Ce importa România în anul 1922 prin Portul Constanţa: coloniale, droguri şi sonde
0Dintr-o publicaţie dobrogeană din anii '20 aflăm care erau mărfurile cel mai tranzitate prin Portul Constanţa la scurt timp după sfârşitul Primului Război Mondial.
În articolul „Activitatea Portului Constanţa în 1922“, semnat de K. N. Zambaccian şi publicat în revista Societăţii culturale dobrogene „Analele Dobrogei“, publicată de www.dacoromanica.ro, aflăm că în 1921 se importau 86.358 de tone şi se exportau 407.841 de tone. Importul atingea 3 miliarde lei.
„Viţiul fundamental ce caracterizează întreaga perioadă de după războiu, adică consumaţia în disproporţie cu producţia, se manifestă şi în mişcarea portului nostru, printr-un import care în 1992 a întrecut cu 80% pe cel din 1921, în timp ce exportul s-a mărit abia cu 20% faţă de anul trecut şi încă acesta se datoreşte în primul rând excelentei recolte de păioase, de care s-a bucurat în anul acesta Dobrogea“, nota el.
Dar Portul la acea vreme nu dispune de infrastructura necesară. „Cele două magazii cu silozuri abia pot primi 5.000 vagoane cereale de tot felul: trebuiesc terminate şi celelalte două, a căror construcţie s-a întrerupt odată cu războiul“. Nu exista o instalaţie modernă pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor generale şi nici antrepozite şi magazii care să facă faţă unor eventuale incendii.
Cu toate acestea, Portul Constanţa funcţiona la capacitate maximă. Drept dovadă, un tabel cu cantitatea de mărfuri importate. Pe primul loc se situau colonialele, România importând în 1922 32.530 tone. Urmau textile – 4.129 tone, sonde – 9.925 tone, droguri, farmaceutice – 479 tone, pielărie – 970 tone, hârtie, papetărie – 234 tone. Cel mai probabil, „droguri“ era folosit cu sensul de medicamente.
Istoria Pportului Constanţa
La 16 octombrie 1896, toată floarea cea vestită a României se afla la Constanţa, unde avea loc un moment istoric. Adunarea era ţinută pe malul Mării Negre, aproape de Cazino, lângă actuala intrare principală în Portul Constanţa. Familia regală a României urmăreşte citirea documentului oficial prin care Regele Carol I consfinţea naşterea unuia dintre cele mai mari obiective strategice ale României pentru următoarele sute de ani: „Întemeierea unui port la ţărmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai îndepărtate, comerţul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominaţie a strămoşilor noştri romani şi unde s-a sfârşit poetul Ovidiu“.
Actul fundamental a fost pus la piatra de temelie a viitorului Port Constanţa. Istoricii situează locul de depunere a documentului, mărturie peste veacuri, la rădăcina digului de larg, în zona Vraja Mării.
Pergamentul a fost introdus într-un tub de sticlă, apoi în blocul de beton de 40 tone, pe care o macara uriaşă denumită Titan l-a montat în structura digului. Aşa au fost inaugurate lucrările de construcţie a Portului Constanţa, care avea să devină poarta maritimă a României şi cel mai important port de la Marea Neagră.
Micul port al Constanţei se întindea până atunci pe 4 hectare, avea un singur cheu din lemn şi piatră, iar acvatoriul avea o adâncime de 5,25 metri. Fusese construit de compania engleză Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd, care realizase la comanda Imperiului Otoman, la mijlocul anilor 1800, calea ferată a Dobrogei, de la Cernavodă la Constanţa.
Dobrogea revine României după Războiul de Independenţă, în anul 1878, iar monarhia României îşi fixează ca obiectiv construirea unui port modern, care să devină „un izvor de bogăţie pentru ţara întreagă“. Statul român răscumpără instalaţiile portuare de la compania engleză, care concesionase terenul şi facilităţile pe termen de 99 ani. Începea era de avânt a Dobrogei.
Schiţat de specialişti străini, Portul Constanţa a fost realizat după un proiect definitivat de inginerul I.B. Cantacuzino, la care au adăugat îmbunătăţiri inginerii Gheorghe Duca şi Anghel Saligny. Acesta din urmă a preluat conducerea şantierului în anul 1899. Avea deja la activ realizarea Podului feroviar de la Cernavodă, de peste 4 kilometri, care era la acea vreme cel mai lung pod din România şi al doilea ca lungime din Europa.
Saligny a coordonat lucrările de dragaj, ridicarea digurilor (de larg, de intrare, de sud) şi a cheurilor, construirea celor 6 bazine, a rezervoarelor de petrol şi a celebrelor silozuri. Inaugurarea avea loc la 27 septembrie 1909, iar în 1911, Portul Constanţa opera deja peste 1,4 milioane tone mărfuri. Într-un act comemorativ din anul 1909, mai-marii ţării îşi exprimau nădejdea că „Dumnezeu va hărăzi României linişte şi îmbelşugare, ca să putem isprăvi cât mai curând portul întreg, menit să slujească la propăşirea economică a scumpei noastre patrii“.
În zona Portului Constanţa, mai multe mărturii arată recunoştinţa neamului pentru ziditorii cetăţii şi ai ţării. Statuia inginerului Anghel Saligny priveşte Portul Constanţa de pe înălţimea falezei de la Vraja Mării, iar bulevardul care face legătura Portului Constanţa cu Portul Tomis poartă numele Regina Elisabeta. În incinta Portului Constanţa, Farul Carol I este montat într-un turn de piatră ce are o înălţime de 21,75 metri deasupra nivelului mării. Pe faţada sa stă basorelieful Regelui Carol I şi o placă de bronz cu inscripţia „Portul Constanţa“.
Vă mai recomandăm:
FOTO Serenadele marinarilor pentru Carmen Sylva, regina care şi-a făcut Cuib la mare
Se încarcă comentariile...
