Ultimele știri ⏱️Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Secretarul de stat pentru minorităţi: „România trebuie să scoată din dicţionar cuvântul toleranţă, în sens bun o spun. Suntem toţi egali ai acestui pământ“

Publicat: 21.10.2015 05:04

Ultima actualizare: 06.08.2022 17:24

Pentru prima dată în istoria postdecembristă, postul de secretar de stat de la conducerea Departamentului pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României a revenit unui reprezentant al unei minorităţi, alta decât cea maghiară. Fost subsecretar de stat la DRI, Aledin Amet este tătar şi provine din comunitatea musulmană din Dobrogea.

Tătar născut la Constanţa, Aledin Amet (47 ani) este absolvent de Filologie şi Istorie, membru al Uniunii Democrate al Turco-Tătarilor Musulmani din România (UDTTMR) şi deputat pentru minoritatea sa timp de două mandate (2004-2012).

- Se acordă o mai mare atenţie comunităţii musulmane din România prin numirea dvs. la conducerea Departamentului pentru Relaţii Interetnice?

- Departamentul a luat fiinţă pentru toate cele 20 minorităţi recunoscute din România. Misiunea sa este tocmai de a promova aceste comunităţi etnice, fără vreo ierarhizare sau vreo prioritate. Nu este foarte uşoară, există o diversitate, chiar dacă în multe domenii interesele sunt comune, dar diferă anumite abordări în zona culturală, a religiei. Trebuie să fim foarte diplomaţi în ceea ce facem. În atâţia ani, am căpătat experienţa necesară pentru a face ceea ce se cuvine. Am ajuns să cunosc problemele minorităţilor din România, altele decât cea maghiară sau tătară. Am fost acasă la aceste comunităţi, i-am cunoscut, le-am aflat doleanţele.

- Ce-aţi constatat pe teren, stând de vorbă cu membri ai diferitelor minorităţi?

- Din România trebuie scos din dicţionar, în sens pozitiv, cuvântul „toleranţă“. Nimeni nu trebuie să fie tolerat sau tolerant, pentru că toţi suntem ai acestui pământ. Există o diferenţă, poate imperceptibilă, a acestui termen: cel tolerant se situează pe o treaptă superioară celui tolerat. Nu este cazul aici, suntem toţi cetăţeni români, avem prieteni de alte etnii, suntem toţi ai acestei ţări. Ne uneşte dragostea faţă de ţară, o spunem cu toată sinceritatea, iar istoria o demonstrează, pentru că strămoşii noştri au murit în cele Două Războaie Mondiale pentru România. Fiecare familie are astfel de exemple. Iar Dobrogea este un rai al comunităţilor etnice, şi nu folosesc cuvinte mari. Comunităţile mai mici au avut probleme identitare, după 1989 a trebuit să-şi redescopere apartenenţa, istoria, tradiţiile, limba. S-a întâmplat în comunitatea ruteană sau albaneză. S-au tipărit cărţi în limba maternă, să-şi înfiinţeze clase cu predare, ansambluri folclorice, reviste în limba maternă. În cazul comunităţii rome, de exemplu, trebuie să vorbim despre integrare, nu asimilare. În ceea ce mă priveşte, ca membru al comunităţii musulmane, religia a fost cea care a ajutat turcii şi tătarii să-şi păstreze identitatea.

Extremele minoritare

- La recensămintele din România se întâmplă ca etnicii să nu-şi recunoască apartenenţa. Există şi fenomenul invers, ca românii să se declare de diferite etnii pentru a beneficia de facilităţi la admiterea la facultate, de exemplu.

- Noi în România nu am suferit astfel de presiuni, înainte de 1989. Nu am fost discriminaţi într-un mod particular. Dacă am trăit rău, am trăit-o laolaltă cu toţii, românii. După 1989, România a promovat o politică de promovare a comunităţilor extrem de corectă. Dacă scade numărul etnicilor nu înseamnă că fug, a scăzut populaţia României per total. Este vorba şi de politica demografică, dar scăderea minorităţilor are loc nu din raţiuni etnice, ci pur economice. Nu ne referim la evrei, la germani, care au părăsit România în perioada comunistă.

- Cum aţi răspunde celor din majoritate care vorbesc deja de discriminare pozitivă a minorităţilor?

- Eu aş spune că e un fenomen de redobândire a unor aspecte ale vieţii sociale, pe care le pierduserăm în perioada comunistă. Avem un deputat intrat în Parlament pe o lege permisivă, ceea ce vine în sprijinul vieţii noastre de minoritar. Cine poate cunoaşte viaţa noastră mai bine decât cineva din rândul comunităţii? Noi nu vrem să deranjăm pe nimeni din afara spaţiului nostru confesional.

