Descoperirea care arată adevăratul chip al vikingilor. Ce spun dovezile științifice despre înfățișarea reală a celor mai de temut războinici
0Un artefact arheologic, redescoperit în colecția Muzeului Național al Danemarcei oferă o perspectivă inedită și interesantă privind aspectul fizic al faimoșilor vikingi. Schimbă în mare parte percepția despre acești războinici și totodată oferă primul „portret” de căpetenie scandinavă.
Vikingii au fost printre cei mai de temut războinici ai istoriei. Din secolul al VIII-lea d.Hr. și până în secolul al XI-lea d.Hr. au dominat Europa vestică și nordică, semănând teroare din Insulele Britanice și până pe coastele Spaniei și Italiei. „Apără-ne Doamne de furie oamenilor nordului” era una dintre cele mai obișnuite rugăciuni rostite de preoții și călugării evului mediu vest-european în secolul al IX-lea.
Au distrus, au cucerit, au colonizat teritorii, au descoperit America și chiar au întemeiat națiuni. Istoria vikingilor a stârnit o fascinanție aparte inclusiv în lumea contemporană, iar războinicul scandinav a devenit subiect de roman, film și chiar jocuri video. Imaginația omului modern a proiectat, însă, o imagine falsă a acestor luptători ai nordului. De cele mai multe ori sunt prezentați drept barbari duri, sângeroși, cu păr lung, bărbi uriașe, neîngrijiți, îmbrăcați în blănuri și coifuri decorate cu coarne. Specialiștii spun că în realitate vikingii arătau destul de diferit. Iar o statuetă redescoperită de specialiștii Muzeului Național al Danemarcei vine să schimbe percepția despre modul în care arătau acești luptători feroce.
O piesă de șah dintr-un colț de morsă, oferă informații unicat
Artefactul prezentat miercuri de specialiștii Muzeului Național al Danemarcei înfățișează chipul unui viking din secolul al X-lea. Este vorba despre o piesă de Hnefatafl, adică un joc foarte îndrăgit în epoca vikingă și asemănător șahului. Piesa de joc are o dimensiune de trei centimetri și este realizată din fildeș de morsă, unul dintre cele mai scumpe materiale din epoca vikingă. În jocul de Hnefatafl piesa aflată în custodia Muzeului Național al Danemarcei era cea mai importantă și juca rolul regelui. Este clar că a aparținut unui aristocrat, adică unei căpetenii sau unui rege viking.
A fost descoperită tocmai la sfârșitul secolului al XVIII-lea într-un mormânt tumular la Viken, lângă fiordul Oslo, în Norvegia. Locul de veci aparținea unui războinic viking, din secolul al X-lea, înmormântat alături de arme, cal și jocul său preferat. Piesa a ajuns dintr-o colecție în alta, până când a fost efectiv redescoperită de specialiștii danezi. În momentul de față, piesa de Hnefatafl reprezintă un artefact unicat, deosebit de valoros mai ales prin prisma faptului că oferă primul portret realist, tridimensional, din istorie. Au fost multe reprezentări ale vikingilor, dar majoritatea erau stilizate. „Este excepțional că avem o reprezentare atât de vie a unui viking, chiar și una tridimensională. Acesta este un bust în miniatură și cel mai aproape de un portret al unui viking”, spune Peter Pentz, curator la Muzeul Național al Danemarcei citat de Via Ritzau, o publicație daneză. Această piesă de joc oferă o imagine extrem de detaliată, inclusiv a coafurii, a bărbii, dar și alte detalii.
„Până acum, nu aveam cunoștințe detaliate despre coafurile vikinge, dar aici obținem toate detaliile - chiar și mica buclă de deasupra urechii este marcată. Aceasta este prima dată când vedem o figură a unui viking de sex masculin cu părul vizibil din toate unghiurile. Este unic”, adaugă Peter Pentz, pentru aceeași publicație. Piesa de joc cu acest chip tridimensional al vikingului a zăcut două secole în depozitele muzeului fără să fie remarcată. Curatorul Peter Pentz l-a descoperit întâmplător când reinventaria obiectele mai vechi din arhiva muzeului. Acum obiectul face parte dintr-un proiect de cercetare privind simbolismul epocii vikinge, susținut de revista Medieval Archaeology.
