Istoria primului sistem de exploatare petrolieră marină din Marea Neagră, după o licență americană. Povestea fascinantă a platformei Gloria VIDEO
0În luna mai a anului 1987, România a extras primele cantități de țiței din Marea Neagră. Vedeta anilor 70 a fost platforma Gloria, construită după o licență americană.
Despre istoria primului sistem de exploatare petrolieră marină din Marea Neagră aflăm din documentarea publicată de ing. Ion Vlad, șef proiect Terminal Midia și Amenajare platformă Gloria din ICPPG (Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Petrol și Gaze) Ploiești, în Historia.
În anii ’70, Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit cu trei președinți ai Statelor Unite ale Americii: Richard Nixon, Gerald Ford și Jimmy Carter, cu care a discutat despre posibilitatea de a extrage țiței din Marea Neagră.
Nicolae Ceauşescu a făcut vizite în peste o sută de ţări cât timp a fost la conducerea Republicii Socialiste România, din 1965 până în decembrie 1989. Prima vizită pe „pământul făgăduinţei“ a avut loc în 1973.
Președintele american Richard Nixon îi arătase lui Nicolae Ceaușescu mai multe tehnologii de top la acea vreme, printre care și una care presupunea cercetarea scoarței terestre în vederea depistării de zăcăminte minerale.
În cursul anului 1969, în țara noastră venise George Thomas, vicepreședinte al companiei The Offshore Company, însoțit de Emil Onaca, un cetățean american de origine română, stabilit în California, unde avea un birou de consultanță, în calitate de consilier economic.
Scopul vizitei lui Thomas era să se documenteze dacă în România existau capacități tehnice pentru a se construi platforme de foraj marin după un proiect al companiei Offshore Co., în module transportabile pe nave maritime și fluviale, care să fie duse din Marea Neagră prin canalul Volga-Don în Marea Caspică pentru a fi asamblate pentru Iran.
Americanul a evaluat capacitățile tehnice ale Șantierului Naval Galați și ale UPETROM Ploiești și a decis că în România existau condiții pentru a se construi platforme de foraj marin.
Documentarea și tratativele cu compania americană au fost duse de o comisie de specialiști din cadrul Ministerului Petrolului, Comitetului Geologic, Ministerului Construcțiilor de Mașini și IMPEXMIN și au durat până în 1972. În tratativele purtate cu partea americană, delegația română s-a bucurat de sprijinul constant al autorităților americane, inclusiv al președintelui Richard Nixon.
În cele din urmă, contractul a fost încheiat cu compania Offshore Co., care a oferit cele mai bune condiții, o parte din finanțare, livrarea sistemului hidraulic de ridicare a platformei (brevet propriu), proiectul tehnic, supravegherea tehnică în timpul construcției în șantier și instruirea pe platformele companiei a personalului român (ingineri, maiștri, sondori-șefi, mecanici, electricieni).
Contractul a fost semnat pe data de 14 septembrie 1972 la ambasada română din Washington.
Așa se face că, la 26 mai 1976, platforma Gloria, construită la Șantierului Naval Galați, a intrat în portul Constanta și a acostat în dana 34.
După efectuarea prospecțiunilor seismice în platoul continental al Mării Negre, au fost identificate aproximativ 16 structuri geologice potențiale cu acumulări de hidrocarburi și s-a hotărât ca structura numită Ovidiu să fie prima explorată.
Astfel, pe data de 19 august 1976, platforma Gloria a fost transportată în larg, în direcția structurii Ovidiu, unde a fost amplasată pe 21 august.
Primul foraj
Primul foraj de explorare executat în Marea Neagră a confirmat calitățile și performanțele tipului de platformă construit în România. Pe prima locație, sonda nr. 1 Ovidiu Est, marea avea adâncimea de 84 m (platforma era proiectată pentru adâncimea de apă de max. 90 m), în primul an de activitate, platforma a înfruntat furtuni cu valuri de 10-11 m (era proiectată pentru valuri de max. 12 m) și a făcut față în condiții foarte bune la vânturi de 40-45 m/sec, valori foarte apropiate de maxima prevăzută în proiect.