Comunitatea musulmană, în prim-plan

- De ceva timp, comunitatea musulmană este în prim-plan, cu diferite discuţii de pe plan internaţional şi intern. Cum aţi traversat această perioadă?

- Noi, cei din comunitatea musulmană, am traversat un an destul de complicat, ca să nu spun 2 ani. Noi, tătarii, am avut o surpriză neplăcută anul trecut, când s-a întâmplat anexarea Crimeii, cu toate reacţiile. Anul acesta a început cu un eveniment nefast, atentatul de la Paris, şi se sfârşeşte cu criza refugiaţilor, care sunt în mare parte de religie islamică. Religia noastră a devenit subiect de comentarii, unele pozitive, altele negative. Din păcate, viaţa noastră paşnică, din Dobrogea, a fost amestecată cu ceea ce se petrece în altă parte. Vorbesc despre comentariile populaţiei de rând. Am fost într-o situaţie delicată, noi nu am avut niciodată vreo problemă. Şi dintr-o dată, am fost implicaţi şi judecaţi în tot acest context internaţional. A venit această discuţie în vară despre această aşa-zisă mega moschee din Bucureşti, totul a pornit de la o idee firească, de la o necesitate a unei comunităţi de a avea un locaş de cult, dar a picat într-un moment neprielnic. Au existat discursuri înflăcărate din partea unor personalităţi, care au dus la această amplificare a subiectului, în mod nejustificat. Moscheea nu trebuie să aibă în Bucureşti o dimensiune mare, eu i-aş spune mai degrabă „geamie“, un locaş de cult mai mic. Într-adevăr, cea din prezent nu mai face faţă, este mică, este veche. A fost gândită pentru musulmanii din România, iar comunitatea nu e atât de numeroasă. Este nevoie de un astfel de locaş de cult. Din ceea ce a declarat domnul muftiu a reieşit foarte clar că locaşul de cult este destinat membrilor comunităţii noastre. Sunt în jur de 1.500-2000 membri din comunităţile musulmane istorice, autohtone, apoi sunt foarte mulţi oameni de afaceri turci, stabiliţi aici, care desfăşoară activităţi economice foarte importante pentru România. Turcia este al patrulea partener economic al României, să ţinem seama de acest lucru. Există o reciprocitate de altfel, am participat la astfel de discuţii cu ocazia vizitelor în Turcia, şi statul turc s-a angajat să ofere terenuri pentru o biserică, pentru un cimitir ortodox la Istanbul. Situaţia trebuie abordată cu calm, diplomaţie, nu trebuie să existe această ruptură care poate exista la un moment dat între musulmanii din România şi majoritatea. Cu siguranţă nu va fi vreodată aşa ceva, noi nu ne dorim. În Dobrogea nu s-a creat niciodată vreo emoţie în legătură cu vreun astfel de subiect, tocmai pentru că oamenii se cunosc între ei ce fac şi ştiu ce gânduri au. Niciun creştin n-a avut vreodată vreo plângere la adresa noastră, s-au construit geamii noi, s-au reparat altele vechi - niciodată nu am avut vreo reclamaţie. Aici este ceva firesc, noi suntem aceiaşi. Avem idealuri comune în Dobrogea, suntem o comunitate loială şi paşnică, care ne facem temeinic datoria ca buni cetăţeni români. În afara Dobrogei s-a creat această emoţie mai mare, dar este doar din necunoaştere. Mulţi dintre majoritari au înţeles ce vrem să facem, de fapt. De aceea organizăm şi susţinem un calendar cu multe activităţi la Departamentul pentru Relaţii Interetnice, pentru ca românii de diferite etnii să fie cunoscuţi mai bine. Acţiunile noastre sunt pentru toată lumea, indiferent de etnie.

Cea mai mare moschee din Europa va fi ridicată la Bucureşti Desen de Vali Ivan

Obiectivele minorităţii musulmane

- Având reprezentare la nivel legislativ, ce a reuşit comunitatea musulmană din România?

