Video Podul peste Dunăre, salvarea nesperată a orașului Calafat. Mega-investiția din portul uitat
0Calafat se mândrește cu una dintre cele mai mari investiții în infrastructură din România ultimelor decenii, Podul peste Dunăre „Noua Europă”. Orașul nu a reușit să profite de această oportunitate. Vechiul port dunărean oferă imaginea dramatică a unui oraș în declin, cu clădiri în paragină.
Peste 225 de milioane de euro au fost investiți în podul „Noua Europă”, construit peste Dunăre pentru a conecta, rutier și feroviar, orașele Calafat și Vidin.
Podul spectaculos peste Dunăre
Podul, cu o lungime de peste doi kilometri, a cărui construcție a început în 2007, a fost inaugurat în vara anului 2013 și a devenit între timp una dintre cele mai importante legături dintre România și Bulgaria, dar și între Uniunea Europeană și Peninsula Balcanică.
„Podul Vidin-Calafat, cunoscut și sub denumirea de Noua Europă, este al doilea pod peste fluviul Dunărea între Bulgaria și România și a fost construit cu finanțare comună din partea Comisiei Europene, Băncii Europene de Investiții, Agenției Franceze de Dezvoltare și KfW”, arată administratorii podului.
Peste 11 milioane de mașini l-au traversat până în prezent, în cei 12 ani de la deschidere. Mașina cu numărul zece milioane a trecut pe acest pod în 2023.
„La 13 noiembrie 2023, podul peste Dunăre Vidin-Calafat a întâmpinat cel de-al zecelea milion de vehicul de la deschidere. Șoferul norocos a fost Stanislav Kozhuharov din Dimitrovgrad, care a trecut cu mașina peste pod. Acest eveniment subliniază importanța podului ca legătură esențială de transport între Bulgaria și România”, au transmis reprezentanții obiectivului.
Podul peste Dunăre a fost cea mai importantă investiție din istoria recentă a orașului Calafat (județul Dolj). Proiectul a generat aproape 1.000 de locuri de muncă în Calafat și Vidin, potrivit constructorilor, și urma să atragă alte investiții de zeci de milioane de euro în infrastructura locală din Calafat și în portul orașului de pe malul drept al Dunării.
Din 2025, odată cu aderarea României la Spațiul Schengen, importanța podului Calafat–Vidin a crescut considerabil. Au dispărut coloanele de camioane care începeau din vama Calafat și se întindeau pe kilometri întregi, până în satele învecinate orașului, spre Drobeta Turnu Severin și Craiova.
Podul a devenit, de asemenea, cea mai accesibilă rută de transport între statele Europei de Vest și sud-estul Europei, iar orașele Vidin și Calafat au devenit puncte de reper pe Coridorul IV Pan-European de transport.
Lipsa autostrăzilor de pe ambele maluri ale Dunării și infrastructura feroviară slabă a zonei au limitat impactul economic pe care podul îl poate avea. Însă chiar și astfel, podul a reprezentat o oportunitate nesperată pentru orașul - port.
Declinul orașului-port
Podul peste Dunăre a dat un impuls economiei locale, însă orașul nu a reușit să profite din plin de investiție.
În ultimul deceniu, populația municipiului Calafat s-a redus cu peste 20 la sută, ajungând de la 17.500 de locuitori în 2011 la mai puțin de 13.800 în prezent. La începutul anilor ’90, orașul avea circa 20.000 de locuitori, iar aproape jumătate dintre localnici lucrau în fabricile de pe platforma sa industrială.
