Îndoielile şi argumentele unui militar de carieră despre Revoluţia din Decembrie 1989: „Chiar o fi fost spontană revolta?“
0
Pentru un militar de carieră, care conduce acum Cultul Eroilor din Constanţa, Revoluţia din Decembrie 1989 nu merită decât titulatura de „Evenimentele din Decembrie 1989“.
După ce a studiat mărturiile, documentele oficiale din arhive şi depoziţiile camarazilor de arme, col (r) Remus Macovei, liderul Cultului Eroilor Constanţa, a ajuns la concluzia că adevărul este încă departe de a fi descoperit şi îşi pune serioase întrebări legate de spontaneitatea izbucnirii Revoluţiei, pentru că persistă atât de multe enigme şi întrebări.
În decembrie 1989, Remus Macovei era comandant de batalion la Regimentul 34 Mecanizate Topraisar. În noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989, când conducerea comunistă a României a decis să reprime în sânge manifestaţia de la Timişoara, Macovei a fost avansat la comanda unui detaşament care trebuia să acţioneze la Constanţa împotriva manifestanţilor. Recunoaşte că a avut inima strânsă toată acea perioadă.
„M-am deplasat la divizie şi am aşteptat câteva zile, între 18 şi 22 decembrie, să primesc nenorocitul de ordin de a reprima protestul. Din fericire, a intervenit fuga lui Ceauşescu“, spune colonelul (r) Macovei.
El consideră că Armata Română a traversat atunci, la Revoluţie, cea mai neagră perioadă din istoria sa, pentru că a fost transformată atunci în principala forţă de represiune.
„Între 16 decembrie 1989, ora 21.30, când, la Timişoara, s-a ordonat intervenţia militarilor aparţinând M.Ap.N., şi 22 decembrie 1989, ora 10.25, când, la Bucureşti, subunităţile aparţinând M.Ap.N. au început retragerea în cazărmi, a fost cea mai neagră perioadă din istoria Armatei Române. Armata Română a fost transformată atunci în principala forţă de represiune. Militarii români s-au confruntat în această perioadă cu o gravă problemă de conştiinţă. Juraseră credinţă poporului român, dar şi să execute întocmai ordinele comandantului suprem. Doar ruşinea şi bunul simţ al miilor de militari scoşi în stradă au făcut ca numărul victimelor din rândul «celor care nu se supun» să fie relativ scăzut“, este de părere colonelul în rezervă.
FOTO DREAPTA col (r) Remus Macovei
Ofiţerul a analizat cum de a fost posibilă transformarea Armatei Române în principala forţă de represiune. El este de părere că în armată, în perioada premergătoare evenimentelor din decembrie 1989, persoanele de la vârful ierarhiei militare, fiind la curent cu ce s-a stabilit pentru România la cel mai înalt nivel internaţional, au avut o singură preocupare: salvarea personală. Macovei trece în revistă câteva din acţiunile care susţin această afirmaţie, întrebându-se: „Chiar o fi fost spontană revolta din 1989?“
„Surprinzător, sau poate nu, în vara anului 1989 o serie de generali români şi-au petrecut concediul în Ungaria, de regulă la Balaton. Printre ei, general-locotenent Victor Stăculescu şi general-locotenent Virgil Chiţac, care vor fi contactaţi de omologi maghiari şi sovietici, fiind puşi la curent (instruiţi) cu acţiunile care se pregăteau împotriva României.
În poligonul Regimentului 7 Mecanizat, comandantul unităţii, căpitanul Ion Niculescu - care înainte de a fi numit în această funcţie a făcut parte din DSS - a organizat trageri de «plăcere» pentru regizorul Sergiu Nicolaescu (foto jos) şi prietenii săi. În perioada 1-4 decembrie 1989, acelaşi căpitan Ion Niculescu, în baza prieteniei cu regizorul Sergiu Nicolaescu, a primit de la acesta pentru a fi reglată o puşcă Browing, semiautomată cu amortizor, cu lunetă, cal.5,6 mm, care avea un încărcător de 16 cartuşe. Arma fusese introdusă ilegal în ţară.
