Marea iubire a lui Grigore Antipa. Era nedespărţit de soţia sa, Alina, care la moartea lui s-a sinucis
0
Marele om de ştiinţă Grigore Antipa, părintele oceanografiei româneşti, are o poveste de viaţă mai puţin obişnuită. Cercetătorul a avut cu soţia lui, Alina, o legătură atât de puternică, încât atunci când el a murit, ea n-a mai vrut să-i supravieţuiască.
Povestea neobişnuită de viaţă a fost relatată de specialiştii Muzeului Naţional de Istorie Naturală ce poartă numele lui Grigore Antipa. Despre el se spunea că are „raţionament perfect“, iar gândirea sa vizionară a dus la crearea dioramelor în marile muzee ale lumii.
La 9 martie 2019 s-au împlinit 75 de ani de la moartea lui Grigore Antipa şi a preaiubitei sale soţii, Alina. Grigore Antipa era născut la 27 noiembrie 1867, la Botoşani, iar la 1 iulie 1899 s-a căsătorit cu Alina (Alexandrina) Petrescu, fiica generalului Zaharia Petrescu, născută în 1873.
„Datorită spiritului de ordine moştenit de la tatăl său, generalul Petrescu, şi a gustului artistic rafinat, moştenit de la mama sa, a fost întreaga viaţă un ajutor competent şi de nepreţuit în organizarea muzeului“, specifică experţii de la „Antipa“.
Alina şi Grigore formau o pereche pe care toată lumea o privea curios, dar admirativ. Cercetătorii de la „Antipa“ au făcut publice amintirile Zoei Cămărăşescu despre cuplul Grigore şi Alina Antipa.
„Toată lumea îl iubea şi o iubea şi pe soţia sa, o femeie frumoasă, elegantă, mult mai înaltă ca el, care se lăsa răsfăţată de Grigore ca un copil.
Au trăit nedespărţiţi.
Primitori, veseli mergeau peste tot împreună. Ea, cochetă, se ocupa mult de toalete, întârzia în faţa oglinzii şi prin prăvălii.
Îl întâlneai pe Antipchen, aşteptând în capul scării sau în faţa unui magazin. <Ce faci, domnule Antipa?> – <O aştept pe Alina>.
FOTO DREAPTA: Alina Antipa, soţia lui Grigore Antipa Sursa Facebook Muzeul Naţional de Istorie Naturală
A trecut Antipchen prin toate domniile, acelaşi om drăguţ, simplu, foarte preţuit în ţară ca şi în străinătate, pentru ştiinţa lui.
Când el a murit, în 1944, Alina n-a putut înfrunta viaţa mai departe fără Grigoraş, şi s-a otrăvit.
Dar timpul cât i-a trebuit ei ca să moară, l-a silit pe Antipchen s-o mai aştepte pentru ultima oară, întins în sicriu, în marea aulă a Muzeului până când Alina şi-a dat ultima suflare.
Apoi au plecat împreună, acolo de unde nu te mai întorci“.
Alina şi Grigore Antipa în anii '30 Sursa Facebook Muzeul Naţional de Istorie Naturală
Un cercetător de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“, Iorgu Petrescu, relatează ce scriau colaboratorii marelui om de ştiinţă legat de moartea soţilor Antipa.
„La 9 martie 1944, de Sfinţii Mucenici, însă Grigore Antipa, realizatorul şi organizatorul Muzeului care din 1 aprilie 1893 îi condusese ca nimeni altul destinele, care din 24 mai 1938 îi purta numele, se mută împreună cu iubita soţie, Alina, din această lume.
Singurul care relatează într-un text publicat acest moment este colaboratorul său cel mai fidel, Mircea Paucă (1998).
<În noaptea de 8 spre 9 martie, după miezul nopţii, Dr. Antipa a constatat că i se întâmplă ceva neobişnuit. A sunat femeia din casă (o săsoaică din Transilvania care facea menajul soţilor Antipa) spunându-i să cheme medicul. Abia peste vreo oră, acesta – un medic, în acel timp, militar – când a sosit nu a mai putut face altceva decât să constate decesul. În această situaţie, medicul a anunţat să vină rudele>.
Tot de la Mircea Paucă ne-au rămas mărturii extrem de importante legate de ceremonia funebră, de cei care au venit pentru a-şi prezenta condoleanţele, dar şi grozăvia deciziei Alinei Antipa de a-şi curma zilele golind un tub cu Luminal.
