FOTO Cabinet de avocatură transformat în mic muzeu. Colecţionară: „Când îmbrac costumul tradiţional, încep să strălucesc“
0Când a cunoscut lumea artei populare, Laura Diaconu, o avocată din Constanţa, traversa o cumpănă. Aşa şi-a găsit echilibrul şi în doar 6 ani a devenit una dintre cele mai apreciate colecţionare de costume tradiţionale româneşti.
La 24 Iunie, când este serbată Ziua Universală a Iei, româncele vor îmbrăca mândra cămaşă din portul tradiţional. Târguri de vară, prezentări de costume, ateliere de meşteşuguri şi proiecţii speciale vor avea loc în acest weekend, în toată ţara, pentru sărbătoarea păgână cunoscută în popor ca Sânzienele sau Drăgaica, ce marchează Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Pentru Laura Diaconu (40 ani) din Constanţa, avocată în lumea dură a Codului Penal, revelaţia a venit în urmă cu 6 ani, când trecea o cumpănă în viaţa personală. Afectată de divorţ, Laura şi-a luat fiul şi au plecat într-o vacanţă atipică pentru ea, într-un loc de pe Valea Arieşului în care au descoperit plăcerea drumeţiei şi a exploratului în natură. Era zi de august când au nimerit la sărbătoarea comunei Avram Iancu din judeţul Alba, punct de plecare pentru vestitul târg de fete de pe Muntele Găina. Văzând localnicii îmbrăcaţi, de la mic la mare, în frumoasele costume populare, pe Laura a podidit-o plânsul. Emoţia se păstrează şi astăzi, intactă.
Laura, într-unul dintre costumele tradiţionale din colecţia ei Sursa Facebook
Atunci a cumpărat prima ie, de la o artizană, Aurelia Matei, care coborâse de pe munte cu războiul de ţesut în spate, să le arate copiilor cum se ţese. De la un simplu privitor, Laura s-a trezit atrasă în vraja facerii unei ii. Femeia avea la ea o cămaşă de preţ, foarte veche, ca obiect de studiu.
Văzând uimirea străinei, Aurelia i-a arătat fiecare detaliu, i-a explicat însemnătatea modelului şi semnificaţia cusăturii, transportând-o în lumea trudei şi migalei care nasc mici capodopere. A pus-o să atingă ţesătura delicată, să dezmiardă pânza groasă şi să citească înţelesul ascuns de fiecare simbol, ca să simtă munca şi gândurile ţărăncii care a lucrat la ea ani de zile. A refuzat întâi să ia banii avocatei, dar când a văzut că Laura insistă atât de tare, s-a uitat la ea scrutător, până-n miezul sufletului, şi i-a pus cămaşa în braţe spunându-i: „Să o iubeşti şi să o preţuieşti, să n-o laşi să se piardă!“.
Laura sărutându-şi unul dintre costumele din colecţie Sursa Facebook
Laura a fost fascinată. De atunci citeşte şi caută literatura de specialitate, cutreieră ţara în lung şi-n lat să cumpere costume tradiţionale şi fotografii vechi, de la bătrâne din sate, din colecţii private sau de la magazinele muzeale. Avocata a devenit rapid cunoscută cu colecţia ei etnografică de peste 100 costume, cu care participă la expoziţii organizate de Muzeul de Artă Populară Constanţa, Muzeul Satului Bănăţean Timişoara, Institutul Cultural Român sau Muzeul Astra din Sibiu.
Cinci dintre costumele sale stau în permanenţă, prin rotaţie, pe manechinele din cabinetul de avocatură al Laurei. „M-am temut să nu creadă clienţii că e nepotrivit, dar odată, când nu le expusesem, m-au întrebat unde sunt costumele. Mi-am dat seama că acele costume tradiţionale le dau şi lor un sentiment de siguranţă şi încredere, într-un loc de care lumea se teme, în general“, spune Laura Diaconu.
Cel mai vechi costum pe care îl are este de la 1890. Cea mai ieftină cămaşă a costat 100 euro, cea mai scumpă - 1.000 euro. Colecţionara le cumpără în starea în care sunt, deteriorate, murdărite sau rupte, de pe fundul unor cufere. La sfaturile restauratorilor, le spală cu grijă, nu foarte des, folosind detergent cu PH neutru, fără balsam, apoi le aşază în cutii mari - nu pe umeraşe, ca să nu slăbească ţesătura. Nu intervine în cusătura originală decât pentru mici retuşuri - dacă a căzut vreo mărgea sau o paietă. „Cos când sunt supărată, este remediul meu, pentru că mă linişteşte pe loc“, mărturiseşte Laura. Costumele îi transmit starea de bine pe care n-o regăseşte în altă parte. „Eu, una, sunt alt om când le îmbrac, începe să strălucească totul, parcă am căpăta viaţă - şi eu, şi costumele“, recunoaşte ea.
Laura, în faţa oglinzii Sursa Facebook
Laurei îi place să-şi imagineze cui a aparţinut cămaşa, să afle ce viaţă a avut acea femeie şi să cunoască mai multe despre mediul din care provine. „Costumele mele mă echilibrează şi-mi dau putere, le mângâi cusătura, vorbesc cu ele. M-am schimbat de când sunt în lumea lor, prietenii îmi spun că sunt mai caldă, mai calmă. Îmi place să-mi închipui cine le-a cusut, după model, după aţa folosită. Erau femei cu har care trăiau în căsuţe, în vârf de munte. Artiste care cu un ac şi puţinul avut la dispoziţie au creat o minunăţie, de care avem norocul să ne bucurăm. Este datoria noastră morală să păstrăm cu sfinţenie acest patrimoniu“, spune Laura Diaconu.
Costume din colecţia Laurei Diaconu Sursa Facebook
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
