FOTO Cartierul din România care strânge zeci de mii de like-uri pe Facebook. Va avea în curând propriul magazin online
0Un tânăr a strâns pe Facebook o comunitate cât un cartier. Eduard Péter a ţinut să adune laolaltă oameni care au copilărit, ca el, în faimosul Berceni.
Eduard Péter (34 ani) este un bucureştean născut, crescut şi trăit în faimosul cartier al Capitalei, care a creat o comunitate virtuală pe Facebook intitulată „Berceni, cartierul copilăriei mele“, care a strâns 45.000 like-uri.
Pornind de la îndemnul lui Eduard, oamenii care îndrăgesc Berceniul postează aici imagini vechi şi actuale, cu obiecte, jocuri şi alte lucruri din comunism care le-au marcat anii de început.
„Amintirile copilăriei, asta au găsit aici oamenii. Pagina a crescut de la sine, fără să investesc un leu în promovare, cheltuind doar timp şi energie“, spune fondatorul.
Născut, crescut în Berceni, Eduard a rămas să trăiască în Berceni, deşi familia lui locuieşte în străinătate. „În Berceni m-am născut, aici am copilărit, aici am toţi prietenii. Aici locuiesc şi acum, în zona Cultural, acolo unde m-am şi născut. Mai plec din când în când din ţară, în interes de serviciu, dar tot aici mă întorc, căci aici mi-e casa sufletului. Sunt legat ombilical de acest cartier. Iar decizia de a face ceva pentru Berceni a venit cumva firesc. Cartierul nu avea o identitate, era nevoie de o comunitate care să se construiască în jurul acestui nume. Şi pentru că trăim într-o epocă în care internetul este cel care ne dictează viaţă, am decis să fac mai întâi o pagină de Facebook. Asta se întâmplă spre finalul anului 2014. Iată-ne în martie 2018, la mai puţin de patru ani de la acel moment, iar pagină această număra acum aproape 45.000 de admiratori. Sincer va spun că nu mă aşteptăm să aibă un impact atât de mare“, mărturiseşte el.
El a început întâi să colecţioneze diferite obiecte de pe vremea comunismului care să-i aducă aminte de copilărie. „Căutam aceste amintiri din copilărie. Şi cum le căutam: printre cunoscuţi, în casele lor, şi pe internet. Şi am început să le adun. Azi primeam un bibelou, mâine cumpărăm un televizor Diamant, şi tot aşa. Până am reuşit să adun o mulţime de lucruri care au toate legătură cu copilăria noastră. Iar toţi cei care intrau în contact cu aceste lucruri rămâneau fascinaţi. Era un ’Uau!’ permanent pe buzele lor. Îi vedeai cum întorc pe toate părţile un penar vechi, cum le strălucesc ochii când văd jocurile Tetris… Iar reacţiile acestea ale lor mă stimulau zi de zi să caut şi să adun, să cumpăr sute de piese din acestea. Vă vine să credeţi că am o sticlă cu ulei veche de 35 de ani cred, originală, nedesfăcută? Sau un set din acela de geometrie, chinezesc, care era intact când l-am cumpărat“, arată Eduard.
Albumul cu amintiri, pe Facebook
Eduard Péter consideră că nostalgia îi atrage pe oameni în comunitatea online. „Oamenilor le place să răsfoiască un album cu fotografii din copilăria lor, să regăsească prin podul casei bunicilor amintiri vechi – jucării, poate caietele în care au scris în şcoală. Există mereu în noi un dor de copilărie. Uităm lucrurile rele din trecut şi ni le amintim doar pe cele frumoase, cele care au dat farmec vieţii noastre când eram de-o şchioapă. Asta au regăsit în pagină Berceni – Cartierul copilăriei noastre: amintirile copilăriei. Am postat mii de fotografii cu poze ale jucăriilor noastre de acum trei, patru decenii, poate şi mai bine, sunt aici fotografii vechi, bradul de Crăciun spre exemplu, sau mai bine spus molidul pe care îl împodobeam cu nişte ornamente sărăcăcioase, poze cu stilourile chinezeşti, telefonul cu disc blocat de părinţi cu lacăt, aparatul pentru diafilme, bomboanele BoniBon, cutiuţele cu alifie chinezească, cretă colorată Pionier, celebrul peste din sticlă aşezat pe mileul de pe televizor… Cred că în pagina Berceni - Cartierul copilăriei noastre, oamenii au descoperit emoţie, au aflat bucuria regăsirii lucrurilor care le-au făcut copilăria frumoasă“.
Eduard îşi descrie propria copilărie ca fiind frumoasă, activă şi uneori periculoasă. Pe la 10 ani făcea un soi de muncă patriotică şi vopsea gardul din spatele blocului. Din greşeală, i-a vopsit şi unei fete încălţămintea. „E prima şi ultima amintire cu acea fată...“, râde el. Într-o vacanţă a lucrat la debarcaderul de pe Cocioc (din Tineretului). Aproape toate nopţile stăteam acolo pentru că un alt prieten lucra la bar. Pe la 3-4 dimineaţă aprindeau un reflector, luau 3-4 bărci şi mergeau fix în mijlocul lacului şi făceau baie sau jucau leapşa cu bărcile.
