Secretele şcolii de spioni a lui Mihail Moruzov. Cum învăţau agenţii tehnici de fotografiere, camuflaj, scriere invizibilă
0
Mihail Moruzov, considerat a fi „părintele serviciilor secrete româneşti“, a creat un serviciu modern de pregătire a spionilor.
Activitatea de intelligence nu a existat la momentul declanşării primului Război Mondial, situaţia menţinându-se şi la debutul celei de-a doua conflagraţii mondiale, scrie Alexandru Iordace, în Revista Inteligence. Acesta era contextul în care Mihail Moruzov a înfiinţat, după 1936, şcoli pentru pregătirea specialiştilor necesari activităţilor serviciului (radio-telegrafie, filaj, foto şi cinema, dactiloscopie etc.).
Totodată, din anul 1938, pentru întărirea controlului administrativ asupra resursei militare, s-au pus bazele unui curs secret de 30 de zile cu ofiţerii aşa-zişi informatori. Instruirea se desfăşura anual. Informatorii constituiau o supra-structură neoficială de securitate internă subordonată şefilor birourilor 2 din cadrul marilor unităţi militare. Aceştia erau instruiţi privind modul în care trebuiau să îşi recruteze surse din rândul trupelor, cum să întreţină o legătură informativă şi cum să furnizeze informaţiile stabilite.
Mihail Moruzov nu a neglijat nici procesul de recrutare a agenţilor. Recrutul trebuia să cunoască limba ţării în care urma să acţioneze şi, pentru un plus de siguranţă, să fie duşman al acesteia. De asemenea, era de preferat să aibă rude în ţara respectivă, pentru a avea unde să se refugieze sau pentru a primi informaţii. După selecţionare agenţii erau învăţaţi cum să folosească actele false şi cum să obţină acte originale, cum să îşi camufleze prezenţa pe acel teritoriu, cum să aleagă mediile şi tipurile de persoane pe care ar putea să le folosească ca surse, respectiv cum să utilizeze şi să ascundă aparatul telegraful fără fir.
În cazul în care viitorul agent nu avea un telegraf fără fir, i se indica cutia de scrisori în care trebuia să depună rapoartele de misiune. Cutia de scrisori aparţinea unui locuitor al ţării respective. Acesta era instruit să primească documente de la curier, apoi să le transporte peste frontieră la centrul informativ de care aparţinea.
Astfel de centre informative au funcţionat la Satu Mare, Oradea, Arad, Timişoara, Cernăuţi, Chişinău, Constanţa şi Silistra. După perioada 1939-1940, centrele au fost dislocate la Braşov, Turda, Arad, Timişoara, Suceava, Iaşi şi Constanţa. Înainte de predarea şi primirea documentelor era folosită o parolă prestabilită.
Tot pentru pregătirea resursei umane, spre sfârşitul anului 1939, Moruzov iniţiază demersuri pentru înfiinţarea unei şcoli pentru secretari ai ataşaţilor militari. Pentru aceasta el a alocat, din fondul său de la Secţia a II-a a Marelui Stat Major, suma de 100.000 lei. Întrucât Serviciul Secret era o structură a armatei, iar ataşaţii militari erau vizibili în activitatea lor, se impunea o altă metodă de acţiune: ataşarea a câte unui secretar instruit în domeniul spionajului. Astfel, cursantul trebuia să înveţe limba ţării în care urma să fie trimis, tehnicile de fotografiere, camuflaj, scriere invizibilă, conducere a automobilelor etc.
De asemenea, cursantului îi erau transmise noţiuni de spionaj militar. Precipitarea evenimentelor din primăvara şi vara anului 1940 nu a mai permis, în acel moment, înfiinţarea unei astfel de şcoli, de pe urma căreia avea de câştigat eficienţa activităţii informative. Ideea a fost însă preluată şi pusă în aplicare, aproape un an mai târziu, de Eugen Cristescu.
Viziunea strategică a liderului Serviciului Special de Informaţii nu s-a limitat doar la această formă de instruire a resursei umane. Astfel, Eugen Cristescu a înfiinţat o şcoală de agenţi care a avut o singură promoţie, în anul 1941.
Cine a fost Mihail Moruzov
Părintele serviciilor secrete româneşti, Mihail Moruzov, se trage din cazacii zaporojeni refugiaţi din Caucaz în România. S-a născut la 18 septembrie 1887, în satul Zebil din Tulcea, într-o familie cu opt copii, el fiind cel mai mic. Tatăl lui, Nicolae, a fost preot vreme de patru decenii la biserica rusă din Tulcea. Mihail Moruzov a făcut doar trei clase primare, întrucât limba latină l-a împiedicat să-şi ducă mai departe studiile şi aşa a ajuns să continue lecţiile în particular, cum se obişnuia în acele vremuri.
