De unde vine expresia „nu fi fariseu“. Cine erau oamenii pe care Iisus i-a certat că se roagă pe la colţuri ca să-i vadă lumea

Nu de puţine ori în Biblie se face referire la farisei, o grupare politico-religioasă care se doreau păstrătorii legilor mozaice. Ei sunt amintiţi de Iisus Hristos şi daţi exemplu de făţărnicie, de oameni care nu-şi corelau viaţa cu învăţătura pe care o promovau. Cu toate acestea, fariseii nu au fost urâţi de poporul iudeu.

Gruparea politico-religioasă a fariseilor apare în secolul II î.Hr. De la bun început ei se declară păstrătorii legii iudaice şi luptă pentru înlăturarea oricăror influenţe elenistice. Pe lângă legea scrisă a lui Moise pe care o promovau, fariseii puneau mare accent şi pe tradiţia orală. De fapt, cuvântul „fariseu”, în limba ebraică, înseamnă separat, deosebit, a explica sau a declara deosebit.

Fariseii propovăduiau legea ca fiind singurul mijloc de a ajunge la Dumnezeu. Ei credeau în existenţa îngerilor, nemurirea sufletului, învierea din morţi, fiind apreciaţi de popor pentru că se opuneau oricăror influenţe străine în credinţa lor.

Fariseii sunt cei care se opun lui Iisus, mai ales că acesta îi critica pentru făţărnicia şi formalismul de care dădeau dovadă. În plus, fariseii observau că popularitatea Mântuitorului era în creştere, că mesajul lui ajunge la toate clasele sociale, iar învăţătura lor pălea în faţa puterii cuvântului lui Iisus.

Fariseii şi cărturarii sunt mustraţi Iisus, aşa cum reiese din Evanghelia după Matei, capitolul 23, pentru că:

• Sunt făţarnici: „pe toate câte vă vor spune faceţi-le şi păziţi-le, dar după faptele lor să nu le faceţi, că ei spun, dar nu fac
• Supun poporul la sarcini grele: „le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte”
• Poartă cu ostentaţie la frunte sau pe braţul stâng filacteriile (pungi de stofă în care erau bucăţi de pergament pe care erau scrise texte biblice)
• Stau în capul mesei la ospeţe şi în primul rând la sinagogă
• Le place să li se spună „Rabbi” (magistru, erudit, învăţător)
• Prin comportamentul lor „închid împărăţia cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi să intre”
• Fac rugăciuni de ochii lumii, în timp ce se ospătează în casele văduvelor
• Dau zeciuiala impusă de lege, dar uită de lucrurile esenţiale ale legii: dreptatea, mila şi credinţa
• Sunt ca mormintele văruite frumos pe dinafară, iar înăuntru sunt pline de necurăţire

De asemenea, Iisus îi numeşte pe farisei „călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila”.

Profesorul Petre David spune despre farisei, în cartea sa, „Invazia Sectelor”, că nu mai credeau în Legea Veche, dar o foloseau în scopuri personale. „Nu pricepeau nimic despre viaţa de dincolo, - vorbeau despre înviere, îngeri, în schimb îngrijeau mormintele şi respectau tot ceremonialul: aduceau jertfe, posteau, se rugau prin pieţe şi pe la toate colţurile să-i vadă lumea”.

Printre personalităţile din lumea fariseilor, profesorul David, îi aminteşte pe Ana şi Caiafa, „nume triste” care au urmărit pe Ioan Botezătorul şi l-au condamnat la moarte pe Iisus, dar şi pe Saul care va deveni Apostolul Pavel.

Pe aceeaşi temă: 

Ce reprezintă cele şapte Taine ale Bisericii, cine le poate primi şi ce condiţii trebuie îndeplinite

De unde vine expresia „sânge albastru“. Cum voiau aristocraţii să se distingă de „categoriile inferioare“