Ce conţine scrisoarea trimisă de Iulius Filip membrilor „Solidarităţii“ care i-a adus două condamnări
0La 12 iunie 1981, disidentul Iulius Filip i-a trimis lui Lech Wales, preşedintele Solidarităţii, o scrisoare, motiv suficient pentru a fi condamnat.
Memorialul Sighet a publicat scrisoarea pe care Iulius Filip a trimis-o la 12 iunie 1981 „Solidarităţii“.
„Cluj-Napoca, la 12 iunie 1981
Stimate Domnule Preşedinte,
Plin de indignare am luat cunoştinţă de scrisoarea C.C. al P.C.U.S. adresată C.C. al P.M.U.P. Sunt un muncitor român şi apreciez cu mare satisfacţie şi bucurie întemeierea primului sindicat independent din ţările socialiste, care reprezintă cu adevărat interesele clasei muncitoare poloneze. Este, după părerea mea, începutul unei istorii noi, care trebuie să continue, şi nu numai în Polonia.
Unitatea dvs. de granit sunt convins că nu va fi înfrântă de nici o forţă din lume, iar dacă această forţă, de oriunde ar veni ea, va încerca să vă lovească interesele, sunt convins că veţi şti să loviţi fără cruţare.
Nimic nu este prea mult când este vorba despre interesele Solidarităţii, iar ca muncitor român sunt gata de sacrificiul suprem pentru a vă ajuta în lupta împotriva celor care ar încerca să atenteze la cuceririle dvs. de până acum.
Sunt întrutotul de acord cu programul „Solidarităţii“, este programul care uneşte muncitori din toate ţările prin conştiinţă, muncă şi luptă.
Guvernul român actual duce o luptă externă sănătoasă, dar pe plan intern a făcut grave greşeli în dezvoltarea economiei sociale a ţării, lucru care se răsfrânge negativ asupra clasei muncitoare şi asupra situaţiei noastre şi nu greşesc cu nimic comparând situaţia cu aceea a guvernului Gerek înainte de cădere.
Doresc să vă rog, în acelaşi timp, să mă înscrieţi şi pe mine în sindicatul dvs., pentru a cunoaşte mai bine programul acestui sindicat, şi pentru a lua parte activ la îndeplinirea sarcinilor trasate de acesta.
Am toată încrederea că veţi şti cu tact, iar dacă nu prin luptă, să vă apăraţi şi întăriţi cuceririle de până acum. Este singura libertate a clasei muncitoare poloneze şi pe care n-o poate înfrânge nimeni.
Sunt alături de dumneavoastră întotdeauna,
Cu admiraţie deplină faţă de toţi membrii Solidarităţii,
Iulius Filip
Iuliu Filip a fost arestat la 3 martie 1981 pentru că trimisese poezia „Vis şi speranţă” soţilor Ceauşescu. Anchetat, este eliberat după câteva zile, însă în acelaşi timp este dat afară din armată (făcea parte din Regimentul 7 Artilerie, Floreşti-Cluj) la 15 martie 1981.
În septembrie, după ce într-o emisiune de la „Europa Liberă” se transmisese mesajul lui Iulius Filip către Congresul Sindicatului „Solidarnosc” din Polonia, este din nou arestat.
A treia arestarea are loc la data de 2 noiembrie 1981, legată de aceeaşi scrisoare către „Solidarnosc”, apărută între timp şi în „Le Monde”. Acuzat de „trădare şi propagandă împotriva orânduirii socialiste”, este condamnat la 8 ani închisoare, fiind eliberat abia în 1987. În cursul anilor 1987 şi 1988 este de mai multe ori arestat şi anchetat de Securitate. În 1988 pleacă în exil în SUA. Se repatriază în 1997.