Prima legătură a lui Moruzov cu activitatea de informaţii s-a făcut pe când era foarte tânăr, aşa acum ne spune profesorul universitar Cristian Troncotă, istoricul care a publicat documente inedite despre activitatea şi viaţa lui Moruzov în cartea „Mihail Moruzov şi Serviciul Secret de Informaţii al Armatei Române“.
Prima „Misiune“, din proprie iniţiativă
Cel mai important episod despre începurile sale este relatat, în cartea istoricului Troncotă, de Veniamin Moruzov, unul dintre nepoţii spionului, care a lucrat alături de el. Într-o zi, Mihail, care avea 22 de ani, a observat o mişcare suspectă la biserica bulgărească din Tulcea. În duminica următoare, după ce s-a sfârşit slujba, s-a furişat în altar fără ca nimeni să-l observe. Şi a stat la pândă.
La miezul nopţii, în biserică a apărut preotul, apoi şi alţi bărbaţi. Din ascunzătoarea sa, el a aflat despre planul prin care populaţia bulgară urma să fie atrasă în acţiuni potrivnice statului român. „Dacă planul lor ar fi reuşit, provincia noastră dintre Dunăre şi mare urma să fie alipită Bulgariei“, se arată în volumul semnat de Cristian Troncotă.
Cu acest secret, Moruzov, un simplu cetăţean la vremea aceea, în 1909, a plecat a doua zi din biserică, apoi s-a dus la Poliţie să spună ce a descoperit. Aşa se face că a devenit un informator voluntar al Direcţiei Generale a Poliţiei de Siguranţă, serviciu înfiinţat în 1908. Ulterior, s-a angajat aici ca „diurnist“.
Contraspionaj în Deltă
În 1916, a apărut Serviciul de Siguranţă al Deltei, condus de un tulcean. Necesitatea organizării lui venea de la faptul că Delta Dunării era graniţa dintre cele două fronturi ale Primului Război Mondial: al Antantei (n.r. – bloc politico-militar format din Franţa, Imperiul Britanic şi Imperiul Rus) şi al Triplei Alianţe (n.r. – încheiată între Germania, Austro-Ungaria şi Italia). „Era un loc foarte bun unde Germania putea să-şi plaseze agenţii“, spune Cristian Troncotă.
În 1917, Moruzov, care era deja angajat al Serviciul de Siguranţă al Deltei, a primit o misiune importantă de la şeful Direcţiei Generale a Siguranţei Statului, de la Bucureşti: să creeze un serviciu de contraspionaj. Acest lucru reiese dintr-o notă pe care Moruzov i-a trimis-o superiorului său din Capitală, în 1917: „Ca rezultat al delegaţiunei ce mi-aţi dat pentru organizarea şi conducerea serviciului de contraspionaj din Delta Dunării, am onoarea a vă raporta următoarele: în ziua de 14 martie, împreună cu personalul ce mi s-a încredinţat, am plecat spre Deltă“.
MIhail Moruzov (dreapta) pe faleza din Constanţa
După sfârşitul războiului, în martie 1918, Serviciul de Siguranţă al Deltei s-a transformat în Serviciul de Siguranţă al Dobrogei, iar Mihail Moruzov a fost numit şef al acestei structuri. În realitate, el funcţiona mai mult în zona Deltei Dunării, unde Moruzov avea deja o reţea de informatori printre contrabandişti.
„Aducea cu Mussolini“
În 1919, Mihail Moruzov a fost acuzat de delapidare a fondurilor Agenturii pe care o conducea, însă, la intervenţia prim-ministrului Ion I.C. Brătianu, care ştia ce informaţii utile poate da Moruzov pentru ţară, a scăpat de proces. Apoi, a fost chemat la Bucureşti să înfiinţeze un serviciu de Agentură pe tot cuprinsul ţării şi astfel a apărut, în 1924, Serviciul Secret de Informaţii al Armatei Române, unde a activat până în anul 1940, când a fost asasinat de legionari. În noaptea de 26 spre 27 noiembrie, un grup de legionari, avându-l în frunte pe comisarul Gheorghe Creţu, i-a împuşcat pe toţi cei 64 de miniştri închişi în 12 celule, care colaboraseră cu Carol al II-lea, dar şi pe Mihail Moruzov.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