- Sunt 6 legi pe care le-am realizat având sprijinul colegilor deputaţi care au votat aceste legi. Sunt 6 legi dedicate comunităţii tătare - declararea zilei de 13 Decembrie ca sărbătoare a etniei tătare, declararea zilei de 5 Mai ca zi a limbii tătare în Românie, decernarea la 30 noiembrie a premiului „Mehmet Niyazi“ pentru promovarea culturii şi artei tătarilor, înfiinţarea Institutului cultural al tătarilor din România „Sebat Husein“, obţinerea unor fonduri pentru monumentul dedicat eroilor musulmani căzuţi pentru România în cele Două Războaie Mondiale în Cimitirul din Constanţa, apoi reglementarea unor aspecte religioase islamice, unică în Europa! Comunitatea musulmană are anumite tradiţii religioase, pe care am reuşit să le reglementăm prin lege în 2011. De la morga spitalului pot fi externate persoane de religie islamică mai devreme de 24 ore, ceea ce permite înmormântarea aşa cum este cutuma noastră. Nu există astfel de legi în nicio ţară din Europa şi am reuşit reglementarea sa în România, o ţară creştină! I-am convins pe membrii celor două comisii, care sunt doctori, apoi plenul, că trebuie să avem această lege. Aceasta demonstrează că orice alte discuţii nu îşi au rostul. Specific faptul că ziua de 5 mai, Ziua limbii tătare, a apărut înaintea Zilei limbii române ca sărbătoare, ceea ce demonstrează câtă susţinere avem din partea Statului român. Avem 13 Decembrie, sărbătoarea etniei tătarilor. Apoi au apărut Ziua etniei rome, Ziua etniei slovace... Ziua de 18 decembrie a devenit şi în România ziua comunităţilor etnice, există la nivel internaţional, iar noi am legiferat sărbătoarea pentru a întări importanţa acestor zile.

- Acum există reprezentare guvernamentală la vârf pentru comunitatea musulmană din România. Ce obiective mai aveţi de îndeplinit?

- Trebuie să ne ocupăm de înfiinţarea Seminarului Musulman din Medgidia, desfiinţat înainte de 1967. Parte din atribuţii le-a preluat Colegiul Naţional Pedagogic Kemal Ataturk, iar noi vrem să fie ca seminarul să renască la Medgidia - unde este capitala vieţii spirituale a tătarilor - sub forma unui Centru cultural al comunităţii tătare şi turce din România, deschis tuturor, indiferent de etnie, cu bibliotecă, clase pentru limba maternă turcă şi tătară, cursuri de istorie a popoarelor noastre, elemente religioase de bază pentru copii. Terenul există în centrul Medgidiei, aparţine comunităţii musulmane, nu mai este nicio clădire acolo, s-a prăbuşit cu totul, după `90 mai erau în picioare doar nişte pereţi. Purtăm discuţii cu oficialii turci care ne-au promis sprijinul material.

- Învăţământului teologic musulman îi lipseşte treapta superioară. Deocamdată imamii din România au pregătire medie.

- Acesta este un obiectiv important pentru comunitatea noastră: înfiinţarea unei grupe de învăţământ teologic musulman în cadrul Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Ovidius. Ca la ortodocşi, în biserici nu poate sluji cineva fără facultate, ci un preot care este pregătit la o instituţie de învăţământ superior. La noi, Muftiul Cultului Musulman din România este singurul care are o astfel de pregătire, dar a trebuit să o facă în Turcia. Dorim ca tinerii noştri să se şcolească aici, în ţara noastră, nu în altă ţară. Să înveţe aici, la Constanţa, unde este comunitatea noastră, şi să o facă într-o instituţie a statului român, cu transparenţă. Dacă voi mai avea vreodată şansa şi onoarea de a reprezenta comunitatea tătară într-un for decizional, voi milita pentru realizarea acestui vis.

Limba comună - a înţelegerii

- Ce se află pe biroul unui secretar de stat pentru minorităţi?

- Am doar câteva lucruri personale care ţin de familie, cea care mă susţine întotdeauna. Însă am o familie mai mare, comunitatea tătară, iar de 3 ani am o familie mult mai mare care adună toate comunităţile etnice din România. Pe masa mea de lucru veţi găsi o carte dedicată istoriei tuturor minorităţilor etnice, primită de la Institutul pentru Studierea Minorităţilor Naţionale din România, noi le susţinem activitatea financiară. Domnul ambasador al Turciei mi-a oferit un album fotografic cu peisaje din Turcia. Iar în faţa ochilor am o bibliotecă plină de cărţi ale minorităţilor naţionale. Le am la îndemână şi citesc mereu să aflu cât mai multe despre ele. Sunt şi curios, dar este şi datoria mea. Limba care ne uneşte este limba interesului comun, a înţelegerii.