Cum au reuşit miniştrii de geniu ai României să scoată ţara din criză, să revoluţioneze învăţământul, sănătatea şi administraţia publică
0
Au reuşit să scoată ţara din marea criză mondială, au făcut faţă unei răscoale ţărăneşti şi au trecut prin două războaie mondiale. Au fost conservatori, liberali şi ţărănişti. Şi ei îşi făceau calcule politice, dar i-a animat, mai presus de toate, dragostea de ţară.
Istoricilor le este greu să spună care ministru a făcut cel mai mult pentru ţară sau dacă actualii se pot ridica la înălţimea lor: atunci erau alte contexte sociale, economice şi politice.
Din multitudinea de miniştri care au trecut pe la cârma ţării vom face referire doar la câţva dintre ei, care au schimbat soarta României pentru totdeauna, care au pus puţin câte puţin bazele statului modern român.
Ion C Brătianu
Preşedinte al Consiliului de Miniştri 24 iulie 1876 – 25 noiembrie 1878; 25 noiembrie 1878 – 5 iulie 1897; 11 iulie 1879 – 5 aprilie 1881; 9 iunie 1881 – 20 martie 1888. Ion C. Brătianu (foto dreapta, credit foto: wikipedia.org) S-a născut la 2 iunie 1821, la Piteşti, dar a făcut studiile la Paris. Reîntors în ţară,s-a situate în fruntea grupării radicale a liberalilor. A dezaprobat tendinţele autoritare ale lui Alexandru Ioan Cuza, mai ales în ultimii ani de domnie, şi s-a implicat şi el în acţiunea care a dus la abdicara domnitorului. A avut un rol deosebit în aducerea principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen pe tronul României.
A fost membru fondator al Partidului Naţional-Liberal şi şeful celei mai lungi guvernări din istoria modernă a României (1876-1888). În condiţiile intensificării crizei politico-diplomatice în Balcani ca urmare a răscoalelor anti-otomane a declarant neutralitatea ţării, urmată de intense contacte diplomatice.
La 1 mai 1877, Adunarea Deputaţilor a proclamat independenţa de stat a României, pe care ţara şi-o consolidează participând la razboiul ruso-turc, încheiat prin Tratatul de pace de la San Stefano. Conform acestuia, Poarta Otomană recunoaşte independenţa României, cedând însă Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor, Rusiei, care îşi rezervă dreptul de a le schimba cu partea de sud a Transilvaniei.
În timpul guvernului său, I.C. Brătianu au fost votate în Parlament un număr important de legi: legea pentru organizarea Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, legea pentru organizarea şi administrarea teatrelor în România. În 1879 a fost promulgată o lege care stipulează că diferenţa de credinţă religioasă şi de confesiune nu constituie în România o piedică în exercitarea drepturilor politice şi civile. Pe vremea lui se dă o lege în favoarea ţăranului român prin care se suprimă executarea silită a acestuia la muncile agricole.
A rămas în istorie cu o replica memorabilă. În timpul unui discurs în Prlament, el a spus, referindu-se la Dobrogea: „Dumneavoastră doriţi ca un pământ dobândit cu sabia să îl lăsăm?“
Ion I.C. Brătianu
Preşedinte al Consiliului de Miniştri 27 decembrie 1908 – 4 martie 1909; 4 martie 1909 – 28 decebrie 1910; 4 ianuarie 1914 – 11 decembrie 1916; 11 decembrie 1916 – 26 ianuarie 1918; 29 noiembrie 1918 – 12 septembrie 1919; 19 ianuarie 1922 – 27 martie 1926; 22 iunie – 24 noiembrie 1927.
Ion I.C. Brătianu (foto dreapta, credit foto: wikipedia.org) s-a născut la 20 august 1864 în Florica jud Argeş. Este primul ditre cei trei fii ai lui Ion C. Bratianu. În 1889 a lucrat ca inginer specialist la construcţia de căi ferate şi a fost în serviciul inginerului Anghel Saligny. În timpul guvernului său, are loc o bogată activitate legislativă. Iniţiază două mari reforme, ne spune conf. univ. dr. Emanuel Plopeanu, decanul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Ovidius Constanţa. Prima reformă se referă la distribuirea pământuui către ţărani şi cea de-a doua, electorală, vizează introducerea votului universal, cu excepţia femeilor, magistraţilor şi militarilor de carieră. În sistemul anterior, ţăranii nu votau direct, ci prin reprezentanţi.
Pe vremea guvernării lui, se înfiinţează o comunitate socială pentru construcţia şi exploatarea tramvaielor în Bucureşti, o lege pentru darea în exploatare a terenurilor petrolifere de pe proprietatea statului, o lege pentru arendarea moşiilor statului, legea pentru înfiinţarea băncilor populare de meseriaşi şi a coperativelor de producţie, consum, construcţie şi comert. În timpul guvernului său s-a adoptat legea sanitară care prevedea printre altele o serie de măsuri privind salubritatea întreprinderilor, obligaţia patronilor de a comunica autoritaţilor accidentele de muncă.
