FOTO „Revelionul“ evreilor: urmaşii lui Moise au trecut în noul an, la Tulcea. Sinagoga din Constanţa este în ruină

Evreii din întreaga lume au trecut pe 25 septembrie în anul 5775 şi au sărbătorit Anul Nou (Roş Hasana). Pentru prima dată, evreii din Dobrogea s-au rugat împreună, la sinagoga din Tulcea, întrucât lăcaşul de cult din Constanţa este o ruină.

Evreii din Constanţa au făcut joi o vizită la sinagoga din Tulcea, recent renovată, pentru a sărbători acolo Anul Nou (Roş Hasana), deoarece lăcaşul lor de cult de la malul mării este o adevărată ruină. Excursia a venit ca o adevărată surpriză din partea preşedintelui comunităţii de evrei din Constanţa, Sorin Lucian Ionescu. „Suntem bucuroşi că mulţi încep să-şi recunoască originile evreieşti şi se înscriu în comunitate“, declară acesta.

Acoperiţi pe cap cu chipe, aşa cum făceau strămoşii lor, în semn de umilinţă pentru a-şi aminti că Dumnezeu este întotdeauna asupra lor, membrii cultului evreiesc şi-au urat „An Nou“, „Să fii trecut în Cartea Vieţii“. Ei se pregătesc acum de Iom Kipur, una din cele mai austere sărbători, când se pecetluieşte soarta fiecărui evreu. Iom Kipur va avea loc pe 3 octombrie, în Ziua Ispăşirii.

„Spre deosebire de creştini, pentru care Anul Nou este o sărbătoare veselă, de petrecere, la evrei începe o perioadă de autoanaliză. În aceste zile, fiecare individ trebuie să-şi facă o analiză pentru perioada anului care s-a scurs, să ceară iertare de la prieteni. În funcţie de cât de obiectiv este, în timpul acestei analize între el şi Dumnezeu, el trece sau nu în Cartea Vieţii în anul ce vine“, explică Dan Bacalu, un evreu de 78 de ani. „Spre deosebire de Iisus, care este blând, Dumnezeu din Vechiul Testament este dur, dar totuşi tolerant“, mai spune evreul.

Evreii nu chefuiesc de Roş Hasana şi nici nu pun pe masă bucate alese. Sărbătoarea lor este sobră. În această perioadă, urmaşii lui Moise mănâncă miere cu mere, rodii, curmale şi cap de peşte. Acesta din urmă îl consumă pentru a fi mereu în frunte, şi nu la coadă.

Muzeul din sinagogă

Comunitatea din Tulcea mai numără 27 de israeliţi, iar cea din Constanţa trece de 40. Din vechiul cartier evreiesc tulcean a mai rămas o singură casă şi sinagoga, după sistematizarea oraşului din anul 1985. Cartierul evreiesc se întindea în sudul oraşului, pe Dealul Babadagului. În anul 1899, evreii reprezentau 10% din populaţia oraşului Tulcea.

Acum, evreii din zonă trăiesc din amintiri şi puţini mai ţin cont de tradiţii. Lucrările la sinagoga din Tulcea au fost inaugurate pe 22 august 2014. Lăcaşul de cult a intrat în reparaţii în anul 2010, cu bani de la Guvern şi de la diverşi sponsori.

Lăcaşul de cult nu este numai un loc de închinăciune. El este şi un muzeu pentru oricine doreşte să cunoască din istoria zbuciumată a evreilor. Printre fotografiile vechi şi cărţile de rugăciuni în ebraică, în muzeu se află inclusiv o băncuţă unde învăţau copiii la prima şcoală evreiască, în 1942. Din colecţie mai fac parte câteva şaluri de rugăciune, pe care bărbaţii le poartă, de regulă, la slujba de dimineaţă, dar şi chipe. Pe vremuri, în Tulcea erau două sinagogi.

Ultimul rabin

În prezent, la sinagoga din Tulcea se fac slujbe o dată pe lună, întrucât nu mai există rabin. Oficiantul de cult Suhar Golstain se împarte între Galaţi, Brăila şi Tulcea. Ultimul rabin din Tulcea, Isac Iţhac, a oficiat până în anul 1954. Cel care şi-a găsit odihna în pământul sfânt al Israelului, în anul 1972, s-a născut la Bârlad. Timp de jumătate de secol a avut în grijă evreii din Tulcea, după care s-a retras la Focşani. Fostul profesor de ebraică a lăsat moştenire două cărţi: „Religia mozaică şi istoria evreilor“ (1929), care a devenit manual, şi „Predici pentru sărbători şi alte ocazii“ (1933).

Ultima căsătorie evreiască de la templul Coral din Tulcea a avut loc în anul 1977, ritualul fiind condus de rabinul-cantor Jukovski din Bucureşti. Era după mulţi ani de când în templu nu mai intraseră doi miri. O nuntă în templul evreiesc nu se oficiază decât dacă ambii parteneri sunt de aceeaşi religie: iudaică. Dacă mariajele sunt mixte, cei doi oficiază cununia religioasă la o biserică ortodoxă. Tot acolo îşi botează şi copiii.

Cimitirul unde dorm doi rabini

Cu ocazia Anului Nou, urmaşii marelui profet Moise au vizitat şi cimitirul vechi evreiesc, unde sunt înmormântaţi 400 de evrei. Tot aici îşi dorm somnul de veci doi rabini. Unul dintre ei se numeşte Israel Ben Burah şi a murit în anul 1890. Numele celui de-al doilea nu se cunoaşte, întrucât unele caractere de pe piatra funerară s-au şters. Tot aici a fost înmormântat şi un evreu decorat cu Steaua României, Abraham Ellemann. Cimitirul este acum în mijlocul oraşului, însă când el s-a înfiinţat era afară din oraş, explică preşedintele comunităţii evreieşti din Tulcea.

Pietrele funerare ale mormintelor întinse pe un deal sunt aproape una cu pământul. Unele dintre ele, făcute din marmură de Ruşchiţa sau din gresie de Babadag, sunt la pământ. Până să fie îngrădit, în cimitirul vechi intrau copiii care învăţau tehnici de karate pe pietrele funerare.

În sinagoga din Constanţa cresc arbuşti

În Constanţa au existat două sinagogi: una lângă Biserica grecească, ce a fost demolată, şi cealaltă în zona istorică a oraşului, în spatele fostei agenţii CFR. Prima, de rit Separd (spaniol), a fost demolată cu acordul Uniunii Evreieşti Internaţionale. „Nicolae Ceauşescu a transmis că fie o transformă în bibliotecă, fie o dărâmă, întrucât era în pericol să se prăbuşească, şi aşa ea a pierit de pe faţa pământului“, povesteşte Dan Bacalu, un evreu.

Din cea de-a doua, numită Sinagoga mare din Constanţa, au rămas doar zidurile în picioare. Din podeaua clădirii înalte, cu etaj, cândva o bijuterie a Constanţa, cresc arbuşti. Evreii îşi amintesc că aici era un policandru mare, ce cântărea o tonă. Obiectul a dispărut. Sorin Lucian Ionescu, preşedintele comunităţii, spune că va încerca să atragă fonduri pentru renovarea lăcaşului de cult.

Calendarul evreiesc

Calendarul evreiesc începe de la crearea de către Dumnezeu a primului om, Adam (corespunzător zilei de 7 octombrie 3761 î.C.). Ziua la evrei începe odată cu apariţia primelor trei stele pe cer. La un interval de doi-trei ani, în calendarul iudaic apare o a treisprezecea lună, pentru a pune în armonie calendarul lunar cu cel solar.