Ziua în care s-au născut doi lideri care au schimbat soarta României: Regele Carol I al României şi Adolf Hitler
0Carol I şi Hitler s-au născut amândoi pe data de 20 aprilie, chiar dacă în ani diferiţi. Dacă unul dintre ei a fost domnitorul vizionar ce a dezvoltat ţara săracă în care s-a zidit, celălalt a rămas în istorie drept sinonimul răului profund.
Regele Carol I al României pare că nu are nimic în comun cu dictatorul Adolf Hitler. Dacă primul a părăsit Germania pentru a deveni român, al doilea şi-a lăsat Austria natală în urmă pentru a fi naturalizat în ţara „rasei ariane“. Deşi sunt de facturi diferite, situaţi la poli opuşi privind influenţa lor asupra popoarelor, cei doi lideri germanici din istoria lumii au în comun un detaliu aparte: sunt născuţi în aceeaşi zi, 20 aprilie. O dată pe care România n-o poate uita niciodată, pentru soarta ei a fost influenţată decisiv şi dramatic de cei doi conducători.
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a venit pe lume într-o familie princiară din Prusia, la 20 aprilie 1839. Născut în castelul secular de la Sigmaringen, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen a primit o educaţie aleasă, urmând o carieră militară. Tânărul principe avea 27 ani când a intrat în România, pe calea apei, la data de 8 mai 1866, dinspre Baziaş, pe la Turnu-Severin, asemenea împăratului Traian. Cu o identitate falsă de elveţian (Karl Hettingen, pentru a evita conflictul cu habsburgii), Karl von Hohenzollern-Sigmaringen îşi continuă drumul pe Dunăre tot cu vaporul, spre Giurgiu, ca două zile mai târziu să ajungă în Bucureşti, capitala unde a fost învestit ca domnitor sub titulatura de „Carol I al României“. Avea să stea la cârma ţării 48 ani, cea mai lungă perioadă din istoria naţională, ca domnitor al Principatelor Unite Române şi primul rege al României, fiind monarhul sub care România şi-a cucerit independenţa de stat şi a intrat pe drumul modernizării.
„În fond, toată viaţa noastră trecută a fost rânduită aşa, după ape“, declama istoricul Nicolae Iorga, la conferinţa din 1938 susţinută la Liga Navală Română. Ideea este dezvoltată de scriitorul-bibliograf Emanoil Bucuţa, în 1939: „Întâmplările istoriei (...) au vrut ca întâiul nostru Domnitor, întemeietor de nouă dinastie, să ne vie de pe apă. Ni-l trimitea Dunărea, de la izvoarele ei, ca un dar unui popor care din moşi strămoşi se trezise şi-şi făcuse pentru toate timpurile aşezare aici, pe valea delaguri. El avea menirea să facă din România o ţară de apă. El ne-a dat o Dunăre naţională şi un ţărm de Mare. Românii au descoperit din nou şi au luat în stăpânire nesfârşitele şi mişcătoarele drumuri ale Mării. Omul venit de pe apă ştiuse să le afle şi să le cucerească“.
Iar jurământul depus de noul rege Carol I dădea mari speranţe românilor. „Punând piciorul pe acest pământ sacru, am devenit român. Vă aduc o inimă cinstită, intenţiuni pure, o voinţă fermă de a face binele, un devotament fără margini pentru noua mea patrie şi acel respect neclintit faţă de legi, pe care le-am luat de la strămoşii mei. Jur!“, declara el la încoronarea de la 10 mai 1866. Carol I a stat pe tronul României până la 10 octombrie 1914, când a încetat din viaţă, la vârsta de 75 ani.
Şi alţi membri ai familiei regale sunt născuţi la aceeaşi dată: sora reginei Maria, nefericita în amor Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha, 20 aprilie (1884), precum şi actualul şef al Casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prinţul Karl Friedrich - 20 aprilie (1952).
La polul opus, Adolf Hitler nu avea nimic nobil în el. Era fiul unor oameni de condiţie modestă, înrudiţi - în cel mai fericit caz prin alianţă. A venit pe lume la 20 aprilie 1889, la Braunau am Inn, o mică localitate de la graniţa Austriei cu Germania. S-a mutat în Germania, s-a înrolat în armata germană, a luptat în Primul Război Mondial, apoi a intrat în politică, devenind liderul Partidului Muncitoresc German. Promovând o politică agresivă, prin care proclama superioritatea rasei germane „pure“ căruia îi trebuia spaţiu vital. Principalul inamic al dezvoltării poporului german a fost identificat de Hitler în populaţia evreiască, ce a fost supusă unui proces de exterminare în masă. Holocaustul declanşat de regimul nazist al lui Hitler s-a extins şi în ţările cotropite de puternica armată germană.
Practic, Adolf Hitler a dat semnalul de începere în Europa al devastatorului Al Doilea Război Mondial, anunţat prin unificarea Austriei cu Germania nazistă la 12 martie 1938 şi declarat la 1 septembrie 1939 când Germania a invadat Polonia. Conflagraţia a durat până la 2 septembrie 1945, sinuciderea lui Hitler împreună cu soţia sa Eva Braun într-un buncăr din Berlin, la 30 aprilie 1945, fiind considerată recunoaşterea capitulării naziste în faţa victoriei Aliaţilor.