Izbucnirea Primului Război Mondial l-a determinat pe premier să-şi îndrepte atenţia spre alegerea momentului optim intrării României în război, în vederea realizarii aspiraţiilor de unitate naţonală. Ca urmare a proclamării neutraliţătii, guvernul a trecut la iniţierea unui şir de măsuri vizând pregătirea armatei pentru război. În 1916, România declară război Austro-Ungariei. În 1918, se formează un nou guvern I.I.C. Brătianu, în componenţa sa regăsindu-se pentru prima dată în istoria ţării şi miniştri din provinciile istorice româneşti unite cu ţara-mama. Acest guvern ratifică actul de unire a Transilvaniei cu România şi cel al unirii Bucovinei cu România, scrie Nicolae C. Nicolescu în cartea „Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003)“.
Guvernul său promovează în spiritul doctrinei economice „prin noi înşine“ o politică de consolidare a poziţiilor capitalului autohton, faţă de finanţarea internaţională, fără însă a respinge colaborarea cu acestea. În 1923 guvernul pe care îl conduce înfiinţează cu participarea statului şi a Băncii Naţionale, Societatea Naţională de Credit Industrial, care acorda credite avantajoase şi reducere de impozite pentru construcţii industiale.
Băncile şi statul au sprijinit înfiinţarea a mari întreprinderi: Uzinele Malaxa din Bucureşti, Societatea anonimă Uzinele de Fier şi domeniile din Reşiţa, Concernul metalurgic Titan-Nădrag-Călan, Societatea Naţională de gaz metan din Mediaş, Uzinele metalurgice din Copşa Mică şi Cugir, Industria Aeronutică Română – I.A.R. din Braşov.
Iuliu Maniu şi marea criză
Preşedinte al Consiliului de Miniştri 10 noiembrie 1928 – 7 iunie 1930; 13 iunie – 8 octombrie 1930; 20 octombrie 1932 – 12 ianuarie 1933. S-a născut la 8 ianuarie 1873, la Şimleul Silvaniei. Încă din anii studenţiei s-a manifestat în lupta politică, susţinând „Replica“ studenţilor universitari români , data „Răspunsului“ tineretului maghiar de la Academia Ungariei. În anul 1918, Iuliu Maniu (foto mai jos, credit foto: wikipedia.org) aflat la Viena, ca locotenent al Regimentului 64 Orăştie, a iniţiat organizarea militară a românilor din armata austro – ungară. La 1 decembrie 1918 a rostit un strălucit discurs la Alba Iulia. „Noi, onorată Adunare Naţională, privim înfăptuirea untaţii noastre naţionale ca un triumf al libertaţii omeneşti. Noi nu vrem să devenim din oprimaţi, oprimatori, din asupriţi, asupritori. Noi vrem să intronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi tuturor cetăţenilor“
Ca preşedinte şi ministru al resortului de Interne al Consiliului Dirigent, a adoptat legea pentru reforma agrară in Transilvania, precum şi legea electorală, care prevedea introducerea votului universal pentru toţi barbaţii începând cu vârsta de 21 de ani. După înlăturarea regimului Antonescu şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei, a publicat în octombrie 1944 manifestul program al Partidului Naţinal Ţarănesc, care prevedea refacerea industriei, transporturilor, ridicarea culturală a maselor.
Primul guvern naţional ţărănesc prezentat de Iulie Maniu şi-a început activitatea prin dizolvarea Parlamentului în 1928 şi fixarea datei alegerilor parlamentare, precum şi ridicarea cenzurii asupra publicaţiilor apărute în ţară.
Printre primele măsuri iniţiate de guvern, în vederea diminuării efectelor crizei mondiale asupra economiei româneşti, se înscrie semnarea la Paris a contractului de împrumut cu un grup de bănci internaţionale în valoare de 17 miliarde de lei. Pe baza împrumuturilor, Guvernul adoptă legea pentru stablizarea monetară prin devalorizarea leului (scăderea conţinutului in aur), realizându-se astfel converabilitatea leului la bursa liberă de devize, pe baza cererii şi ofertei.
Guvernul Iuliu Maniu excelează prin numeroase iniţiative legislative în spiritul politicii „porţilor deschise“, votate de Parlament, în cele mai diverse domenii de activitate: industrie, agricultură, comerţ, învăţământ, armată, social, politico-administrativ, ordine publică. Spre exemplu, legea din 1929 pentru organizarea şi administarea, pe baze comerciale, a întreprinderilor şi avuţiilor publice, legea din 1929 penru construcţia de vagoane şi locomotive în ţară, la Uzinele de fier şi Domenii Reşiţa, Fabrica de locomotive Malaxa, Astra, Unio şi Rombac, supne Nicolae C. Nicolescu în cartea sa despre miniştri.
În vremea lui s-a acordat, pentru prima dată, dreptul femeilor de a alege şi de a fi alese, în anumite condiţii (studii, profesie).
