Cum s-a născut Crucea Marinarilor de pe faleza Cazinoului din Constanţa. Motivul ascuns pentru care Nicolae Ceauşescu purta ranchiună marinarilor
0
Pe faleza Cazinoului din Constanţa, trecătorii se opresc o clipă să vadă monumentul ce se înalţă cu faţa spre mare, aproape de Farul genovez. Este omagiul adus marinarilor căzuţi la datorie, în timpul misiunilor. România a avut abia în 1999 o astfel de operă de artă, iar istoria sa este relatată de comandorul dr. Marian Moşneagu.
Ideea unui monument al Marinarilor a fost vehiculată încă din anii `20. După ani de discuţii, în 1939, Comitetul de iniţiativă al Ligii Navale Române, susţinut de Asociaţia Cultul Eroilor, a lansat următorul apel: „O singură categorie de eroi nu are până acum monument: marinarii, deşi ambele maluri ale Dunării, dela Turnu Severin până la gurile ei, ţărmurile şi fundul Mării Negre, de la Vâlcov la Balcic sunt presărate cu osemintele lor. Chiar mările şi oceanele îndepărtate au primit în adâncurile lor cutreierătorii români. A sosit vremea să se facă dreptate şi acestor modeşti eroi ai apelor, în luptă aprigă cu primejdia chiar în timp de pace, căzuţi la datorie nu numai pe puntea navelor, dar şi la uscat, ca infanterişti ori tunari, sau în aer, ca aviatori“.
Lista de semnături era deschisă de generalul Paul Teodorescu, ministrul pe atunci al Aerului şi Marinei, cel care a ctitorit - printre altele - Mănăstirea dintr-un Lemn din Vâlcea închinată marinarilor şi aviatorilor. „Toate armele au înălţat câte un monument eroilor căzuţi la datorie, singura Marina nu avea unul care să amintească tovărăşia de sânge a celor care au luptat pe apă şi pe uscat“, spunea generalul Teodorescu. Demnitarul a prezidat comisia care juriza proiectele de creaţie pentru monumentul de la Constanţa, iar presa vremii l-a mediatizat cu tam-tam.
În anul 1939, Monumentul Eroilor Marinei avea avizul Primăriei de a fi amplasat în faţa statuii poetului Mihai Eminescu, „pe un masiv cu fundaţie de blocuri şi ziduri de apărare de piatră, intrat în mare, pe marginea promenadei Cazinoului“. Monumentul urma să fie amplasat, deci, pe marginea promenadei Cazinoului din Constanţa.
Monumentul dedicat marinarilor sovietici
Anul 1940 avea să schimbe totul. Al Doilea Război Mondial şi schimbarea regimului politic au dus la apariţia unui monument al marinarilor pe faleza Cazinoului din Constanţa, numai că era dedicat marinarilor sovietici. Lucrarea a fost făcută direct sub conducerea şi supravegherea Unităţii Sovietice UM nr. 9921 şi finanţată integral de statul român cu suma de 9 823 200 lei.
La 6 august 1947 avea loc „solemnitatea predării şi primirii monumentului ridicat în memoria marinarilor sovietici jertfiţi pe malurile mării, pentru dezrobirea popoarelor subjugate de fascism“. Decenii la rând, constănţenii care îşi pierduseră pe cineva drag pe mare, în misiune, preferau să se reculeagă la mormintele, reale sau simbolice, ale marinarilor.
Cum erau minţiţi turiştii străini
Căpitanul portuar Octavian Sved a fost unul dintre cei care au făcut memorii către autorităţi pentru înălţarea monumentului pentru marinarii români. La 5 aprilie 1990, acesta îi scria generalului de armată Victor-Athanasie Stănculescu, ministrul Apărării Naţionale, iar scrisoarea sa este redată de comandorul dr. Marian Moşneagu în lucrarea sa „Catarge către eternitate, întru memoria jetfei marinarilor români“:
„Am servit în Marină din copilărie, întâi ca cercetaş şi mai târziu ca străjer marinar. La 19 ani am intrat în Marina Militară şi am participat la război din prima zi şi până la 22 martie 1944. Mai târziu am îndeplinit diverse funcţii în cadrul Căpităniilor de port, cel mai mult la Căpitănia Portului Constanţa (27 ani). Cu această ocazie şi fiindcă colaboram şi cu Marina Militară, am putut să cunosc ce gândesc atât marinarii civili, cât şi cei militari. O nemulţumire a marinarilor, şi nu mică, este aceea că nu au un monument al eroilor marinari, faţă de sutele de monumente existente, pe bună dreptate, pe teritoriul patriei noastre şi chiar şi peste hotarele ei.
În anul 1970, un grup de turişti străini care ne vizitau portul m-a întrebat unde avem Monumentul Eroilor Marinari. A fost un moment de jenă şi le-am spus că este într-un port de la Dunăre. Cu altă ocazie, un comandant de navă indiană, mai bine informat, m-a întrebat cum se face că la Constanţa există un monument al marinarilor sovietici şi nu avem şi unul al eroilor marinari români. Indianul studiase în străinătate şi ne cunoştea, în mare, istoria. Aşa că nu mi-am permis să-i spun vreo minciună. În anul 1938 un căpitan din Marina Militară a strâns circa 2.000 kg de bronz, în scopul ridicării unui monument pentru eroi. Evenimentele care s-au succedat mai apoi au împiedicat aducerea la îndeplinire a acelui lăudabil proiect. Am început să vehiculez mai viu ideea construirii acelui dorit monument, considerând aceasta ca pe o datorie sacră pentru orice bun român. Având în vedere că în ultimul război mondial marinari din Marina Comercială română au pierit datorită naturii conflagraţiei pe mare, ca şi cei militari şi în anii din urmă şi cu alte sinistre navale, un asemenea monument ar fi menit să-i înglobeze şi pe dânşii. Este ştiut că marinarii noştri, atât în timp de pace cât şi în timp de război, au pierit pe toate meridianele globului, ceea ce nu s-a întâmplat cu alţii.
