care NATO şi Uniunea Europeană s-au apropiat de graniţele Rusiei, Vladimir Putin a folosit mai multe instrumente de presiune, dar două au ieşit în evidenţă şi se văd acum.
„Pe de o parte, a înconjurat Marea Neagră cu nişte conflicte îngheţate şi vedem acum ce rol au aceste conflicte, care au funcţionat ca un temporizator geopolitic. Adică tac armele, dar conflictul merge mai departe, nu-l poţi soluţiona. Îl dezgheţi doar atunci când ai nevoie să pui presiuni internaţionale, ceea ce face Rusia acum. Într-o primă fază a încercat să blocheze avansul structurilor nord-atlantice, apoi să le întârzie şi eventual dacă poate să inverseze procesul, ceea ce s-a întâmplat în 2008 - Georgia, în 2014 - Crimeea, în 2015 – Siria, unde şi-a făcut capul de pod la Marea Mediterană. Un al doilea instrument foarte rafinat pe care Rusia l-a folosit a fost ceea ce se numeşte «hard energy». Adică a înlocuit invazia armatei cu închiderea robinetului la gaze naturale. Păi ce fel de partener eşti tu, pentru că aici vorbim de economie, de lumea civilizată, contractul e contract chiar dacă tu ai altă opţiune de măritiş. Dar acum a aflat şi Europa ce voia Rusia: să rămână aservită Moscovei (pe resurse în special), fără americani şi să nu se mai avanseze pe continent cu structurile euro-atlantice. Combinate, cele două au dus la situaţia din prezent”, este părerea profesorului Neacşu.
Universitarul consideră resursele naturale ca fiind geostrategice, iar contextul economic dificil în care ne aflăm a favorizat declanşarea şi conflictul din Ucraina, tocmai din cauza acestor resurse. Se ştie de războiul gazelor dintre Rusia şi Ucraina este vechi, de peste 15 ani, iar „Europa a jucat mai degrabă cartea Rusiei, fără să-şi dea seama de situaţia în care avea să ajungă”.
Despre ezitările Vestului în relaţia cu Rusia
Marius Cristian Neacşu este de părere că războiul din Ucraina îşi are rădăcini în trecutul nu foarte îndepărtat, când s-au întâmplat o serie de evenimente la care, din păcate, Occidentul a închis ochii. El aminteşte de revoluţia portocalie din Ucraina, din anul 2004, dar şi de anul 2006, când are loc sfârşitul revoluţiei portocalii. Apoi este de amintit episodul 2008, când a avut loc summit-ul NATO de la Bucureşti, unde Vladimir Putin a ezitat până în ultimul moment să vină la Bucureşti, cerând şi obţinând garanţii că Ucraina şi Macedoniei de Nord nu vor primi documentele de preaderare la NATO.
„În 2013-2014 lucrurile se încălzesc, este Euromaidan, efectul este imediat în 2014, în martie, când Putin ia Crimeea şi merită să amintim în acest context reacţia Occidentului. Până acolo, vreau să vă mai prezint un episod la fel de important. Când în urmă cu nişte ani, în 1961, Nichita Hruşciov ridica un zid în Berlin imaginaţi-vă că fostul preşedinte la Franţei, generalul Charles de Gaulle, era la casa lui de la ţară, unde planta legume şi i s-a spus să vină repede la Paris că e urgenţă. Răspunsul lui a fost NU, şi zidul nu a mai putut fi dat jos 40 de ani. În martie 2014, într-o zi de vineri, când Putin a luat Crimeea, replica Consiliului de Securitate al ONU a fost că ne întâlnim luni să evaluăm situaţia. Şi au trecut opt ani de atunci şi Crimeea este tot acolo. Între timp, ucrainenii s-au învăţat minte şi au început să investească în armată, cu sprijin american. În 2020 are loc o încercare de revoluţie portocalie în Belarus, se încinge iar atmosfera geopolitică, sunt folosiţi migranţii ca instrument de presiune. În 2021 Vladimir Putin deja înfăşoară Ucraina şi vedem că în 2022 ne-am întors la manifestarea dură a puterii”, precizează Marius Neacşu.
Sărăcie versus naţionalism
De la obţinerea independenţei de către Ucraina, pe 1 decembrie 1991, toţi conducătorii ruşi, de la Gorbaciov la Elţîn şi terminând cu Putin au suferit de pe urma pierderii acestui stat, cu toţii împărtăşind teza că Ucraina nu poate să existe fără Rusia.
„Pe 26 februarie, la două zile de la conflict, apare pe agenţia de presă rusă un articol care a făcut furori, în care Rusia avea, conform planificării teoretice, care explică viziunea lui Putin privind anexarea Ucrainei. Vorbeşte acolo de restabilirea lumii ruse, însemnând refacerea Rusiei imperiale, a URSS: ruşii mari, ruşii frumoşi şi ruşii mici, aceştia din urmă fiind ucrainenii. Aleksandr Dughin, ideologul lui de serviciu al lui Putin, care a fost plimbat şi prin România, pe la universităţi, pe la SNSPA, a trecut şi pe la ASE, este cel care i-a băgat în cap această misiune, cu destinul mesianic al lui Rusiei. Vorbeşte de derusificarea ruşilor în Ucraina: Pentru ei, orice - inclusiv comerţul cu o băutură occidentală - înseamnă derusificat, iar occidentul este inamicul numărul unu. Ruşii au salarii undeva la 200 de euro. Putin nu le oferă economie, nu le oferă calitatea vieţii, dar le oferă acest mit al marii Rusii, al unei Rusii imperiale. Lumea s-a schimbat însă, ruşii au perceput deja Occidentul în mod direct, sunt mai greu de convins pe bază de ideologii”, afirmă Marius Neacşu.