Căpitanul Ion Niculescu îi predă lui Sergiu Nicolaescu, în ziua de 21 decembrie 1989, în prezenţa actorului Vladimir Găitan, ambii îmbrăcaţi în combinezoane negre, puşca reglată şi o ladă cu 20 de grenade ofensive. Cu această ocazie, regizorul îi propune comandantului Regimentului 7 Mecanizat: «Domnule căpitan, vrei să ajungi ministru?»
Demnă de menţionat mutarea, aparent fără niciun sens, de către general-colonel Vasile Miliea, în vara anului 1989, a unor şefi de state majore de divizie: lt.col. Zeca Constantin de la Constanţa la Timişoara, mr. Cheptene Viorel de la Iaşi la Constanţa, lt.col. Cioară Ion de la Cluj la Iaşi, mr. Bădălan Eugen de la Brăila la Oradea. A fost o premieră absolută în politica de cadre din Armata Română.
Contraamiralul Dinu Ştefan, şeful Direcţiei Informaţii a Armatei, în perioada 9-17 decembrie 1989, în loc să fie lângă ministrul Apărării Naţionale şi să îi furnizeze date despre ceea ce se întâmpla în sectorul său de responsabilitate, pleacă în concediu de odihnă.
La 6 decembrie 1989, căpitanul Nicolae Diaconescu, şeful de stat major al Şcolii de Ofiţeri în Rezervă din Lipova, a fost chemat la raportul generalului Ion Hortopan, comandantul Comandamentului Infanteriei şi Tancurilor (CIT). Acesta îl pune la dispoziţia a trei civili, care după ce se interesează de situaţia încadrării şi înzestrării unităţii sale, îi recomandă, având în vedere că a lucrat la unităţi din Timişoara, «să vă mai duceţi în Timişoara, pe Calea Lipovei, pe Calea Girocului!» pentru a cunoaşte bine totul având în vedere că «nişte elemente destabilizatoare intenţionează să ajungă la acţiuni necugetate».
Cu o cursă Tarom, plătită de M.Ap.N., în ziua de 10 decembrie 1989, pleacă la Moscova: Mircea Ioan Pascu - ofiţer DIA acoperit, col. Paul Şarpe - şeful compartimentului Informativ – operativ DIA şi conducător al Reţelei 264, mr. Gheorghe Lungu - şef birou special în cadrul DIA. Aceştia au participat la un «colocviu» pe tema «securităţii în Balcani».
General-colonel Vasile Milea s-a întâlnit, în ziua de 14 decembrie 1989, la sediul M.Ap.N., cu generalii Iulian Topliceanu şi Iulian Vlad. Cu această ocazie, s-a discutat despre o lovitură de stat militară, în urma căreia armata să preia conducerea în România pentru doi ani, după care să o predea civililor, conform mărtuiriei lui Ion Cârciumaru, prieten de familie al generalului Milea.
La 15 decembrie 1989, general-colonel Vasile Milea s-a întâlnit, în jurul orei 20.30, la sediul M.Ap.N., cu dizidentul Dumitru Mazilu.
General-colonel Vasile Milea s-a întâlnit, în ziua de 17 decembrie 1989, la sediul M.Ap.N. cu Tudor Postelnicu discutând timp de 2 ore, despre intenţia de a da o lovitură de stat militară.
Nu mai vorbesc de generalii complotişti, din jurul general-colonel Nicolae Militaru, care se puseseră necondiţionat la dispoziţia forţelor străine, interesate în destabilizarea României.
La nivelul M.Ap.N. nu s-a luat nicio măsură, până la declanşarea represiunii, de prevenire măcar a generalilor cu funcţii de răspundere asupra evenimentelor care urmau să se desfăşoare.