În contextul deteriorării situaţiei internaţionale, guvernul a continuat politica de înzestrare a armatei şi încheie un contract privind livrarea de armament cu o uzină din Cehoslovacia. A fost arestat de guvernul Groza, care a început să lichideze poziţia, mai ales Partidul Naţional Ţărănesc şi după un simulacru de proces a fost condamnat la temniţă grea pe viaţă. S-a stins în închsoare, iar trupul lui a fost aruncat într-o groapă comună.
Dimitrie Sturdza
A fost de patru ori prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. S-a născut la 10 martie 1833 la Miclăuşeni jud. Iaşi. În plan legislativ sub guvernarea sa parlamentul votează legea învăţământului primar şi normal-primar, înfiinţarea de gradiniţe în mediul rural, introducerea, pentru prima data ca obiect de studiu a psihologiei în şcolile normale. Pe vremea lui, se adoptă legea organizării Marinei Militare, care se compune din două divizii: Divizia de la Dunăre cu sediul la Galaţi şi Divizia de Mare cu sediul la Constanţa.
Alte legi importante: legea pentru organizarea comunelor rurale, legea pentru înfiinţarea judecătoriilor de ocoale, legea pentru organizarea Corpului jandarmeriei, prin care se înfiinţează în fiecare comună un post de jandarmi.
Barbu Catargiu
A fost prim-ministru al României în 1862 până când a fost asasinat pe 20 iunie al aceluiaşi an
Barbu Catargiu s-a născut la 26 octombrie 1807, în Bucureşti. Conservator până în măduva oaselor, Barbu Catargiu a făcut parte din primul Guvern de la Bucureşti, instituit de Cuza Vodă sub preşedinţia lui I.A. Filipescu, Guvern în care i-a fost repartizat Ministerul de Finanţe (25 ianuarie-20 martie 1859).
A avut curajul să prezinte o neobişnuită demisie, cea a lui "ai refuzat, Măria Ta", atunci când Domnitorul nu i-a dat câştig de cauză în confruntarea cu Parlamentul, căruia îi propusese un inflexibil program de guvernare, aici fiind vorba de reforma agrară, pe care cei doi o vedeau într-un mod diferit, Catargiu propunând una limitată.
Barbu Catargiu a avut un memorabil discurs în Adunarea legislativă de la Bucureşti, în 1861: „Domnilor, sunt în viaţa oamenilor evenimente de acelea în care mintea omenească e în neputinţă de a exprima sentimentele ce mişcă inimile. Evenimentul zilei de astăzi e din acela ce nu se exprimă; toţi îl pricepem în acest minut în adâncul inimilor noastre. Unirea e desăvârşită, ni s-a zis. Acest cuvânt e un cuvânt înalt; el cuprinde făgăduinţa mântuirii şi viitorului ţării. (...)
A sfârşit împuşcat, în timp ce trecea pe sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei. La ieşirea din Cameră, după terminarea şedinţei, Barbu Catargiu, negăsindu-şi trăsura la scară, a fost invitat de colonelul Nicolae Bibescu – prefectul poliţiei – în trăsura sa. Trăsura trecea pe sub clopotniţa Mitropoliei când s-au auzit două focuri de armă. Un glonte l-a lovit pe Barbu Catargiu în cap, omorându-l pe loc, celălalt a trecut pe la urechea lui Bibescu, care de-abia după vreo sută de paşi a reuşit să oprească caii speriaţi. La locul crimei a fost găsit un pistol ruginit. Criminalul dispăruse.
Mihail Kogălniceanu
Preşedinte al Consiliului de Miniştri 11 octombrie – 26 ianuarie 1865. Mihail Kogălniceanu (foto mai jos, credit foto: wikipedia.org) s-a născut la Iaşi pe 6 septembrie 1817. A fost om politic, istoric, scriitor, publicist şi un mare orator.
La alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Moldovei, a rostit celebrele cuvinte: „Prin înălţarea ta pe tronul lui Ştefan cel Mare s-a reînălţat însăşi naţionalitatea română… Fii omul epocii: fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca domn, fii bun, mai ales pentru acei pentru care ma toţ domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi…“
Mihail Kogălniceanu a fost, alături de cei doi Brătianu, Rosetti şi Golescu, unul dintre autorii programului coaliţiei grupului liberal care susţinea un guvern stabil bazat pe instituţii democratice, descentralizare administrative, înfiinţarea de bănci agricole şi comerciale, construirea de căi ferate.
Pe timpul lui au fost adoptate legea privind secularzarea averilor mănăstireşti, prin care un sfert din teritoriul ţării a reintrat în circuitul economic naâional, legea privind înfiinţarea consiliilor judeţene, legea electorală, legea rurală. De asemenea, s-au aprobat legea pentru adoptarea sistemului metric de măsuri şi greutăţi în România, Codul penal, Codul civil, legea pentru organizarea puterii armate.
După obţinerea independenţei de stat a României, Kogălniceanu a fost un susţinător fervent al unei politici de neutralitate şi de colaborare cu statele vecine.
Referindu-se la domnitor, el a spus: „Cât timp va avea ţara această istorie, cea mai frumoasă pagină va fi a lui Alexandru Ioan Cuza“.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