Mircea Paucă a fost cel care s-a ocupat de toate formalităţile, inclusiv de incinerarea celor doi şi montarea urnelor într-o mică nişă din peretele stâng ce separă holul de sala centrală, nişă în care au rămas până în 2008 când muzeul s-a închis pentru renovare.
Mircea Paucă explică decizia incinerării celor doi prin faptul că Antipa nu s-a ocupat vreodată să-şi cumpere un loc de veci, iar în vreme de război era extrem de dificilă găsirea unui loc la cimitir“, descrie Iorgu Petrescu.
Cine a fost Grigore Antipa
Muzeul Naţional de Istorie Naturală a României din Bucureşti şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină de la Constanţa sunt cele două mari edificii cu un renume datorat lui Grigora Antipa. De altfel, Antipa este considerat întemeietorul oceanografiei româneşti.
Grigore Antipa este considerat: inventatorul dioramelor; întemeietorul biosociologiei; întemeietorul bioeconomiei; întemeietorul muzeologiei moderne; întemeietorul Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Bucureşti; primul ecolog român; primul hidrobiolog român; primul oceanolog român; autorul planului de construire a reţelei de canale din Delta Dunării; autorul planului de conservare şi valorificare a luncii inundabile a Dunării, distrusă astăzi datorită aplicării programului de îndiguire submersă propus de Anghel Saligny.
Antipa este fondator şi iniţiator pentru: Institutul Geologic al României (1906); Staţiunea de Cercetări piscicole din Delta Dunării (1924), Tulcea (astăzi Institutul Naţional pentru Cercetări şi Proiectare Delta Dunării); Institutul Bioceanografic (1932), Constanţa (actualmente Institutul Român de Cercetări Marine „Grigore Antipa“ Constanţa); Crescătoria sistematică de crapi Nucet (după 1937); Fundaţia de Cultură Naţională şi Asistenţă Publică „Menahem H. Elias” (1939); vicepreşedinte; Institutul de Cercetări Agronomice; propunere de organizare a Grădinii Zoologice din Bucureşti; Analele şi Buletinul Academiei Române în limbi străine (1913).
Viaţa unui geniu
Cercetătorul Grigore Antipa este omagiat pe site-ul Muzeului Naţional de Istorie Naturală de la Bucureşti, cel care şi-a căpătat faima internaţională datorită omului de ştiinţă.
Grigore Antipa s-a născut la Botoşani în ziua de 7 decembrie 1867. În anul 1885 s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe şi Medicină a Universităţii din Iaşi, la secţia de Ştiinţe Naturale. Întrerupe cursurile universităţii ieşene şi pleacă împreună cu fratele său la Jena, unde devine elevul celebrului profesor Ernst Haeckel, considerat cel mai strălucit naturalist după Darwin, înfocat susţinător al teoriei evoluţioniste şi fondatorul Muzeului Filetic. Întors la Jena în toamna anului 1889, Grigore Antipa pleacă într-o expediţie în Insula Helgoland. La 9 martie 1891, Grigore Antipa a primit examenul de doctorat cu menţiunea Summa Cum Laude, acordat de Ernst Haeckel doar de trei ori în cariera sa.
În august 1892, tânărul doctor în ştinţele naturii se întoarce în România şi obţine o întrevedere cu regele Carol I, căruia îi înmânează un memoriu pentru introducerii pisciculturii raţionale în apele României. Impresionat de viziunea naturalistului, suveranul îl recomandă miniştrilor săi: lui Petre Carp, ministrul Agriculturii şi Domeniilor, pentru ocuparea postului de director general al Pescăriilor Statului; apoi lui Take Ionescu, ministrul Cultelor, pentru funcţia de director al colecţiilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate; şi nu în cele din urmă generalului Ion Lahovary, ministru de Război, pentru a-i permite îmbarcarea pe navele militare care plecau pe Marea Neagră. În anul 1893, Grigore Antipa face astfel primul studiu oceanografic românesc, în Marea Neagră, realizat într-o expediţie de 9 luni la bordul crucişătorului Elisabeta.