Ataşatul militar de la Belgrad a anunţat conducerea armatei, încă din 8 decembrie 1989, că:
- “ Ungaria acţionează pe diferite canale, inclusiv diplomatice, în mod ascuns şi descoperit, printr-o mare varietate de metode şi procedee îndeosebi acoperite în scopul destabilizării situaţiei politice interne din ţara noastră, cu prioritate în Transilvania;
- Conducerea ungară mai acţionează pentru internaţionalizarea problemei Transilvaniei, precum şi pentru izolarea politică şi economică a ţării noastre;
- Simultan cu provocarea unor demonstraţii ale populaţiei de origine maghiară din Transilvania, Ungaria are intenţia să provoace incidente la graniţă cu ţara noastră, care să degenereze în conflict militar între cele două ţări, după care apoi să ceară intervenţia unor ţări din Tratatul de la Varşovia;
- Scopul final urmărit de Ungaria este revendicarea Transilvaniei şi schimbarea actualului sistem socialist din ţara noastră, prin care să fie impus sistemul pluripartid şi al economii de piaţă “
Revoluţia la Timişoara Sursa arhive
În ziua de 15 decembrie 1989, pe timpul deplasării spre Bucureşti, generalii Milea şi Guşă, care participaseră la depunerea jurământului militar în garnizoanele Iaşi şi Buzău, au sesizat prezenţa unui număr mare de maşini cu numere de înmatriculare în URSS, care se deplasau în coloane, spre sudul ţării. Milea, cunoscând rolul turiştilor în evenimentele din Cehoslovacia din 1968, în loc să ia măsuri ferme de verificare şi eventual contracarare a acţiunilor acestora, remarcă cu sarcasm: <De ce Dumnezeu or veni? Fac Crăciunul pe aici ?> Cel puţin aceasta a declarat general de brigadă Guşă, în faţa comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989.
Spre deosebire de M.Ap.N., conducerea Direcţiei Securităţii Statului, la 11 noiembrie 1989, a organizat o consfătuire secretă, la Iaşi, condusă de general Victor Neculicioiu, la Braşov, condusă de gl. Stamatoiu şi la Bucureşti, condusă de general Iulian Vlad, la care au participat şefii securităţii din toate judeţele. Celor prezenţi le-a fost prezentată o informare din care rezulta că în România se preconizează ca în cel mult trei luni să se întâmple următoarele:
- va avea loc lichidarea lui Ceauşescu pe timpul unei vizite în Crimeea sau la Moscova;
- schimbarea din funcţia de secretar general şi şef de stat, urmare a unei plenare care va avea loc la Bucureşti
- apariţia unor mişcări de stradă, unde vor avea loc confrontări cu armata, vor fi ocupate sedii ale partidului şi va fi obligat să fugă sau va fi prins şi judecat.
Populaţia ieşită pe străzi la Timişoara Sursa arhive
Şefilor Securităţii li s-a ordonat să nu se implice în acţiuni de stradă pe timpul reprimării demonstranţilor, singura activitate permisă fiind cea de culegere a informaţiilor, care urmau să fie puse la dispoziţia celor cu competenţe în judeţ. Generalul Iulian Vlad şi-a informat astfel subordonaţii cu ce urma să se întâmple în România şi a stabilit cu claritate misiunile pe care să le execute.
La M.Ap.N. cei din conducerea nu au făcut acest lucru, mai mult, prin ordinele ilegale date au pus Armata Română în situaţia de a se transforma în principala forţă de represiune. Mii de militari, neinstruiţi, nepregătiţi să facă faţă unor astfel de misiuni, au tras înfricoşaţi de violenţa manifestanţilor, timoraţi de prezenţa ofiţerilor de contrainformaţii militare şi a activiştilor de partid, temându-se de <Curtea Marţială> cu care erau ameninţaţi în cazul nexecutării ordinelor.
Mulţi dintre ei vor fi judecaţi şi condamnaţi pentru executarea misiunilor primite. Astfel că militarii armatei, în decembrie 1989, se vor trezi în stradă cu misiunea de a îndeplini o misiune ingrată, trasată de o conducere politică depăşită de evenimente, neavând nicio acoperire legală. În urma executării acestor ordine, zeci de militari, de la soldaţi la generali, vor fi anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi, în procese, care de multe ori au căpătat conotaţii politice evidente.
Concluzia este aceasta: cei cu adevărat vinovaţi de tragedia din decembrie 1989, în marea lor majoritate, nu vor fi sancţionaţi“, spune colonel (r) Remus Macovei, liderul Cultului Eroilor Constanţa.
Militari la Revoluţie, în Timişoara Sursa arhive
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