Marius Cristian Neacşu şi anliza geopolitică despre conflictul din Ucraina FOTO. Ştefan Borcea
„Pe mine m-a speria faptul că odată cu cucerirea Ucrainei Putin trebuia să dezamericanizeze Uniunea Europeană. Tot timpul a militat pentru această axă Berlin-Moscova, respectiv o Eurasie sunt controlul Rusiei, cu două motoare, Berlin şi Moscova, dar fără englezi şi americani. Nu a suportat niciodată prezenţa americanilor pe continent european. Ori noi ştim foarte bine ce înseamnă lipsa americanilor de pe teritoriul european. Însemna că România probabil ar fi fost sub ocupaţie dacă nu existau americanii aici. Unul din factorii care a lucrat din umbră la Brexit a fost fake news-ul rusesc şi propaganda rusească, care au reuşit performanţa să creeze o masă critică care să voteze ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Au reuşit să influenţeze alegerile în Statele Unite ale Americii, unde a câştigat Donald Trump. Există decizie judecătorească în sensul acesta, nu vorbim de supoziţii. Putin a mai folosit ca propagandă denazificarea, ceea ce e aberant să vorbeşti de denazificare la 80 de ani după nazişti, folosind nişte frânturi istorice combinate cu un fake news perfect, care circulă şi prin România, unde există şi la noi o masă consistentă”, spune expertul.
Profesorul spune că Putin vorbeşte şi de o lume multipolară, în care Rusia vrea să fie la masă, să taie şi să împartă ceea ce este în meniu cu ceilalţi.
Conflict informaţional
Marius Neacşu spune că în războiul din Ucraina mai există şi o altă armă geopolitică ce funcţionează din plin, şi anume cea informaţională, câştigată de la distanţă de Ucraina. Iar preşedintele Volodimir Zelenski a reuşit să dovedească faptul că este cu adevărat un lider ce a ştiut să capteze atenţia întregii lumi.
„Este un război asimetric, în faţa unii agresor mare căruia nu i se putea opune cu forţa. A folosit o luptă de imagine. Nu-mi aduc aminte ca un lider din lumea aceasta să reuşească să convingă într-un timp atât de scurt Occidentul, care de regulă este surd şi orb, un lider care s-a adresat atâtor parlamente naţionale, Parlamentului Uniuni Europene, cu discursuri personalizate pentru fiecare spaţiu, folosind nişte elemente din cultura ţării respective şi doar aşa a reuşit să trezească Occidentul că aici se întâmplă crime. A transparentizat imediat războiul, pentru că ruşii voiau să-l ţină ascuns, dar trăim într-o lume a sateliţilor, sub o cupolă de sticlă unde totul este transparent, nu poţi să ascunzi nimic. Totul s-a filmat, totul s-a înregistrat, este un război imagologic”, mai spune Marius Neacşu.
Este şi un război psihologic
„La două zile de la izbucnirea conflictului i s-a oferit lui Zelenski ieşirea, extragerea din Ucraina, Şi acela a fost momentul psihologic, pentru că dacă ar fi plecat probabil că Ucraina nu ar fi mai existat astăzi. A spus ferm vreau arme, că pot să îi înfrunt, având alături toţi miniştrii şi primarii lângă el, cu puşca agăţată de gât, iar impactul psihologic asupra populaţiei a fost imens, pentru atunci s-au ridicat toţi. Fete, bătrâni, copii, toţi au aruncat cu sticle cu coktailuri Molotov în ruşi şi vedem acum o ţară întreagă în picioare”, spune profesorul de geopolitică (foto).
Miza conflictului?
Marius Neacţu consideră ci Vladimir Putin trăieşte tot în perioada războiului rece şi nu a evoluat sub nicio formă. „A lucrat 20 de ani la asta, a avut acest scop ca la 100 de ani de la formarea URSS, în 1922, practic centenarul, să refacă lumea rusă. Este singura lui viziune, să o refacă cu forţa rusă. Aţi văzut cine este în armata rusă, buriaţi, siberieni, nişte oameni care furau wc-uri. Păi în ce condiţii trăia individul în Cecenia sau Asia centrală dacă el fura toaleta din casa omului. Ne aduce aminte de armatele mongoloide medievale. Nu e posibil în 2022 să se întâmple aşa ceva”, mai spune Neacşu.
Scenarii: hard şi soft
În analiza geopolitică făcute de profesorul de la ASE, acesta vorbeşte de cele două scenarii care ar putea fi urmate de protagonişti: hard şi soft: „Puţin probabil un scenariu soft, pe cale diplomatică, în cadrul acestui conflict. Şi rămâne cel hard. Ce înseamnă dacă Rusia câştigă? Păi orice câştig teritorial, prin anexarea Ucrainei, înseamnă câştigarea Mării Negre. Conflictul îngheţat este cel mai rău. Rusia, cu ce controlează acum pe litoralul Mării Negre, poate să-l îngheţe şi să-l dezgheţe tot timpul, adică nu e nici pace nici război, e o situaţie continuă care poate ţine zeci de ani, dacă e să ne uităm doar la Transnistria. În cazul în care câştigă Ucraina, ceea ce ar însemna să fie situaţia dinainte de 24 februarie 2022, este o soluţie ideală”, conchide Marius Neacşu.
Se încarcă comentariile...
