Apele Mării Negre: de unde vin şi de câte feluri sunt
0Marea Neagră are patru feluri de apă, provenită din patru surse. Grigore Antipa, părintele oceanografiei româneşti, a studiat originea acestora, în cursul celor trei expediţii făcute la finele anilor 1890, la bordul Crucişătorului Elisabeta.
Care este provenienţa apei din Marea Neagră este întrebarea pe care şi-a pus-o marele biolog Grigore Antipa, părintele oceanografiei româneşti. În studiul complex publicat în 1941 de Academia Română, Antipa (1867-1944), cercetătorul redă informaţii detaliate culese de el de-a lungul timpului, în cursul celor trei expediţii în jurul Mării Negre, făcute la bordul Crucişătorului Elisabeta în anii 1893, 1894 şi 1895.
„Noi, astăzi - în urma războiului balcanic şi a războiului mondial - ajungând să avem la Mare o lungime de coastă de 440 kilometri - aproape cât cea a Belgiei şi Olandei împreună, avem acum baza geografică necesară ca să ne putem desfăşura o importantă activitate maritimă la care atât situaţia noastră la Gurile Dobrogei, cât şi teritoriul nostru ne obligă. Marele nostru Rege Întemeietor a putut spune încă de acum 42 ani, cu ocazia cargobotului Carol I, că viitorul este pe mare. Astăzi acest adevăr devine un imperativ al politicii noastre de Stat“, scria Grigore Antipa.
El considera prioritară dezvoltarea unei mari pescării maritime şi a unei puternice flote de pescari români. „Nu trebuie să se uite că toate marile porturi ale lumii: Londra, Marsilia, Hamburg, Bergen, Amsterdam, New York etc, ca toate numeroasele porturi de pe coastele Bretaniei, ale Mării Nordului, au fost la origine sate de pescari, din cari s’a desvoltat apoi treptat acea voinică populaţie maritimă, care a cucerit mările şi comerţul lumii“, atrăgea atenţia Antipa.
El arată că apa care umple bazinul Mării Negre este un amestec de patru feluri de ape:
- apa salmastră, rămasă din vechile mări care au precedat Mării Sarmatice, rămăşiţă a Oceanului Tethys din spaţiul mediteranean, care s-a spart apoi în Marea Neagră, Marea Caspică şi Marea Aral
- apa sărată mediteraneană, ce a început a intra în Marea Neagră odată cu spargerea Dardanelelor şi a Bosforului
- apa dulce adusă de fluvii, unde precipitatele vin ca ape curgătoare sau ca ape subterane, fiind încărcate cu substanţe nutritive, minerale şi organice, pe care le spală din terenurile parcurse
- apa dulce, ce este provenită din precipitaţiile ce cad direct pe suprafaţa mării.
Apa sărată din Marea Neagră are ca principal izvor de alimentare cu apă proaspătă Bosforul. Salinitatea Mării Negre depinde de factorii din Marea Marmara şi Marea Egee, cu care este în legătură biologică. Este o apă bogată în oxigen, cu temperatura Mării Marmara. Curentul de apă sărată din Marmara ce intră prin Bosfor străbate Marea Neagră ca o pană, cu ascuţişul spre Marea Neagră, pe sub curentul contrar de apă dulce de la suprafaţă.
O parte din apa dulce peste provenită din ploi, fiind o apă curată, fără multe corpuri străine. Sezonul ploios creşte nivelul mării, cel secetos îl scade. Cea mai ploioasă zonă a Mării Negre este în regiunile estice ale Caucazului, cea mai secetoasă - în partea de nord-vest. „Ne lipsesc datele evaporaţiunii, aşa că nu ne putem da seama ce cantităţi din apele meteorice se pierd prin evaporare şi cât din ele rămâne pentru urcarea nivelului mării“, consemna Antipa.
Altă parte din apa dulce este adusă prin afluenţii de pe continent. Fluviile Dunărea, Nistrul, Niprul, Donul, Bugul şi Cubanul (toate din nord, cu excepţia Dunării - principal afluent) aduc în mare nu doar apă curată din atmosferă care cade prin ploaie, ci şi componente din apa curgătoare preluate inclusiv de pe terenurile prin care curge.
Principalul afluent, Dunărea, aduce ea singură în Marea Neagră apă dulce cât să o acopere cu un strat de 1 metru. O medie calculată era de 7.250 metri cubi pe secundă. Fiecare metru cub de apă avea 0,211 kg de aluviuni. Antipa nota că anul 1871 fusese de referinţă pentru că atunci fusese înregistrată o cantitate de 154 milioane tone de aluviuni aduse de Dunăre în Marea Neagră. Importanţa biologică a acestor aluviuni consta în nămolul fin amestecat cu nisip, substanţe calcaroase, argiloase, cu tot felul de resturi organice, care formează un fund de apă foarte prielnic dezvoltării vieţii.
„Toate aceste cantităţi enorme de apă dulce depăşesc cu mult pierderile provocate prin evaporaţie şi tocmai de aceea influenţa lor se simte asupra întregii ape care umple bazinul Mării Negre. Apa are densitate cu mult mai mică decât apa sărată, cu care se amestecă foarte încet. Ea alunecă astfel la suprafaţa mării, formând o pătură din ce în ce mai subţire pe care o întâlnim la distanţe considerabile de coaste. Tocmai din această cauză, marea era plină cu peşte de apă dulce ieşit din Dunăre, iar bancuri întregi de crapi ajunseseră – prinşi de curentul litoral pe care apele fluviale îl formează şi îl introduc în mare în direcţie nord-sud de-a lungul coastei ei vestice - chiar până la Constanţa, unde însă valurile de apă sărată venite din larg l-au omorât şi aruncat în cantităţi foarte mari pe tot lungul malului“, relata biologul.
La un sondaj din apropierea gurilor Dunării, cercetătorii găsiseră un strat de apă la adâncimea de 36,4 metri, care era mai sărat decât apa superficială din Bosfor - datorită curenţilor ce vin dinspre Crimeea.
Ce era în străfundurile Mării Negre, ne lămureşte Antipa. „Astăzi ştim că apele de la adâncimile Mării Negre sunt încărcate cu hidrogen sulfurat şi că viaţa fiinţelor aerobe de la o adâncime maximă de 180 metri nu mai e posibilă din lipsă de oxigen. De aici tragem concluzia că nicio specie de peşte a cărei evoluţie din ou se petrece la adâncimi mai mari, ca de exemplu scrumbiile albastre, nu se poate reproduce la Marea Neagră. Din aceeaşi cauză speciile de peşti care-şi fac migraţiunea numai în adâncimi pentru a intra în ocean, prin mările intermediare, în apele dulci din continent, cum este de exemplu anguilla, nu pot străbate decât rătăcindu-se prin Marea Neagră, înainte de a intra în Dunăre“, scria Grigore Antipa la 1936.
Numele cercetătorului îl poartă astăzi Institutul de Cercetare-Dezvoltare Marină de la Constanţa, precum şi Muzeul Naţional de Istorie Naturală a României din Bucureşti, pe care tot el l-a înfiinţat.
Câte culori are Marea Neagră
Pe măsură ce litoralul a devenit tot mai important pentru potenţialul de dezvoltare a României, continuatorii muncii lui Antipa au strâns date amănunţite despre caracteristicile Mării Negre. Cum ar fi de ce marea are culori diferite în funcţie de ţărmul pe care îl scaldă. În 1973, specialiştii de la Institutul de Meteorologie şi Hidrologie publicau monografia hidrologică a Mării Negre în zona litoralului românesc. Răspunsul ştiinţific era că, de fapt, culoarea mării variază în funcţie de conţinutul de substanţe din apă.
În nord-vest, datorită aportului râurilor, Marea Neagră are culoarea albastru-verzui; în centru şi în est are culoarea verde-albastru (cu o transparenţă de 5-12 metri. La gurile râurilor, marea este galben-verzuie, cu o transparenţă de 1-3 metri. În largul îndepărtat, acolo unde există o apă limpede cu transparenţe mai mari de 13 metri, culoarea trece de la albastru deschis spre albastru. În est, transparenţa apei mării ajunge până la 28 metri.
„Culoarea variază invers faţă de transparenţa apei. Culoarea este consecinţa absorbţiei şi reflectării diferenţiate a radiaţiilor spectrului luminii naturale în masa de apă marină. Adâncimea maximă de pătrundere şi persistenţă în apa mării o au radiaţiile din spectrul natural cu lungime mică de unde (0,43-0,53 microni), care corespund culorilor violet-albastru-verzui. Astfel se explică culoarea apei mării“, arătau cercetătorii marini.
Pentru cercetători, Grindul Sărăturile din Delta Dunării reprezenta cea mai frumoasă plajă de pe tot litoralul românesc. Ei spuneau că plajele de la sud de Constanţa au nisip mai fin, fiind format prin distrugerea de cochilii ale moluştelor şi fărâmiţarea blocurilor de calcar. Şi tot la sud, de Costineşti - de această dată, erau întâlnite marmitele marine. Acestea sunt formate de valurile care spală lespezile sarmatice, de pe ţărmul unde placa de calcar se prelungeşte în mare.
Pe aceeaşi temă:
Secretele din adâncuri: lucruri mai puţin ştiute despre Marea Neagră
Se încarcă comentariile...
