VOCEA DOBROGEI: Umbra lui B la mare
0Cu mici intermitenţe, Portul Constanţa a fost fief democrat. Fief băsescian, mai bine zis, căci influenţa lui Traian Băsescu era palpabilă în orice guvernare. Indiferent de partid, absolvenţi de Marină care să aibă o legătură cu Băsescu se găseau la cârma instituţiilor – fie că era Administraţia Portului, fie că era Autoritatea Navală, fie Căpitănie. „Am băut apă de mare, suntem tovarăşi“, explicau tovarăşii, i
Unul dintre emuli era Laurenţiu Mironescu. Tatăl său, omolog de-al lui Băsescu – şef de reprezentanţă Navrom în străinătate, în anii comunismului. Despre el se vorbea ca despre „finul lui Băsescu“, iar o astfel de faimă nu e bine s-o contrazici decât când naşul începe să pice în dizgraţie. Miro şi-a ales mereu ce posturi a vrut, numai de şef: şef al portului, şef al centrului de pregătire a marinarilor, şef al ligii navale. Ultima ambiţie – secretar general la Interne, de unde a fost demis după un circ ridicol cu mascaţi.
Celălalt emul, Mircea Banias. Băiat fin, tot marinar, şi el beneficiar al „bursei PD“ de şefie a Portului Constanţa. Prietenia celor două tinere speranţe democrate s-a materializat în afaceri ce s-au adăugat trezoreriei de partid, în care portul pompează aur curat prin zonele libere şi vămile fluide. Una dintre partenerele de afaceri a fost chiar Raluca Băsescu, fiica lui Mircea Băsescu – „M.B.-ul“, omul căruia i se cer permisiuni şi pentru zborul pescăruşilor prin port.
Undeva, băieţii nu s-au mai înţeles, iar seniorii i-au taxat, că protecţia costă. Scârbit de partid, Banias a vrut la USL, dar a fost amânat pentru a face parte dintr-un lot spectaculos transferat.
În ecuaţie mai sunt mulţi de B: Bălan - asociat şi succesor al lui Banias; Bogatu – vameşul nr. 1 al portului; Brânză – şef de autoritate navală, coleg de facultate cu Traian, fost viitor cuscru cu Mircea; Berceanu şi Boagiu, miniştri ai Transporturilor; Boc, păpuşa-ventriloc.
Şi, mai presus de toate, marele B. Cel care guvernează făcutele, nefăcutele şi desfăcutele. Banul!