Forajul s-a desfășurat în condiții de lucru normale, a atins adâncimea de 5006 m (capacitatea maximă a instalației era proiectată pentru 6000 m). Sonda a furnizat un bogat material de informații geologice, dar, din punct de vedere economic, a fost o sondă sterilă, fiind abandonată.
A doua sondă
A doua sondă de explorare a fost săpată pe structura Midia (sonda nr. 12 Midia), cu adâncime a apei de 60 m, și a fost dusă până la o adâncime de peste 4000 m, dar a întâmpinat dificultăți de foraj majore (pierderi de circulație masive, imposibil de stăvilit) și, în cele din urmă, a fost abandonată, fiind, de asemenea, o sondă sterilă.
A treia încercare
La a treia încercare, platforma Gloria a fost amplasată pe structura Lebăda, într-o zonă cu adâncimea mării de 52 m, situată în dreptul lacului Razelm, la 80 km nord-est de Constanța.
În deplasarea platformei de pe structura Midia către structura Lebăda, personalul de operare a fost nevoit, din cauza modificării stării vremii (furtună și valuri), să lase platforma în așteptare de două ori pe structurile Neptun și Tomis, fără să sape sonde pe aceste două structuri.
În acest punct, în toamna anului 1979, a început o eră nouă în istoria exploatării petrolului în România: în timp ce forajul avansa în formațiunile calcaroase, la o adâncime în jur de 2500 m, geologul de serviciu a observat că fragmentele de rocă prezentau o puternică luminiscență, caracteristică țițeiului. Și aparatura de detectare a hidrocarburilor în fluidul de foraj a semnalat prezența acestora.
S-a oprit forajul și s-a extras o carotă din talpă, care s-a dovedit a fi impregnată cu țiței. S-a adus pe platformă tot echipamentul special pentru efectuarea probelor de producție pe mare și s-au montat pe platformă arzătoarele speciale pentru arderea țițeiului și a gazelor produse în timpul probelor.
S-au efectuat testele de producție ale sondei, măsurându-se debitul potențial de țiței și gaze asociate extrase, după care platforma Gloria a fost dezafectată de pe poziția sondei L8, adusă la țărm și supusă verificării și controalelor impuse de normele specifice, apoi dusă înapoi în poziția sondei L8, unde a fost instalată și a continuat forajul altor șapte sonde de exploatare.
Prima pagină a ziarului „Dobrogea nouă” din 9 mai 1987, anunța pe prima pagină: „A început extracția petrolului din platforma continentală a Mării Negre“, apoi, era publicat textul telegramei Comitetului Central al partidului Comunist Român adresată tovarășului Nicolae Ceaușescu.
Apoi s-a înființat Întreprinderea „PETROMAR” Constanța, care a coordonat toate investițiile ulterioare, cum ar fi realizarea de noi platforme de foraj, nave de aprovizionare și remorcare mai puternice, platforme fixe de producție, o bază modernă de operațiuni marine în portul Constanța, ateliere și bază tubulară.
De la 7 mai 1987, vasele Buștenari și Bucșani au fost utilizate la stocarea și transportul țițeiului extras din Marea Neagră vreme de doi ani.
Platforma Gloria a devenit istorie
În anul 2019, Petrom a finalizat procesul de aducere la ţărm a platformei Gloria, din zona de producţie a Mării Negre în care era amplasată, potrivit unui comunicat al companiei petroliere
„Se marchează astfel sfârşitul unui istoric de 40 de ani ca platformă de foraj şi producţie în apele româneşti ale Mării Negre şi prima operaţiune de dezafectare de acest fel din România. Platforma Gloria şi-a adus din plin contribuţia la asigurarea necesarului de energie al României. Vom opera în continuare celelalte şase platforme marine de producţie, care asigură peste 16% din producţia Grupului”, a declarat Peter Zeilinger, membru al directoratului OMV Petrom.
Se încarcă comentariile...