Cine a fost Iulius Filip
Iulius Filip s-a născut la 23 aprilie 1947 într-o familie de muncitori din comuna Teremia Marea, judeţul Timiş. Problemele sale au apărut după ce o sursă a Securităţii, Ion Iliescu, care nu are nicio legătură cu fostul şef de stat, a menţionat în iulie 1980 că Iulius Filip (maistru militar de profesie) făcea „unele comentarii negative la adresa conducerii de partid şi de stat”. Iniţial, a fost „atenţionat” de către organizaţia de partid de la locul de muncă.
Conform istoricilor de la Centrul de Consultanţă Istorică, prima sa manifestare publică împotriva regimului comunist a avut loc la 26 ianuarie 1981, chiar de ziua lui Nicolae Ceauşescu, când a pus „în circuitul poştal”, după cum se menţionează într-un „Plan de măsuri în vederea identificării autorului cazului «Poetul»“ o „scrisoare anonimă cu conţinut necorespunzător.
Urmărit de „Dolănescu“
După câteva zile, maistrul militar a fost identificat ca fiind autorul scrisorii anonime. Pe urmele sale au fost trimise mai multe „surse” ale Securităţii, dintre care se remarcă prin numele de cod ce i-a fost dat de instituţia represivă un anume „Dolănescu”, coleg de muncă cu Iulius Filip. Acesta era instruit să stabilească „poziţia obiectivului faţă de măsurile care se iau pe linie de partid şi de stat, cum îşi argumentează ideile sale şi influenţa pe care o are asupra celor cu care discută asupra acestor probleme”. De asemenea, dacă asculta posturi de radio străine şi aprecierile sale etc.
„Dolănescu” mai era învăţat să „manifeste prietenie şi înţelegere faţă de frământările de ordin personal ale obiectivului, apreciindu-i competenţa sa profesională, <<inteligenţa>> şi ideile sale <<originale>, sfătuindu-l totodată să fie mai ponderat pe motivul că unii colegi nu-l înţeleg”.
La 15 martie 1981 Iulius Filip a fost exclus din partid, iar la 15 martie 1981 a fost trecut în rezervă. După două luni, a solicitat emigrarea în America, prezentându-se în acest sens la ambasada americană din Bucureşti. Totodată, printr-o altă scrisoare adresată lui Lech Walesa, liderul Solidarităţii, s-a „solidarizat” cu dizidenţii polonezi, cerând să fie acceptat ca membru al acestei organizaţii. În scrisoare critica în acelaşi timp politica internă a regimului patronat de Nicolae Ceauşescu. În dosarul său de urmărire informativă purta numele conspirativ „Fodor“.
În mai puţin de un an de la trimiterea scrisorii deschise lui Nicolae Ceauşescu, Iulius Filip a fost arestat la 14 decembrie 1981, la scurt timp după cea a liderilor Solidarităţii, şi condamnat apoi la 8 ani închisoare pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste”, pedeapsă redusă apoi la 5 ani şi 4 luni de închisoare.
La 16 martie 1982 a fost dus în penitenciarul Bucureşti, timp în care avea să fie tratat şi de către un neuropsihiatru, încercându-se portretizarea sa ca pe o persoană cu probleme mintale. Prezentarea dizidenţilor ca „nebuni” este o caracteristică a politicii represive din timpul lui Nicolae Ceauşescu, avându-şi originea chiar în convingerea acestuia că în perioada lui doar un nebun se putea împotrivi construirii socialismului.
Pedepsit de mai multe ori, a petrecut primele 12 luni de detenţie în regim restrictiv. În cei cinci ani de detenţie a stat nu mai puţin de 42 de zile în izolare ca urmare a celor cinci pedepse primite din partea administraţiilor penitenciarelor în care a fost închis.
A fost eliberat din detenţie la 13 aprilie 1987, însă a continuat să lupte împotriva regimului. La eliberare, Securitatea i-a cerut să semneze un angajament, însă el a refuzat. Drept pedeapsă, a primit un an de muncă la Zlatna, la prelucrarea cuprului, el amintindu-şi că în acea perioadă începuse să-i cadă părul şi să respire greu. Dar nu se lasă şi, în mai 1988, împreună cu un grup de deţinuţi politici, a trimis un mesaj la Conferinţa de la Viena prin care cerea înlăturarea de la conducere a familiei Nicolae şi Elena Ceauşescu şi democratizarea României.
