De unde vine expresia „sânge albastru“. Cum voiau aristocraţii să se distingă de „categoriile inferioare“

Conceptul se referă la aristocraţie şi nobilime, făcând diferenţa dintre aceştia şi cei din pătura inferioară a clasei sociale.

Expresia sânge albastru a fost folosită pentru prima data în Spania medievală, după procesul prin care regatele creştine din nordul Spaniei şi Portugaliei de azi au recucerit peninsula iberică de la musulmani şi mauri.

Nobilimea nu a acceptat să se amestece cu arabii şi pretindeau că au un sânge albastru, pur, spre deosebire de nobilii „de categorii inferioare“, care au suferit felurite amestecuri de sânge, mai ales de sânge maur.

“Alegerea culorii albastre pentru sânge se explică prin faptul că, în mare parte, costumele, blazoanele şi mai cu seamă cordoanele şi panglicele decoraţiilor erau pe atunci azurii, albastrul fiind culoarea preferată şi reprezentativă a membrilor înaltei aristocraţii. Ei doreau astfel să se deosebească atât de tagma prelaţilor, care adoptaseră veşminte de culoare roşie (de unde şi denumirea de „roşu-cardinal”), cât şi în special de „vestoanele verzi“ populare (culoarea verde fiind a vulgului şi deci considerată vulgară)”, potrivit dicţionarului de cuvinte, expresii, citate celebre, semnat de I. Berg.

Împărţiţi pe culori

Ulterior, la Constantinopol, publicul care venea la hipodrom sau la circ era împărţit în  „albaştri“ şi „verzi“, după culoarea bluzelor călăreţilor din arenă. Şi în Imperiul Roman culoarea albastră  a fost agreată de pătura nobilă.

“Însuşi împăratul trebuia să aleagă una dintre culori. Iustinian, pronunţându-se pentru „albaştri“, a determinat, în anul 532, o răscoală şi o ciocnire sângeroasă între cele două tabere (cunoscută sub denumirea „Nika“), din care pricină era să-şi piardă şi tronul, căci „verzii“ proclamaseră împărat pe prinţul  Hypatius”, mai scrie I. Berg.

Oficial, în documente, expresia a fost folosită pentru prima dată în Anglia, acum mai bine de 200 de ani, consemnându-se în presa vremii că că nobilii din Valencia medievală erau împărţiţi în trei clase: cei cu sânge albastru, cei cu sânge roşu şi cei cu sânge galben.

“În secolul IX, membrii aristocraţiei militare spaniole dovedeau că se deosebesc de inamicii lor mauri, suflecându-şi mânecile şi lăsând la vedere venele mâinilor”, potrivit historyextra.com. Obiceiul a fost preluat treptat de nobilii din toată Europa, fiind manifestarea lor de a se distinge de clasele inferioare.