Crucile din cartofi şi din trunchiuri de copaci – semne divine sau imaginaţia credincioşilor? Cum explică preoţii aceste apariţii miraculoase
0„O femeie din Cernavodă a găsit o cruce din cartofi“, aşa suna titlul unei ştiri din primăvară. Pentru cei care cred în astfel de minuni, semnul apărut în leguma care ar fi ajuns la prăjit este unul divin. Alţii se amuză pe seama femeii care crede că Dumnezeu comunică prin materia primă a unei garnituri de friptură.
Preotul constănţean Eugen Tănăsescu mărturiseşte că mai-marii Bisericii nu exclud existenţa unor astfel de minuni, dar nici nu sunt adepţii unor „minuni în serie“, adică, acele fenomene care nu sunt altceva decât lucruri fireşti.
Chipul lui Iisus într-o coaja de copac sau o cruce apărută într-un cartof, spune părintele Tănăsescu, „sunt doar asocieri (uneori forţate) cu imagini iconografice. Cel puţin, în cazul Crucii, ştim bine că majoritatea corpurilor solide bazate pe carbon au o structură materială cristalină în care motivul Crucii (axe intersectate la 90 grade) este foarte prezent. De aceea, este explicabil ştiinţific de ce, în anumite condiţii de umiditate, presiune sau temperatură, în aceste structuri pot apărea figuri geometrice ce pot fi asociate iconografic. Puţini au bănuit că sub expresia metafizică «Toată creaţia stă sub semnul Crucii» se poate ascunde şi foarte multă fizică“.
Minunile acceptate de Biserică
Preotul constănţean admite, totuşi, că, în trecut, astfel de cazuri au fost considerate minuni. Una dintre cele mai cunoscute este Giulgiul din Torino, despre care Biserica afirmă că are imprimată imaginea Trupului lui Hristos.
Cea de-a doua, care este destul de cunoscută, este chipul lui Hristos de pe Sfânta Mahramă, o bucată de pânză pe care Mântuitorul şi-a imprimat chipul atunci când şi-a şters faţa. Aceata a fost trimisă regelui Avgar al Edesei. Biserica nu numai că admite această minune, dar o şi celebrează pe 16 august şi, pe fiecare catapeteasmă a lăcaşurilor de cult se pictează această icoană. Locaţia aleasă este deasupra uşilor împărăteşti, adică cele din mijloc.
Există şi alte cazuri în care Biserica a acceptat astfel de minuni, dar de fiecare dată au fost suspiciuni în privinţa autenticităţii lor, crede Eugen Tănăsescu.
Diferenţa între minune şi semn natural (sau falsă minune) este dată de scopul sau efectul fenomenului. Dumnezeu face minuni pentru mântuirea tuturor, nu pentru interese izolate. În Evanghelii, orice minune săvârşită de Hristos se răsfrânge asupra tuturor celorlalţi, nu rezolvă doar punctual problema cuiva. Dumnezeu lucrează pentru toţi, nu doar pentru unii, explică preotul constănţean.
Ce faci atunci când crezi că ai de a face cu o minune?
Sfatul preotului Eugen Tănăsescu pentru credincioşii care cred că au în faţă o minune este să meargă cu obiectul în cauză la duhovnic. Preotul va ştii să discute apariţia şi apoi să o prezinte sinodului. Evident, dacă este vorba despre fenomene inexplicabile, ele sunt aduse la cunoştinţa oamenilor de ştiinţă care pot să se pronunţe asupra lor.
„Trebuie să deosebim dacă un fenomen este lucrarea minunată a lui Dumnezeu sau este un efect natural al legilor universale. Iar acest lucru nu stă doar în puterea unui singur individ“, spune Eugen Tănăsescu.
Părintele din Arhiepiscopia Tomisului, Eugen Tănăsescu, crede că dacă o minune este certificată, atunci ea este recunoscută de Biserică drept lucrarea Domnului şi credincioşii trebuie să-i mulţumească pentru ea. Preoţii au o slujbă specială pentru astfel de situaţii.
„Orice slujbă are trei mari aspecte: de laudă a puterii lui Dumnezeu, de mulţumire pentru grija Lui faţă de noi, manifestată şi prin minuni şi de cerere a ceea ce ne este folositor. Este tiparul de slujire lăsat nouă chiar în rugăciunea «Tatăl nostru», care nu lipseşte din nici o slujbă a Bisericii. Prin urmare, şi aceste slujbe zis «speciale» nu ies prea mult din tiparul slujbelor bisericeşti dar sunt adaptate funcţie de situaţie. În cazul Sf. Cruci, de pildă, slujbele bisericeşti conţin Acatistul Sf. Cruci, rugăciuni închinate Sf. Cruci, chiar şi sfinţirea apei este o slujbă cu profunde implicaţii ale Sf. Cruci“, explică Eugen Tănăsescu pentru „Adevărul“.
Ispita chipului cioplit
Chipul cioplit este expresia teologică folosită atunci când un reprezentant al Bisericii vorbeşte despre un idol. În vechime, acesta era cioplit în lemn sau piatră. Idolul, din punctul de vedere al Bisericii contemporane este inversul minunii. Asta înseamnă că minunea este o lucrare supranaturală, atribuită lui Dumnezeu, iar idolul este echivalat divinizării absurde pentru că el falsifică divinitatea.
Din păcate, sunt situaţii când unii credincioşi se lasă ispitiţi de absurdul idolatrizării, chiar în cazul unor semne apărute pe diverse obiecte (unele chiar produse de om, ca în cazul desenului de pe copacul de lângă Slobozia). Ei refuză lucrarea spirituală autentică, dar aleargă obsesiv după aşa-zise minuni. Dau mai multă importanţă obiectelor din jur decât virtuţilor sufleteşti, este de părere preotul Tănăsescu.
Părintele din Constanţa crede că sunt mulţi cei care vor minuni doar pentru ei şi pentru problemele lor.
„Pentru aceştia, Dumnezeu devine un fel de ghişeu magic, unde dai ceva şi primeşti doar tu altceva minunat. Celălalt nu mai contează, totul se rezumă la problema individuală şi cartoful sau copacul în stare să o rezolve. În acest fel apare chiar un fel de «piaţă» a minunilor, unde diverse probleme se rezolvă doar în anumite locuri socotite minunate, cu riscul desacralizării restului lumii.
Dumnezeu devine un fel de «lampă a lui Aladin», folosibilă după bunul plac al stăpânului. Este exact efectul ultim al închinării la «chip cioplit»: te face robul propriilor tale fantasme, promiţându-ţi minunile deşarte ale unui fals dumnezeu, încheie părintele Eugen Tănăsescu.
Părintele Eugen Tănăsescu. FOTO Adevărul
Vă mai recomandăm:
Petre Ţuţea: „Am avut revelaţia că fără Dumnezeu nu există adevăr”
Se încarcă comentariile...
