Sebastian Papaiani, amintiri din timpul filmărilor la „Toate pânzele sus“: „Pe goeleta Speranţa am învăţat marinărie“
0Îndrăgitul actor Sebastian Papaiani, care a murit marţi, pe 27 septembrie, a acordat în urmă cu doi ani un interviu cotidianului Adevărul în care a povestit despre unul din cele mai îndrăgite roluri ale sale, personajul Ieremia din „Toate pânzele sus“.
Actorul Sebastian Papaiani, care a interpretat rolul lui Ieremia, mărturiseşte că nu şi-a închipuit niciodată ca un roman de aventură să devină un film atât de cunoscut. Avea vreo 30 de ani când regizorul Mircea Mureşan l-a ales să facă parte din distribuţie. „Eu citisem cartea lui Radu Tudoran, dar apoi am mai citit-o o dată ca să intru mai bine în pielea personajului“, mărturisea marele actor.
Pe „Speranţa“, Papaiani a făcut parte dintr-o adevărată echipă de mateloţi. „Am învăţat să ridicăm velele, să facem tot ce ştia un marinar. Pe «Speranţa», am învăţat marinărie. Este o experienţă pe care ţi-aş dori s-o simţi“, povestestea Sebastian Papaiani.
Acesta îşi amintea cum, cu o săptămână înainte de a începe filmările, toţi actorii au fost chemaţi şi au fost duşi în larg, pentru a se acomoda cu marea, cu valurile, mai ales că multe filmări s-au făcut în larg, pentru a nu se vedea ţărmul. „Domnul Deboveanu era un om extraordinar. Mobilase foarte frumos vasul. Era comandantul vasului, dar şi asistent regie film“, îşi amintea Papaiani.
Câteva scene din film au fost turnate în Bulgaria, la Nisipurile de Aur. „Am fost pe un râu de-al lor, cam ca Argeşul nostru şi am filmat împreună cu bulgarii. Şi acolo am văzut o chestie pe care nu am uitat-o. În pauza de masă, muncitorii bulgari primeau un sendviş mare. În schimb, muncitorii noştri de la proiectoare mâncau slănină cu roşii“, spune actorul. Regretă faptul că „Speranţa“ a fost distrusă. El spune că şi bulgarii au o goeletă de genul celei pe care ei au jucat memorabilul film. „Se uită la ea ca la moaşte, numai la noi a fost distrusă!“.
Goeleta Speranţa, destin ca în filme
Goeleta, care avea să poarte mai apoi numele „Speranţa“ şi să fie platou de filmare pentru unul dintre cele mai îndrăgite filme româneşti – „Toate pânzele sus!“, s-a născut dintr-un fost pescador botezat „Jirlău“, tip Seiner SKS, o navă de larg. Pescadorul a fost construit la Turnu Severin şi se afla la Brăila. Marin Deboveanu, ofiţerul de Marină care a construit-o, a luat de la Turnu Severin planurile şi a calculat dacă structura navei suportă pânzele şi o nouă construcţie. Calculele i-au ieşit pozitive, aşa că nu i-a rămas decât să se apuce de treabă.
Operaţiunile de predare-primire a navei „Jirlău“ de la Primăria Brăila către Studioul Cinematografic au durat trei luni, timp în care Deboveanu a început să facă proiectul şi să-şi caute echipa de lucru. Fostul marinar îşi aminteşte că în anul 1970, când s-a apucat de construirea navei, din cauza inundaţiilor, toate şantierele de la Dunăre erau sub apă şi nu l-au putut primi pentru a putea transforma pescadorul în goeletă.
„Atunci, am organizat eu un şantier în regie proprie, la Brăila. Am luat o planşă de proiectare de la Uzinele Progresul şi m-am dus în Hotelul Siretul. Am luat cea mai mare cameră, care avea trei-patru paturi, am lăsat doar unul, pentru mine, iar pe celelalte le-am scos afară şi am început să proiectez «Speranţa»“, povesteşte Marin Deboveanu. Toate piesele proiectate au fost realizate la şantierele din Galaţi, Brăila şi Tulcea, apoi montate pe un ponton la Brăila.
După program, după ce muncitorii care lucrau la corpul navei plecau acasă, veneau marangozul (n.r. – dulgher specializat în prelucrarea lemnăriei ambarcaţiunilor) şi tâmplarii care lucrau la suprastructura navei.
Deboveanu îşi aminteşte că pe unul dintre muncitori l-a găsit la un atelier de făcut cazane pentru agricultură. „Dacă ştii să sudezi e bine!“, i-a spus muncitorului pe care l-a luat să ajute la construirea uneia dintre cele mai vestite corăbii din România.