„N-am cum să uit ziua de iarnă când s-a surpat gheaţa de pe Cocioc, de pe lacul din Tineretului, iar eu am picat în apa îngheţată bocnă... Îmi amintesc că eram de-o şchioapă când traversăm Cociocul înainte şi înapoi de câteva ori. Să nu mai spun căţăratul pe macarale sau când mergeam la cireşe şi veneau proprietarii livezilor cu puşcă cu sare. Atunci chiar alergam mai tare decât Gabi Szabo“, spune Eduard, care ia Berceniul cu el oriunde s-ar duce, chiar peste hotare. Când este plecat din ţară are întotdeauna la el 4-5 tricouri pe care scrie mare „Berceni“, pe care le poartă mândru.
Magazinul cu obiecte marca Berceni
Aşa i-a venit şi a doua idee: un magazin de cartier, Berceni Store, unde patrioţii locului vor găsi un magazin cu obiecte inscripţionate, cu înscrisuri, mesaje şi imagini din Berceni. Se lucrează deja la imprimeurile şi la etichetele purtând marca Berceni Store: „Bercenar 100%“, „Bebe din Berceni“ şi bineînţeles „Made in Berceni“.
Magazinul va fi deschis în curând, să compenseze din neajunsurile prezentului. „Avem taxe pentru gunoi cât n-are niciun alt cartier. Avem trei rânduri de borduri în rondul de la Brâncoveanu. Dar nu avem nişte toalete publice, nu avem nişte cişmele stradale. Sunt lucruri banale, care cred că pot fi făcute atât, atât de uşor! Aş visa să se redeschidă Cinematograful Cultural, spre exemplu, sa refacem parcul din jurul celebrului Elefant - era un tobogan uriaş în forma unui elefant, care era atracţia copiilor din cartier -, mi-ar plăcea sa avem iar debarcader în Tineretului…“, spune Eduard.
Fiii Berceniului sunt acum răspândiţi în toată lumea - printre care şi Edward Aninaru, fotograf devenit celebru în America, sau Cristian Mărgărit, cunoscut nutriţionist.
Pentru Edward Aninaru, Berceniul este „Locul în care mi-am petrecut o importantă parte a vieţii mele. Locul unde majoritatea familiei şi cei mai mulţi prieteni îmi sunt. Locul în care mă întorc de fiecare data când mi-e dor de casă şi de cei dragi. Îmi amitesc cu drag de fiecare dată când mergeam la cinematograful Cultural şi îl rugam pe tata să îmi povestească filmul după terminarea lui. În drum spre casă aveam parte de un rezumat de fiecare dată, fără excepţie“.
Cristian Mărgărit consideră că Berceniul merită să devină un brand, pentru că faima lui, de multe ori negativă, contrastează cu realitatea.
„Era scris undeva, pe un perete din Veneţia "I've been to Paris, I've been to Rome, but I will always call ... home". Pentru mine, cuvântul de pe linia punctată este "Berceni". Fie că eram în SUA şi purtam o şapcă pe care scria "BERCENI", fie că discutam cu oameni din alte cartiere sau oraşe ale ţării, mi-am "apărat" cartierul şi am încercat să-i fac "reclamă pozitivă". Cred că merită să fim mândri de statutul nostru de "bercenari", chiar dacă mai locuim sau nu în "cartierul copilariei noastre". Am petrecut mai mult de jumătate din viaţă în Berceni, unul dintre cele mai faimoase cartiere ale Bucureştiului. Faimă de multe ori negativă, dar care contrastează cu realitatea. Un cartier verde, cu oameni liniştiţi şi scoli bune, care a evoluat pozitiv şi care merită o identitate şi o comunitate activă, aşa cum au multe cartiere ale marilor oraşe din lume. Să fie un brand, până la urmă. De fiecare dată când am revenit, uneori după mulţi ani, am primit acea energie pe care doar locurile cele mai familiare ţi-o dau“, afirmă Cristian Mărgărit.
Eduard este convins că Berceniul este un cartier frumos şi bogat prin istoria sa şi prin oamenii săi: „Sunt oameni care s-au mutat aici în urmă cu 20-30 de ani şi-mi spun că n-ar mai plecă sub niciun chip din acest cartier. Sunt oameni plecaţi de aici şi ajunşi pe meleaguri străine care tânjesc după cartierul acesta. Să ştii că nu e un sentiment uşor de explicat. Pur şi simplu trebuie trăit“.
Pe aceeaşi temă:
INTERVIU Mihai Dedu, prezentator TV: „Pe vremea comuniştilor nu am fost lăsat să intru la facultate“
Se încarcă comentariile...
