Cum arăta parcul Cazinoului la începutul secolului trecut. Parfumul de epocă al Bulevardului Regina Elisabeta
0Parcul cu vedere la mare, unde se plimba protipendada orașului Constanța la începutul secolului trecut, avea poteci unduite, rotonde, garduri vii croite sinuos, pâlcuri de arbuști, covoare florale.
În vara anului 1906, la Constanța au ajuns planurile realizate de Jules Édouard Redont, arhitect-peisagist francez, pentru amenajarea bulevardului Regina Elisabeta și a grădinii noului Cazinou Comunal. Arhitectul, care primise medalia de aur la cea de-a cincea ediție a prestigioasei Expoziții Universale din Paris, nu a venit la Constanța, pentru a studia la fața locului amplasamentul, a cerut însă planuri detaliate ale Cazinoului, aflat pe atunci în construcție și ale vecinătăților Bulevardului Elisabeta, scrie Ionel Alexe, bibliotecar la Biblioteca Județeană IN Roman din Constanța.
Cum arhitectul Daniel Renard concepuse Cazinoul în stil Art Nouveau, Redont a subscris la acest curent bogat, dezinvolt și la modă pe atunci. Așa se face că grădina din fața Cazinoului avea poteci unduite, rotonde, garduri vii croite sinuos, pâlcuri de arbuști ce păreau acolo de când lumea, covoare florale.
La inaugurarea festivă a „Cazinului comunal”, din 15 august 1910, primarul Virgil Andronescu a botezat și frumosul parc realizat de grădinarii orașului, după desenele lui Édouard Redont: „Principele Carol”.
După cel de-al Doilea Război Mondial, parcul a fost modificat, formele șerpuite lăsând locul unor terase, iar numele i-a fost uitat.
Cele trei cazinouri ale Constanței
Cazinoul a fost inaugurat la 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand. A fost cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României, care a costat 1.300.000 de lei. Inițial, parterul Cazinoului avea un hol generos de primire, continuând cu o scară majestuoasă în trei rampe către etaj. De-o parte şi de alta a scării se găseau un grup sanitar şi biroul administratorului. În continuare, spre nord erau spaţii pentru garderobă, bufet cu laborator, sală de lectură, vestiar, două săli de joc şi una de biliard. La etaj, scara dădea într-un hol prin care se intra în sala de spectacole. De-o parte şi de alta a alveolei scenei se găseau foaierul artiştilor şi budoarul doamnelor.
Primul cazino - Kursaalul
Cel dintâi cazinou al Constanţei a fost construit în anul 1880, în aceeaşi zonă a peninsulei, mai exact lângă Farul Genovez. Se numea Kursaal (traducere aproximativă - sală de relaxare) şi era construit din lemn şi paiantă. Protipendada oraşului-port se regăsea aici în fiecare zi, iar imaginile vremii au fost surprinse de Anatole Magrin, consul al Franţei la Constanţa, fotograf al Curţii Regale.
„Kursaalul a apărut într-o perioadă în care pe faleză au fost ridicate cele mai frumoase case din oraş: Casa Pariano (astăzi Muzeul Ion Jalea), Casa Manissalian (bombardată în 1941 – pe locul actualului bloc SNC), Casa Pâslă, Casa Bârzănescu, Casa Cănănău (unde a fost Consulatul Chinei), Casa Zottu, Casa Cuculis, Casa Şomănescu, Casa Pilescu“, povesteşte arhitectul Radu Cornescu. O furtună mai puternică a smuls acoperişul Kursaalului în anul 1891, iar un an mai târziu a fost demolat în urma unei decizii a Consiliului Comunal.
Casin, precursorul Cazinoului
Locul Kursaalului a fost luat de Casin, amplasat tot pe Bulevardul Regina Elisabeta, pe actualul loc al Acvariului. La amplasarea clădirii s-a folosit taluzul pentru a face două terase suprapuse, pentru ca ambele să aibă o privelişte deplină a falezei, a mării şi a portului. Unul dintre antreprenorii Cazinoului a fost căpitanul Constantin Creangă, fiul scriitorului Ion Creangă şi tatăl lui Horia Creangă, unul dintre cei mai mari arhitecţi români ai perioadei interbelice.
Casinul, care era tot o clădire provizorie construită din lemn, pe un parter de piatră, a avut viaţă scurtă şi a fost dezmembrat în anul 1910, pentru a face loc impresionantului edificiu ce avea să devină simbolul oraşului de la malul mării.
Se încarcă comentariile...