În timpul anchetei de la sediul Miliţiei din Cluj a fost bătut până la leşin şi călcat în picioare de către anchetatori. Conform www.procesulcomunismului.com, lui Iulius Filip şi altor opozanţi ai regimului li s-a impus să parăsească ţara în 10 zile. În perioada 1988 – 1997 a locuit în SUA, însă în 1997 s-a întors în România pentru a avea grijă de mama sa, grav bolnavă. Acum, este bătrân şi bolnav. Nimeni nu mai ştie dacă locuieşte în România sau în străinătate.
Scrisoarea deschisă către comisia care propunea eliberarea condiţionată
În timp ce-şi ispăşea pedeapsa, în 1986, Iulius Filip a adresat o scrisoare deschisă către „comisia de propuneri“, adică către comisia care propunea eliberările condiţionate. Epistola a fost redactată după o săptămână după apariţia lui în faţa comisiei. Acest document, aflat în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a fost făcut publică de către istoricii de la Centrul de Consultanţă Istorică, pe baza consultării dosarului penal al lui Iulius Filip.
„Frate române:
Am citit caracterizarea pe care mi-aţi făcut-o şi cunosc cine v-a pus la dispoziţie materialul informativ. Reţinerea cererii ptr. liberare condiţionată mă obligă să întreb – de unde să mă liberez dacă am fost şi sunt un om liber? Cînd o să citeşţi aceste rînduri, o să ţi se pară deplasată această poziţie, dar am să adaug: aici este închisoarea cea mică dincolo de zidurile ei, închisoarea cea mare şi atunci din nou fireasca întrebare – de unde să mă liberez? Oriunde pe teritoriul României sînt acasă şi liber, mai ales pe aceste meleaguri ale Albei, centrul de Istorie bogat al Ţării inima care pulsează în fiecare român cînd îi pronunţă numele, leagăn veşnic pentru eroii neamului românesc, iar eu să fac cerere către aceştia să ne mai acorde o dată – Libertatea -. Cum sîntem în stare să profanăm mormintele şi memoria lor dacă nu sîntem în stare să păstrăm ce ne-au lăsat? Unirea, Libertatea şi Frăţia. Dar cîte sacrificii: Blajul paşoptist, Iancu aşteaptă, Horia şi Doja plîng, Bobîlna este înşelată şi ne întoarcem la Marea Unire…
Ne-am păstrat fiinţa neamului nealterată şi te întreb frate române – avem dreptul a ne plînge? Nu sîntem gata să stăm în faţa istoriei şi să suportăm prezentul la fel? Cum ne-am pierdut dreptul cîştigat de strămoşii noştri de-a trăi liberi? Ce am făcut noi cei prezenţi trebuie să facă fiecare român şi atunci ar dispare fără urmă dictatura şi tirania internă. Te întreb frate române chiar dacă faci parte din aparatul de represiune – Nu auzi durerea şi oftatul neamului românesc? Nu vezi cum această Ţară bogată şi frumoasă cu un popor harnic a ajuns săracă? La nivelul la care te găseşti care crezi că sînt cauzele? De ce crezi că mă găsesc în închisoare?
După părerea mea cele două închisori Aiud şi Gherla sînt ruşinea Ardealului, României, Europei că să nu spun lumii?
Te-ai întrebat vreodată cîţi fraţi români au trecut pe aici?
Te-ai întrebat vreodată de ce Istoria şi timpul prezent n-au transformat aceste închisori în muzeu? (sau altă destinaţie)
Iar acum am să-ţi scriu despre mine. Mă trag dintr-o familie de ţărani deveniţi muncitori, datorită unor condiţii de viaţă modeste de pe Valea Samus (Valea Someşului) – să nu crezi cumva că s-au îmbunătăţit, înainte de arestare am fost în aceste zone ale Sălajului şi Maramureşului – sărăcia, durerea şi oftatul erau la tot pasul, părinţii mei s-au stabilit în Banat unde m-am născut şi eu.