Hitler şi Carol nu s-au întâlnit niciodată. Dar imperiul hitlerist avea să influenţeze soarta monarhiei din România. Fűhrerul a avut contacte, în anii săi de glorie, cu urmaşii lui Carol: regele Carol al II-lea şi regele Mihai. Acesta din urmă a relatat cum a decurs vizita sa la dictator. Detaliile se află în volumul „Mihai I al României. Regele şi ţara“, semnat de Ivor Porter.
În octombrie 1941, regina Elena I-a spus lui Mihai Antonescu că i-ar plăcea să facă o vizită la Florenţa. Ministrul de Externe a acceptat imediat şi, spre marea ei surpriză, i-a sugerat că Regele ar trebui s-o însoţească. Guvernul a aranjat, împotriva voinţei lor, să călătorească prin Germania şi nu prin Ungaria şi, în ultima clipă, când nu mai puteau refuza, au primit invitaţia de a dejuna în compania Fuhrerului. Nu era pentru prima dată când un reprezentant al Casei Regale din România l-a vizitat pe Hitler într-un cadru neprotocolar. În urmă cu un an, regina Elena şi sora ei se întâlniseră cu Hitler.
Iniţiativa acestei întâlniri aparţinea ministrului de Externe al României, care, dorind să profite de entuziasmul provocat de căderea Odesei, a crezut că va putea smulge Germaniei o promisiune privind retrocedarea Ardealului de Nord după război. Dar Hitler nu avea de gând să facă nicio concesie României. Întâlnirea s-a desfăşurat într-o atmosferă încordată. În vreme ce Regina, care vorbea fluent germana, încerca să întreţină conversaţia, Hitler s-a arătat distant faţă de tânărul suveran. Mihai nu putea uita remarca pe care acesta o făcuse cu un an înainte, când a spus Reginei-mamă că este prea tânăr şi că ar trebui să fie ghidat de Antonescu.
„Vorbea mult şi agitat“
„Nu puteai să ai o conversaţie normală cu Hitler, nici la nivelul simplei politeţi. Când ajungea la un subiect care îl interesa, vedeai că ochii încep să-i sticlească, vorbea mult, agitat… În timpul mesei, a venit un ofiţer care i-a comunicat nu ştiu ce lucru minunat s-a întâmplat pe front, la care el n-a avut nicio reacţie. Probabil că ofiţerul a intrat în sală conform unei indicaţii de regie. Pe neaşteptate, a lovit cu palma în masă şi a spus că el garantează că Statele Unite nu vor intra în război niciodată. A perorat. La început impresia a fost penibilă. Obligat să ascult, a sfârşit prin a impresiona – n-am spus şi în mod plăcut. Ridica tonul până la urlet, ca un sălbatic. Nu ştiu cum se comporta în discuţiile particulare: în cele oficiale vroia să impresioneze cu orice preţ - şi atunci o lua razna, făcea abstracţie de cei de faţă, parcă se adresa unei mulţimi. Dacă erai mai atent, îţi dădeai seama că vorbeşte cu patimă despre lucrurile pe care le puteai citi în orice jurnal nazist“. Aceasta este impresia pe care Hitler a lăsat-o Regelui Mihai.
Despre întâlnirea celor doi a povestit şi Manfred von Killinger, unul dintre cei doi miniştri ai Reichului la Bucureşti. Mărturiile sunt inserate în dosarul „Problema 23 August“, aflat în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care conţine 17 volume.
Ce au mâncat gazdele şi invitaţii
În gara Wilhelmstrasse, Mihai şi Elena au fost primiţi de comandantul militar Hermann Goring, însoţit de o mică suită. La prânzul intim din apartamentul Cancelarului de la Reich, Hitler şi Regina au mâncat crudităţi vegetale, în vreme ce Goring a oferit lui Mihai regimul său, oferindu-i hălci de biftecuri la grătar. În timpul mesei s-au purtat discuţii pe teme politice şi de război, Hitler expunând musafirilor săi situaţia războiului din Est. Regele s-a ferit să se angajeze în discuţii militare şi politice, întrucât Antonescu i-a spus să se abţină pentru a nu face vreo gafă. Despre armata română, partea germană a spus că „soldaţii se dovedeau demni de frumoasele tradiţii militare ale ţării lor şi la înălţimea rolului eu însemnat în acest război“.
La plecare, Hitler, zâmbăreţ şi destul de manierat, i-a condus până la ieşire pe Mihai şi Elena, întrebându-i de durata şederii lor la Florenţa şi strângându-le amabil mâinile. Elenei nu i-a scăpat însă din vedere un amănunt, un detaliu care dezvăluia psihopatia lui Hitler de care a suferit: aceea de mângâia blănuri noi. Ea venise îmbrăcată într-o blană scumpă şi frumoasă. O lăsase la intrare şi când i s-a făcut frig, a cerut să i se aducă blana. La vederea ei, povestesc martorii, ochii tiranului s-au luminat, iar după masă nu s-a putut abţine şi a pipăit cu degetele haina Elenei.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