Cum arăta un viking din secolul al X-lea
Pe baza informațiilor extrem de detaliate oferite de această piesă de joc, specialiștii au putut trage o serie de concluzii și reconstitui chipul unui viking din secol al X-lea. Propriu-zis sunt contrazise mare parte a stereotipurilor legate de aspectul fizic al vikingilor. Deși erau considerați barbari neîngrijiți, așa cum arată statueta de la Viken, în realitate bărbații vikingi erau foarte îngrijiți. Nu aveau părul lung și bărbi uriașe crescute în neorânduială. Din contră, vikingul de la Viken era foarte spilcuit. Aveau părul tuns foarte scurt în zona cefei și a tâmplelor, cu păr mai bogat în creștetul capului.
În plus, părul avea o cărare la mijloc, fiecare buclă fiind bine aranjată, poate chiar fixată cu un „gel de păr” al epocii, fie ulei, fie grăsime.
Perciunii erau deasemenea bine aranjați. Barba lungă era tunsă pe laterale și împletită cu grijă, probabil cu un șnur din material scump. Mustața este amplă, dar îngrijit tunsă și cu vârfurile îndreptate în sus. „Dacă vă gândiți la vikingi ca fiind sălbatici sau sălbatici, această figură dovedește, de fapt, contrariul. Este foarte bine îngrijit”, a declarat curatorul Peter Pentz pentru AFP.
Arta din epoca vikingă este cunoscută pentru motivele sale animaliere caracteristice, dar rareori înfățișează oameni. Din acest motiv, figurina este remarcabilă. Mai ales pentru că nu este pur și simplu o reprezentare anonimă și simbolică, ci una care arată atât caracterul, cât și expresia.
Chipul unui rege
Evident, vikingul reprezentat de piesa de joc nu este un războinic de rând. El face parte din lumea elitelor. Reprezentând regele în jocul de Hnefatafl, cel mai probabil oferă imaginea unui suveran real din Scandinavia secolului al X-lea.
Specialiștii cred că este vorba despre o reprezentare a regelui Danemarcei, Harald „Dinte Albastru”, o căpetenie vikingă care a trăit la finele secolului al X-lea și a ajuns și suveran al Norvegiei. Viken, locul unde a fost descoperită piesa a fost unul dintre domeniile sale preferate.
Harald a fost fiul regelui Gorm cel Bătrân și al Thyrei Dannebod. Harald a domnit ca rege al Danemarcei din 958 până în 986. S-a făcut remarcat prin introducerea creștinismului în Danemarca, evident din rațiuni politice dar a consolidat și stăpânirea asupra întregii Danemarce. După asasinarea regelui Harald „Mantie Întunecată”, al Norvegiei, „Dinte Albastru” a ajuns să conducă și țara vecină. A murit în 986 în urma unor lupte cu rivalii.
Cum arătau de fapt vikingii de rând
Este evident că piesa de joc înfățișează un viking aristocrat, cel mai probabil un rege. Dar cum arătau războinicii vikingi obișnuiți? Este o întreabare la care specialiștii au reușit să răspundă într-o oarecare măsură tot pe baza creațiilor artistice din perioada vikingă, dar și a scheletelor de luptători scandinavi descoperite în zona Mării Nordului și a Balticii. Numai în Danemarca au fost descoperite peste 500 de schelete vikinge. În urma analizelor s-a ajuns la concluzia că mitul vikingilor puternici și musculoși este în mare parte adevărat. Constituția lor fizică semăna cu a noastră, numai că erau mai puternici datorită activităților practicate.
„Constituția fizică a vikingilor era foarte asemănătoare cu a noastră. Dar putem presupune că trebuie să fi fost mai musculoși decât suntem noi astăzi, din cauza muncii fizice grele pe care o depuneau”, precizează specialiștii de la Muzeul Național al Danemarcei în articolul „What did the vikings look like”.
