Ce sunt „stâlpii“, rugăciunile citite de preoţi la capul oamenilor morţi. „Rolul lor este de a combate superstiţiile“
0Între momentul morţii unui creştin şi cel al înmormântării lui, în Biserica Ortodoxă se practică citirea „stâlpilor”. Ritualul acestei slujbe diferă de la o zonă la alta.
Practica bisericească spune că „stâlpii” sunt rugăciuni citite lângă sicriul celui decedat în care familia cerelui Dumnezeu „odihna sufletului celui răposat (…) iertarea greşelii cea de voie şi cea fără de voie (…) ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul lui unde drepţii se odihnesc…”.
Denumirea de „stâlpi” vine de la versetul biblic care face referire la biserica întemeiată de Hristos, numind-o „stâlp şi temelie a adevărului” (I Timotei, 3, 15).
În centrul slujbei „stâlpilor” stă citirea a 11 Evanghelii, adică 11 pasaje din Noul Testament menite să transmită credinţa în învierea şi viaţa veşnică, precum şi nădejdea mântuirii sufletului.
„Datorită faptului că, prin citirea stâlpilor, se transmite o învăţătură evanghelică, considerăm că această practică este o metodă eficientă de pastoraţie, prin lectura lor îndeplinindu-se unul din scopurile cultului divin ortodox, şi anume cel didactic, de propovăduire a cuvântului Evangheliei, de învăţare a credincioşilor, urmărindu-se în acelaşi timp şi un scop educativ-psihologic, adică de a mângâia pe cei în întristare cu nădejdea în învierea morţilor şi a vieţii veşnice”, se arată în lucrarea „Ritualul ortodox al înmormântării pe înţelesul tuturor”, apărută la Editura Doxologia.
Citirea stâlpilor nu este doar un simplu act religios, ci presupune şi anumite formalităţi pe care familia celui decedat trebuie să le îndeplinească. În funcţie de zona geografică a ţării, tradiţia cunoaşte diferite ritualuri. Astfel, vinul, coliva, tămâia, cărbunii pentru tămâiere, cozonaci, colaci sau alte alimente sunt pregătite de familie pentru momentul în care preotul vine acasă, la biserică sau la capela mortuară pentru a citi aceste rugăciuni. Acest lucru se poate face la orice oră din zi, dar există obiceiul ca stâlpii să fie citiţi în seara pribeghiului.
În anumite zone ale ţării, citirea acestor evanghelii se face imediat după momentul morţii unei persoane, în alte zone, ele se citesc în drumul către cimitir, în momentul înmormântării, iar în altele se face în cadrul priveghiului.
„Prin stâlpi, în sens liturgic, se înţelege împărţirea timpului de peste an în care se citeşte Sfânta Evanghelie după cei patru evanghelişti la serviciul divin public şi după anumite perioade de timp în decursul unui an de zile. Termenul de stâlpi se găseşte în Tipicul cel Mare, în Sfânta Evanghelie şi în Triod, prin el înţelegându-se citirea întregii Sfinte Evanghelii, care este stâlpul susţinător al Bisericii creştine.
Deci, ca o concluzie despre existenţa stâlpilor la înmormântare, putem zice că rolul de căpetenie al stâlpilor funebri este acela de a combate obiceiurile superstiţioase şi deprinderile imorale din noaptea priveghiului şi nu se citesc în drumul spre biserică sau spre cimitir”, se mai arată în „Ritualul ortodox al înmormântării pe înţelesul tuturor”.
Pe aceeaşi temă: