Istoria stadionului Farul, construit de deținuții politic. „Apărea în gazetă că e făcut de tineretul comunist“
0Arena va fi demolată, în locul ei urmând să fie ridicat un stadion modern, investiția fiind estimată la 500 de milioane de lei.
Construcţia elementelor de infrastructură ale stadionului a fost începută în anul 1951, utilizând ca bază piatra brută de Canara sub formă de anrocamente în fundaţii sau ziduri de susţinere. Această piatră având o duritate mare a fost utilizată ca piatră cioplită şi de talie la suprafeţele supuse uzurii, la feţele orizontale şi verticale ale gradenelor.
Arena a fost construită de deţinuţii politic. Echipa care a lucrat la ridicarea stadionului şi a Fântânii Dragonului din apropiere a fost formată din arhitecţii Ioan Puşchilă, G. M. Cantacuzino, Constantin Joja, Sorin Obreja, Virgil Antonescu, Constantin Mucichescu şi alţii.
„Apărea în gazetă că stadionul Constanţa e făcut de tineretul comunist“
Arhitectul Ioan Puşchilă s-a născut la Cernavodă în anul 1913. Deşi nu a fost un membru al Mişcării Legionare, a avut simpatii de dreapta, fiind prieten cu sculptorul Anastase Puiu şi arhitectul Constantin Joja. După venirea gardiştilor la putere, şeful legionarilor din Constanţa, Eugen Teodorescu, i-a propus să devină primar la Cernavodă, post pe care l-a acceptat. În doar câteva luni cât a deţinut această funcţie a reuşit să proiecteze şi să construiască sediul primăriei.
Faptul că s-a învârtit în cercurile legionare l-a costat libertatea. În timpul rebeliunii legionare, se afla la Bucureşti, unde plecase pentru a procura alimente. A fost chemat la Comisariatul de Poliţie Cernavodă, unde a fost acuzat de port ilegal de armă, deşi el mărturisise în faţa organelor de anchetă că a aruncat pe geam revolverul pe care îl avea asupra sa. Cu toate acestea, a fost arestat, dar completul de judecată l-a achitat „faptele neînscriindu-se în textele penale pentru care a fost trimis în judecată“.
După venirea comuniştilor la putere, Securitatea îl considerat un individ periculos, iar în 1949 Tribunalului Militar Bucureşti l-a condamnat pe arhitectul Puşchilă la şapte ani temniţă grea pentru uneltire contra orânduirii sociale.
A trecut prin mai multe închisori: Jilava, Aiud, unde erau întemniţaţi cei mai periculoşi oameni pentru orânduirea comunistă, pentru ca în anul 1950 să îl găsim la Colonia Poarta Albă. Cei care îl supravegheau au descoperit la scurt timp că este un intelectual de care noua orânduire are nevoie, astfel că după câteva luni a devenit conducătorul unei brigăzi a constructorilor de la Peninsulă.
Cât timp a fost închis în coloniile Canalului, Puşchilă a proiectat şi a urmărit execuţia Centrului de Coordonare al Canalului din Constanţa (în prezent sediul Arhivelor Naţionale), apoi, împreună cu un grup de alţi arhitecţi (G. M. Cantacuzino, Constantin Joja, Sorin Obreja, Virgil Antonescu, Constantin Mucichescu şi alţii), a lucrat la Stadionul Farul din Constanţa şi la Fântâna Dragonului din apropiere, ambele acum abandonate.
Un deţinut care a lucrat la cele două obiective povesteşte în cartea „Arhitecţii români şi detenţia politică 1944-1964. Între destin concentraţionar şi vocaţie profesională“, cum se lăudau comuniştii cu realizările lor: „Duminca noi stăteam încuiaţi în baraca de lângă stadion şi venea tineretul progresist, comunist, şi se poza pe la vagoneţi. Şi apăreau în gazetă informaţii că Stadionul Constanţa e făcut dă tineretul comunist al Constanţei, care lucrează voluntar şi face şi drege; să pozau la vagoneţii unde transpiram noi“.
În vremurile bune, la stadion veneau şi 30.000 de spectatori la stadion. Pe atunci stadionul nu avea scaune, ci gradene. Evident, locurile erau întotdeauna insuficiente, iar fanii se urcau în copacii de la marginea stadionului de unde priveau fazele de joc.
„Erau suporteri adevăraţi, cu sufletul, încurajau echipa. Ne conduceau, ne iubeau, ne respectau. Veneau câte 25.000 de persoane la un meci“, îşi amintea Dumitru Antonescu gloria echipei - fanion a Constanţei în anii ’70.
Pe vremuri, fotbaliştii erau idolatrizaţi. Mii de suporteri veneau să asiste şi la antrenamente, nu doar la meciurile la care să-i susţină. „Dacă pierdeam un meci, ne era ruşine să ieşim pe stradă, fiindcă oamenii ne respectau, ridicau pălăria în faţa noastră“, povestea el.
Meciurile se jucau numai cu stadioanele pline, indiferent dacă Farul Constanţa confrunta o echipă mare, de renume, sau una nesemnificativă din judeţ. La un meci amical ce a avut loc în 1969, cu echipa din Sao Paolo, echipa constănţeană a fost susţinută de 30.000 de spectatori.
În decursul anilor, Stadionul Farul a mai purtat numele „Stadionul Nou”, Complexul Sportiv „1 Mai” și „Gheorghe Hagi”.
Expoziție la Biblioteca Județeană
Miercuri, 7 iunie 2023, începând cu ora 16:30, la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța va fi inaugurată expoziția „Stadionul FARUL - Templul sportului constănțean”.
Expoziția, amplasată în holul central al Bibliotecii, cuprinde diverse obiecte care au făcut parte din componența vechiului stadion sau a echipei, precum gradene, scaune, gazon, plase, fanioane, echipamente de joc etc. De asemenea, vor mai fi expuse insigne sportive, steaguri, cărți cu tematică sportivă, documente, reviste, poze, vederi cu echipele care au jucat pe stadion.
În plus, vizitatorii vor putea regăsi printre exponate: primul program de meci al echipei Farul Constanța, din anul 1958, după schimbarea denumirii din Locomotiva P.C.A. (Portul Comunicații Ape); programe de meci din anii 1974 – 1990 și din 1995 – 2016; bilete de meci ale jocurilor care s-au desfășurat pe stadion ale echipelor: Farul, Viitorul Constanța, Săgeata Năvodari, Echipa Națională a României.
Expoziția este organizată pentru microbiștii constănțeni de arbitrul Dumitru Mihal, fost jucător de fotbal la grupa juniori a F.C. Constanța, grupa antrenorului Constantin Tîlvescu, în prezent arbitru de fotbal în campionatul județean și un înfocat suporter al echipei de la malul mării.
Se încarcă comentariile...