Din cauza vieții pe mare, a războaielor sau a muncilor grele de la fermă, mulți vikingi sufereau de probleme articulare. În privința aspectului fizic aceștia erau în mare parte blonzi sau roșcați, depinde de zona din care proveneau.
„Cercetările genetice au arătat că vikingii din Scandinavia de Vest, și prin urmare din Danemarca, erau în mare parte roșcați. Cu toate acestea, în Scandinavia de Nord, în zona din jurul Stockholmului, părul blond era dominant”, precizează experții în același articol.
În plus, războinicii scandinavi erau bine îngrijiți arată descoperirile arheologice. „Trusele de toaletă” ale vikingilor, aveau piepteni, scobitori și pensete cu modele frumoase. Urmele de uzură de pe dinți indică, de asemenea, că acele scobitori chiar erau folosite. Machiajul poate fi, de asemenea, adăugat pe lista articolelor de înfrumusețare. Un arab spaniol care a vizitat Hedeby în jurul anului 1000 a descris cum atât bărbații, cât și femeile din oraș se machiau pentru a arăta mai tineri și mai atractivi.
În Anglia, se pare că bărbații vikingi aveau mare succes la localnice. Aceștia erau curați și miroseau plăcut, deoarece făceau baie sâmbăta, se pieptănau și erau bine îmbrăcați. În plus, războinicii de rând nu obișnuiau să poarte plete. Mai degrabă un smoc de păr, bine pieptănat, probabil dat pe spate cu grăsime sau ulei, în creștetul capului. Ceafa și lateralele capului erau de obicei rase. Motivul era practic. Smocul de păr „fashion” din creștetul capului intra perfect sub coiful cu apărătoare nazală. Părul lung nu era preferat de războinicii obișnuiți fiindcă putea fi utilizat de inamic pentru a-și crea un avantaj. Și asta în condițiile în care, în luptele adevărate nu existau prea multe scrupule, supraviețuirea și neutralizarea adversarului fiind principalul obiectiv.
Părul bogat era purtat mai degrabă de aristocrație, de regi, deși nu era o regulă și nici măcar o modă anume. Bărbile erau prețuite dar nu erau în neorânduială sau foarte bogate, ci mai degrabă atent tuse pe laterale și împletite. Mai mult decât atât, vikingii nu aveau coifuri cu decorații în formă de coarne.
Este un mit romantic din secolul al XIX-lea. Aveau coifuri simple, de obicei conice, cu apărătoare nazală. Este de la sine înțeles că războinicii de rând nu arătau ca regele de pe figurina de joc. Aveau haine simple, de obicei diferite de ceea ce prezintă producțiile cinematografice. Adică nu erau doar în piele și blănuri. Bărbații purtau tunici din stofă de lână, deasupra coapselor, cu mâneci lungi. Cei care-și permiteau aveau marginile mânecilor sau ale poalelor brodate. Tunica o purtau peste o pereche de pantaloni, tot din stofă de lână, de obicei largi și strânși în zona gleznelor cu șnururi pentru a intra în ușor în papucii de piele.
De obicei vikingii nu purtau cizme lungi, ci mai degrabă încălțăminte până deasupra gleznelor, din piele. Tunica era prinsă la mijloc cu o curea din piele, la care erau prinse tot felul de accesorii pentru depozitarea diferitelor lucruri.
Pentru a se apăra de frig purtau pelerine prinse cu broșe ornamentale (cei care-și permiteau, restul un ac simplu). Probabil în iernile grele erau folosite și mantii din blană de urs (aristocrații) sau din lână de oaie (oamenii de rând). Femeile purtau rochii-șorț peste cămăși, adesea împodobite cu broderii și mărgele pentru a reflecta bogăția și puterea, în cazul doamnelor aristocrate. Vikingii de rând nu purtau frizuri complicate ca cea a nobilului reprezentat de figurina din os de morsă. Preferau „stilul danez”, pe care l-am menționat deja mai sus, adică păr mai bogat în față și creștetul capului, cât să acopere coiful, restul ras.
Se încarcă comentariile...