Marin Deboveanu FOTO David Muntean
Lemnul de catarge, adus de la Satu Mare
Pe un bac cu puntea goală, fără suprastructură, a întins pânzele pentru catarge. Dar mai avea nevoie şi de lemn. Constructorul a primit aprobare pentru tăierea a patru pini, care însă i-au fost alocaţi tocmai de la Satu Mare. „Am trimis acolo pe cineva care ştia limba maghiară, considerând că e necesar pentru rezolvarea optimă a problemei, numai că respectivul s-a dus şi s-a îmbătat şi, în loc să-mi aleagă patru pini drepţi buni pentru catarge, a venit cu nişte pini curbaţi care s-au dat probabil, în bătaie de joc.
Mai mult, şoferii cu peridocuri au protestat la lungimile mari de 12,14 şi 17 metri şi i-au tăiat şi pe ăştia în două. În sfârşit, i-am făcut şi catargele şi bompresul“, povesteşte cel care a construit goeleta din „Toate pânzele sus!“, pentru publicaţia „La drum – revista călătorului“.
Toată suprastructura navei pescador a fost modificată pentru a arăta ca o goeletă. „A fost o muncă titanică. Nu a fost uşor ce a făcut şi mai ales faptul că a făcut toate astea singur. Deboveanu a ras toate cabinele, a făcut calculele de stabilitate şi apoi a construit arborada. Spunea atunci că dacă nu iese nava, o mănâncă“, îşi aminteşte comandorul în rezervă Ovidiu Ionescu (65 de ani), un vechi prieten de-al lui Deboveanu. De altfel, Ionescu este cel care a şi pictat goeleta „Speranţa“.
Înmatriculată în Germania
Deboveanu s-a gândit şi la utilitatea navei, nu doar la aspectul ei. Astfel, a proiectat şi un loc la copastie, unde să stea operatorul, pentru a putea filma în voie acţiunea de pe punte. „M-am gândit că puntea trebuie să rămână liberă, pentru a avea actorii loc suficient de mişcare“, spune Marin Deboveanu. Scenele de interior din filme nu s-au turnat pe navă, ci în studioul cinematografic, întrucât era spaţiu mic şi nu era loc pentru toată echipa de filmare.
Însă nava lui Deboveanu trebuia să fie şi foarte sigură. „Pe ea urmau să urce şi să filmeze actori renumiţi, asiguraţi cu sute de mii de dolari. De altfel, după ce a fost terminată, a fost verificată de un inginer constructor naval german, iar vasul a fost înmatriculat de Registrul Naval German, Germanisher Lloyd“, spune el.
Nava a fost astfel construită încât să poată fi schimbată uşor din goeletă în goeletă cu gabieri, brigantină şi bric. Ele se diferenţează în funcţie de numărul de arbori de care sunt prinse catargele şi de felul catargelor.
„Pentru «Speranţa» am vărsat sudoare şi sânge“
În timp ce lucra la suprastructura ambarcaţiunii, Marin Deboveanu a fost lovit în cap de o ţeavă care se desprinsese din macara. A ajuns la spital şi, după ce şi-a revenit, s-a întors pe şantier. „Numai reflexele mele de sportiv de performanţă m-au salvat de un destin tragic. De la spital, după ce mi-am revenit, m-am întors în aceeaşi zi la şantier căci, dacă eu lipseam, nu avea cine să mă înlocuiască. Pot să spun că pentru Speranţa am vărsat sudoare şi sânge“, povesteşte el.
După atâta muncă, Marin Deboveanu spune că s-a ales doar cu un costum de haine. „Salvasem contractul părţii române cu cei din Germania, dar nu am primit nimic altceva. După mulţi ani, multă lume m-a întrebat: «Tu ai făcut Speranţa?»“, povesteşte Marin Deboveanu.
De la „Ghost“ la „Speranţa“
Când Marin Deboveanu a terminat de construit nava, aceasta a devenit „Ghost“, cea descrisă de Jack London.
Pe ea s-au filmat „Vasul Fantomă“ şi „Doi ani de vacanţă“. Ulterior, goeleta s-a transformat în brigantină, purtând numele „Sloughi“ şi pe ea s-au filmat „Piraţii din Pacific“, „Fiul Soarelui“ şi „Joe printre piraţi“. Abia în 1976, nava a devenit goeleta „Speranţa“ din „Toate pânzele sus!“.
Moartea goeletei „Speranţa“
Vestitul vas a avut un sfârşit tipic românesc: a fost casat şi dat la fier vechi, după 10 ani de viaţă. Marin Deboveanu aproape că plânge: „A fost cea mai mare nefericire a mea. Oamenii au vrut s-o distrugă. Eu eram plecat din ţară în iarna anului 1980, când s-a scufundat. I se tăiaseră catargele, i s-au desfăcut spiralele de la maşină ca să i se scoată motorul principal pe care-l adusesem de la Câmpina. Ca să-l facă generator pe platourile de filmare. Nu mai avea nimic. A fost distrusă de un inginer auto. Omul potrivit la locul potrivit. Dacă aveau nevoie de un motor de ce nu s-au dus la Câmpina să ia de acolo, aşa cum am fost şi eu?“, se întreabă Deboveanu.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
Se încarcă comentariile...