Crucea Marinarilor de pe faleza Cazinoului din Constanţa - înainte Sursa foto mapn.ro
În anul 1983 am fost în audienţă la dl. Popa, primarul de atunci al municipiului Constanţa, cerându-i permisiunea de a-l transfera în Cimitirul Militar pe cpt. av. Agarici Horia, care în 1976 a fost ridicat de conducerea statului nostru la gradul de maior în rezervă. Cu această ocazie am ridicat şi problema stării cimitirului militar, precum şi a unui monument al eroilor marinari. Dl. primar mi-a spus că în principiu este de acord cu toate solicitările mele dar că va trebui să se adreseze, în acest scop, primului secretar [Ion] Stoian, în care scop să trec mai târziu pe la Primărie. După câteva zile, am fost chemat telefonic la Căpitănie şi mi s-a spus să mă prezint la dl. primar, care m-a înştiinţat că şi primul secretar este de acord cu cele solicitate de mine, dar că lucrurile se vor realiza în viitorul apropiat.
În toamna lui 1983 împlinind 62 de ani, am fost scos la pensie şi cum încă nu am mai primit vreo veste de la Primărie, în afară de unele măsuri care s-au luat în perimetrul Cimitirului Militar, am schiţat personal un proiect de monument al eroilor marinari. Un exemplar al proiectului l-am depus la Comitetul de sindicat de pe platforma Constanţa Port. Conducerea a fost de acord cu el şi pe un al doilea exemplar mi-au pus ştampila şi au semnat. Mai multe persoane din forurile de conducere ale Marinei au văzut proiectul şi s-au declarat de acord să-l susţină. Printre aceştia au fost şi actuali sau mai vechi marinari, printre care amirali şi ofiţeri superiori. Unii chiar au şi semnat pe acel document.
La 4 aprilie 1984 am prezentat proiectul generalului-maior Ilie Ceauşescu, care am văzut că era satisfăcut de el şi mi-a spus că-l va prezenta „şefului“ (cuvintele sale). Totodată i-am predat şi o serie de documente originale privind situaţia militară de la Constanţa, legate de evenimentele de la 23 august 1944, în speranţa că le va folosi împreună cu istoricii [Mircea] Muşat şi [Ion] Ardeleanu, la redactarea istoriei militare a Marinei, care ştiam că se află în lucru. Generalul mi-a strâns mâna cu ambele mâini, fapt care a surprins asistenţa, domnii contraamiral [Ioan] Muşat, căpitanul de rangul I Petre George, căpitanul de rangul I [Constantin] Iordache, ambii, astăzi, contraamirali, precum şi o serie de alte persoane din suită. Am fost informat mai târziu că generalul Ceauşescu, împreună cu alţi generali, ar fi examinat locul cuprins între Hotelul Palas şi clădirea fostului Comandament al Marinei (de drept proprietatea Marinei), care a fost construit prin contribuţia ofiţerilor din Marina Militară.
De atunci nu am mai aflat nimic de soarta proiectului. Mai mult, din vechii marinari mi-au spus că Nicolae Ceauşescu nu-i iubea pe marinari pentru că după 23 august ar fi fost bătut la Constanţa de nişte marinari din Marina Comercială.
Crucea Marinarilor de pe faleza Cazinoului din Constanţa - în prezent Sursa foto ahivă
Având în vedere că un asemenea monument ar bucura pe toţi marinarii ţării, cât şi populaţia oraşelor – porturi, vă rog respectuos să binevoiţi a aproba şi dispune executarea acestui act de recunoştinţă sacră pe care o datorăm celor care au pierit slujind patria pe toate apele pământului. Aceasta ar avea deosebite implicaţii benefice faţă de cei care se vor arăta receptivi şi animaţi de adevărate sentimente patriotice. Menţionez că nu am pretenţii materiale pentru proiect sau alte munci ce s-ar lega de acest proiect.
Dacă momentan nu aveţi posibilităţi materiale de realizarea lui, vă rog să-mi comunicaţi numai aprobarea dumneavoastră pe unul din planuri şi vom porni la ridicarea monumentului prin contribuţia marinarilor, urmând ca dumneavoastră să ne ajutaţi pe parcurs, după posibilităţi, cum s-a întâmplat şi cu Mausoleul de la Mărăşeşti. TOTUL ESTE SĂ-L PORNIM“.
Momentul îndelung aşteptat
Abia la 1 decembrie 1999, controversatul Monument al Eroilor Marinari Sovietici „căzuţi pentru eliberarea oraşului Constanţa“ a fost înlocuit cu „Crucea Marinarilor“. Aceasta a fost aşezată pe acelaşi soclu, iar valoarea sa de patrimoniu a fost estimată la 52.514.928 lei. Pe soclu este montată o plăcuţă in memoriam „Marinarilor români cărora mormânt le este marea“. La reabilitarea falezei, Crucea a fost înconjurată de un zid pe care sunt înscrise, pe plăci de marmură neagră, numele eroilor marinari căzuţi la datorie. Trecătorii se opresc acum să citească în tăcere cum se chemau unii dintre cei cărora le datorăm prezentul.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