„Am muncit la fabrica de conserve din Calafat, care avea peste 3.000 de salariați în anii ’80. Fabrica s-a închis prin anul 1995, iar noi ne-am mutat în cele din urmă la Galicea Mare, nu departe de oraș, și am continuat să cultivăm legume și pepeni. Ne-a mers bine, pentru că le vindeam la Craiova, la Calafat și chiar până la Cluj. Recent, am reușit să facem un proiect pentru o fabrică de conserve, cu o investiție de 1,5 milioane de euro, din care 90 la sută sunt fonduri europene, și o vom deschide în curând. A fost mult de muncă, multă birocrație, dar noi suntem printre puținii care au reușit. Multă lume care a lucrat la fabricile din Calafat a rămas fără locuri de muncă. Aproape toate s-au închis. Sunt câteva magazine, portul, spitalul, primăria unde s-ar mai găsi locuri de muncă, dar ori pe salarii mici, ori în servicii unde intri cu greu”, povestește o localnică.
Fabricile Calafatului, în faliment după 1990
În Calafat, industria locală ajunsese la extinderea maximă în anii ’80, își amintesc localnicii, când la marginea orașului funcționau mai multe fabrici. Platforma industrială a Calafatului cuprindea în anii ’80 uzina de industrializare a sfeclei de zahăr, fabrica de biosinteze „Biosin”, fabrica de amidon și glucoză și o termocentrală. Biosin, cea mai mare dintre uzine, a fost construită în perioada 1980–1985 și era anunțată de autoritățile comuniste ca prima fabrică de insecticid bio din România.
„În războiul cu dăunătorii, s-a pus la punct tehnologia de producere a unui biopreparat numit Thuringin, fabricat la Întreprinderea de Biosinteze din Calafat. Acesta este specializat în combaterea omizii păroase a dudului – o specie polifagă, care nu se limitează doar la dud, ci atacă orice pom fructifer și chiar vița de vie. Din fericire, Thuringinul i-a venit de hac! În prezent, se lucrează intens pentru găsirea unei soluții de prevenire și combatere a rizomaniei – o afecțiune gravă care amenință cultura de sfeclă de zahăr”, informa, în 1985, revista Flacăra.
Uzina, cu circa 2.000 de angajați la sfârșitul anilor ’80, a funcționat mai puțin de cinci ani, cu numeroase probleme, ajungând în colaps încă din anul 1990, odată cu liberalizarea pieței. Când produsele sale nu au mai fost căutate, iar materiile prime pentru realizarea lor au început să lipsească, salariații au ajuns să vină la lucru degeaba, își amintesc unii localnici.
În următorii ani, a fost privatizată, iar în scurt timp a fost dezafectată și vândută la fier vechi. În cealaltă parte a orașului, fabrica de conserve din Calafat ajunsese printre cele mai mari din sudul României, iar în vecinătatea ei, o fabrică de textile asigura peste 1.000 de locuri de muncă. Fabrica de conserve a fost închisă în 1995, împreună cu alte uzine mai mici, cu care cu câțiva ani în urmă se mândreau localnicii.
Clădirile istorice din Calafat, în ruină
Câteva șiruri de blocuri de locuințe de confort redus, ridicate în deceniile de comunism în Calafat, îi dau înfățișarea unui oraș muncitoresc, însă, în realitate, doar o mică parte din istoria sa a fost legată de industrie.
În centrul orașului, aproape de faleza largă, dar mai mereu pustie, de pe malul Dunării, mai multe conace și hoteluri, construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, amintesc de strălucirea de altădată a Calafatului. Palatul Marincu, ridicat în 1908 de Gheorghe Marincu, se numără printre cele mai elegante clădiri ale orașului.
În prezent, găzduiește Muzeul de Artă și Etnografie din Calafat. Alte clădiri istorice au avut o soartă mai tristă. Fostul hotel Carol, ridicat în jurul anului 1900, a ajuns în ruină, iar gara regală din Calafat, deși impresionează prin arhitectura sa, a rămas aproape pustie.
Catedrala „Sfântul Nicolae”, veche de două secole, este afectată de degradare, ca majoritatea clădirilor emblematice din orașul-port. În Calafat există mai multe monumente și statui comemorative, cel mai important fiind cel dedicat ostașilor căzuți în Războiul de Independență din 1877. Alături de vechile clădiri, amintesc și ele de importanța din trecut a orașului.
Se încarcă comentariile...