La nici 25 de ani, Antipa preia conducerea Pescăriilor Statului, unde va rămâne director până în 1914, fiind totodată directorul Secţiei de Zoologie a Muzeului. Dar planurile cercetătorului pentru ţara sa erau mai mari. În anul 1903, cercetătorul îi prezintă lui Sturza un memoriu în care demonstra necesitatea existenţei unei clădiri special construite pentru un muzeu de istorie naturală „demn de capitala ţării“. Bucureştiul avea un Muzeu de Istorie Naturală şi Antichităţi, care fusese înfiinţat de Mihalache Ghica în 1834, dar nu la dimensiunile visate de Antipa.
La 24 mai 1908, noul sediu al muzeului de pe strada Kiseleff îşi deschide porţile în prezenţa familiei regale, arătând vizitatorilor o imagine unică la acea dată. Pentru prima dată în lume, muzeul din Bucureşti expunea dioramele - acele vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale şi proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat în toată lumea.
Diorame de la Muzeul Antipa Sursă foto antipa.ro
„Grigore Antipa a îmbogăţit colecţiile ştiinţifice ale muzeului, primind donaţii şi achiziţionând piese, bucurându-se de susţinerea unor importante personalităţi şi instituţii din ţară şi din străinătate ca urmare a renumelui de excelent cercetător de care s-a bucurat de-a lungul vieţii. Muzeul pe care l-a organizat şi pe care l-a condus vreme de 51 ani i-a fost marelui Grigore Antipa cămin şi laborator de studiu, loc de odihnă şi arie de manifestare profesională“, relatează muzeografii de la Antipa.
Muzeul din Bucureşti îi va purta numele din anul 1932, an în care se înfiinţează prima instituţie de studiu oceanografic la Constanţa, cu două staţiuni de cercetare la Agigea şi la Caliacra. Datorită planului său, Delta Dunării a fost exploatată economic în anii interbelici, reuşind să-şi dezvolte producţia de peşte şi de icre negre.
Dr. Grigore Antipa moare la 9 martie 1944 în urma unui atac de anghină pectorală. Mai târziu cu 55 ani se face o reparaţie istorică. În anul 1999, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină primeşte numele lui Grigore Antipa, reputatul om de ştiinţă care a fondat şcoala românească de ecologie marină.
„Ceea ce caracterizează opera biologică şi economică a lui Antipa este perfecţiunea raţionamentului său ştiinţific şi metoda ale căror cele mai bune mărturii sunt organizările sale. Înlăturând orice ipoteză, nebazându-se pe nici o teorie pe care să n-o fi aprofundat şi experimentat, el a imprimat la tot ce a produs pecetea acestei solidităţi ştiinţifice care conferă operelor nemurirea“, spunea academicianul Ludovic Mrazec.
Omul care a revoluţionat ştiinţele naturii - Grigore Antipa Sursă foto antipa.ro
Grigore Antipa
Locul şi data naşterii:
Botoşani, 7 decembrie 1867
Locul şi data decesului:
Bucureşti, 9 martie 1944
Părinţii:
Tatăl: Vasile Antipa (1826 – 1869; avocat)
Mama: Zoiţa Nicolau (1828 – 1873)
Soţia:
Alina Antipa (Petrescu, înainte de căsătorie)
Studii:
- 1874 – 1878: Şcoala lui Ion Mărgineanu (cursuri primare)
- 1878 – 1885: Institutul Academic din Iaşi (cursuri gimnaziale şi liceale)
- 1885: Facultatea de Ştiinţe şi Medicină, Universitatea din Iaşi – Secţia de Ştiinţe Naturale
- 1885 – 1888: Universitatea din Jena
- 9 martie 1891: devine doctor în biologie. Îndrumătorul său, prof.dr. Ernst Haeckel îi oferă menţiunea „Summa cum laudae” (menţiune oferită doar de trei ori în cariera sa).
Stagii de cercetare:
- 1888: Staţiunea Zoologică din Villefranche-sur-Mer
- 1892: Staţiunea Zoologică din Napoli
Participări în expediţii de cercetare:
- 1890: Insula Helgoland
- 1893: Marea Neagră, primul studiu oceanografic românesc
- 1912: Pescăriile din Nordul Europei (Danemarca, Suedia, Norvegia şi Finlanda)
Pe aceeaşi temă:
Apele Mării Negre: de unde vin şi de câte feluri sunt
Marea Azov, mica Mare Neagră. Cum şi-a anexat Marea Neagră „un lac rusesc“
Se încarcă comentariile...
