Sfârşitul cinic al lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Liderul comunist ucis la Jilava, aruncat într-o groapă comună cu tot cu targă
0Lucreţiu Pătrăşcanu, autorul proclamaţiei pe care regele Mihai a citit-o în seara zilei de 23 August 1944 la postul naţional de radio, a sfârşit împuşcat într-o celulă la Jilava. Cadavrul lui a fost aruncat într-o groapă comună, peste alte oseminte.
Comuniştii nu-i aruncau în gropi comune doar pe cei care mureau în lagăre de muncă, ci şi pe lideri. De o astfel de soartă a avut parte şi Lucreţiu Pătrăşcanu, comunistul intelectual.
Într-o notă depusă la dosarul său de reabilitare din anul 1968 aflăm că „În legătură cu găsirea osemintelor lui Lucreţiu Pătrăşcanu precizăm următoarele: s-a identificat locul în care a fost îngropat.
Acesta a fost stabilit pe baza declaraţiilor date de cei doi subofiţeri şi care au făcut groapa şi au aruncat în ea cadavrul lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi cel al lui Remus Koffler, după executarea acestora.
Subofiţerii au declarant că în groapa pe care o săpaseră au fost găsite oseminte de la 3-4 cadavre îngropate anterior, că peste acestea au aruncat cadavrele lui Pătrăşcanu şi Keffler, împreună cu targa cu care au fost transportaţi“.
Anchetat şase ani, judecat câteva zile
Lucreţiu Pătrăşcanu a fost reţinut la data de 28 aprilie 1943 şi cercetat în primele 17 luni de către o comisie de partid. Din octombrie 1949, a fost cercetat de Serviciul Secret de Informaţii. Un an mai târziu ancheta a fost continuată de Ministerul Afacerilor Interne, iar apoi a ajuns în faţa Justiţiei.
Ancheta lui a durat şase ani. În noaptea de 16/ 17 aprilie 1954, a fost executat.
Ancheta a adunat peste 41.000 de file, iar la instanţă au ajuns doar 8.000 de file. Procesul s-a judecat în zilele de 6 – 13 aprilie 1954.
El a fost învinuit că a fost informatorul siguranţei şi a colaborat cu autorităţile antonesciene, punându-se în slujba serviciilor de spionaj englez şi apoi american a acţionat în vederea destrămării din interior a partidului şi a transmis acestora informaţii cu caracter secret. Un alt capăt de acuzare spune că a încercat să organizeze o lovitură de stat, să acapareze puterea politică şi să se autoimpună ca prim ministru în fruntea unui guvern cu o compoziţie reacţionară. I se mai reproşa că atât înainte cât şi după 23 August a avut o atitudine şi manifestări duşmănoase faţă de Uniunea Sovietică, a încercat să restaureze burghezia, a împiedicat sancţionarea criminalilor de război, a vrut să fugă din ţară.
Lucreţiu Pătrăşcanu a fost reabilitat în anul 1968. După preluarea puterii, Nicolae Ceauşescu a gândit o mutare de tipul celei făcute de Hruşciov în 1956 prin care denunţa crimele din timpul lui Stalin. La Plenara CC al PCR din 22-25 aprilie 1968, noul lider comunist român anunţa rezultatele unei anchete pe care o ordonase pentru a scoate în evidenţă abuzurile aparatului represiv în vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Acţiunea lui Ceauşescu a fost eminamente politică. Ancheta anunţată în 1968 îi servea la consolidarea puterii în Partidul Comunist, scopul principal fiind de a-l înlătura pe principalul rival de la vârful conducerii comuniste, Alexandru Drăghici, ministru al Afacerilor Interne în perioada 1953-1965. Ca parte a acestei strategii, au fost reabilitate figuri importante ale partidului, întemniţate în timpul lui Gheorghiu-Dej şi Drăghici, printre care Lucreţiu Pătrăşcanu.
Cele 24 de dosare au fost digitalizate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi postate pe site.
Din origini boiereşti
Lucreţiu Pătrăşcanu s-a născut pe data de 4 noiembrie 1900 la Bacău. Tatăl său, Dimitrie D. Pătrăşcanu, era autor de manuale şi scriitor. În autobiografia pe care o scrie pentru Comintern la 26 octombrie 1933, la Moscova, Lucreţiu Pătrăşcanu, declara: „M-am născut într-o familie românească înstărită. Tatăl meu este de specialitate profesor şi provine dintr-o familie boierească. Mama este dintr-o familie nobilă“.
Pătrăşcanu s-a căsătorit cu evreica Elena, născută Herta Schwamen, de profesie decorator scenograf la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti. Pătrăşcanu o apărase într-un proces în care o scăpase de închisoare pentru activităţi comuniste, deoarece şi ea era, la rândul ei, activistă comunistă.
Lucreţiu Pătrăşcanu s-a înscris în Partidul Socialist din România în 1919, iar în 1921 a devenit unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist din România.
După 23 august 1944, a intrat în noul guvern al lui Constantin Sănătescu, în calitate de ministru al Justiţiei. A fost autorul proclamaţiei pe care regele a citit-o în seara zilei de 23 august la postul naţional de radio.
În 1948, a fost arestat, alături de peste 30 de persoane, printre care soţia sa, Elena Pătrăşcanu şi Remus Koffler, cel care l-a racolat pe Gheorghe Gheorghiu Dej şi l-a iniţiat în ideologia comunismului, în închisoarea Doftana.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