Tata este arestat şi condamnat ptr pactizare cu sîrbii, cunoşti frate române graniţe ptr puntea Libertăţii? În acea perioada marele, viteazul, iubitul dictator şi tiran I.V. Stalin era supărat pe Tito şi dacă El era supărat trebuia să fie şi poporul român, pentru că El era peste tot iar ceilalţi nu aveau nici o valoare. Familia mea este o familie care nu suportă dictaturile, tiraniile şi totalitarismul şi atunci firesc drumul nu poate fi decît acesta.
Anumiţi fraţi români din acea perioadă supuşi cu zel marelui stalin (după cum vezi nu merită nici literă mare) au obligat familia să părăsească zona de graniţă. Tata nu mai trăieşte a murit de silicoză de cînd mă aflu în închisoare.
Ştii frate române ce este această silicoză?
Toţi fraţii lui tata au fost mineri, deci mă trag dintr-o familie de mineri.
Ai auzit frate române de Valea Plîngerii 1977? Ştii ce a fost acolo? Sigur că ştii!
Înainte de a muri tata a venit la poarta închisorii vrînd să mă vadă dar administraţia nu i-a dat voie deoarece eram pe restrictivă. Ce părere ai frate române de acest “umanism”?
Îţi scriam mai înainte de Valea Plîngerii, dar mai este una tot a plîngerii şi anume Valea lui Samus (îţi dau traseul Cetan pînă dincolo de Jibou) ştii de ce plînge Samus? Cel mic racolează toată murdăria de la Cluj – Bonţida (crescătoria de porci) Gherla (combinatul de mobilă) iar cel mare Bistriţa şi G. Gh .Dej iar jos spre Satu Mare merg împreună. Frate române – Samus înseamnă viaţă – iar Samus nu mai are viaţă ptr. că apele reziduale l-au distrus. La fel au fost distruşi plămînii pămîntului cu sălbăticie în zonele Vad (aici domnitorul Ştefan ne-a lăsat o moştenire) Valea Groşilor, Dobrocina, Fodora, Chizeni, Şimişna, Răstoci pînă la Jibou (dealurile golaşe plîng prin marile alunecări de teren).
Ştii de ce toate acestea frate român?
Cum explici flora şi fauna distrusă?
Nu se poate face irigaţii, nu se pot adăpa animalele, nu se mai scaldă oameni, nu se poate topi cînepă, malurile s-au surpat ptr. că sălciile, plopii, arinii care le susţineau s-au uscat.
Dacă acestea se usucă, omului îi spun: codrul a fost întotdeauna frate cu românul – iată sacrificiul meu ai grijă de tine – şi oamenii au avut, au părăsit satele.
Înainte de colectivizarea forţată fiecare din cele 100 de sate cît numără Dobrocina (se spune Dobrocina şi nu Dabrocina ptr. că este format din două cuvinte DROB şi CINĂ sau tradus sarea în bucate) aveau doi, trei bivoli acuma au rămas foarte puţini. CeAPeul este falimentar sau mort de la naştere. Oare cine sînt cei care au ordonat colectivizarea forţată a agriculturii şi zonele de deal şi munte au rămas pustii?
Pe data de 9 iunie 1983 ajung la Aiud, pe restrictivă. Despre torturile, schingiuirile, teroarea, discriminarea umană care le-a făcut cu mine banda criminal-teroristă formată din: Lt. Trifan, plt adj Ionică, plt adj Vaida, sg maj Lazăr mai tîrziu, după ce termin închisoarea.
Da frate române ai fost numit să ai mare răspundere, care apasă din ce în ce mai greu pe umeri tăi, să nu uiţi că cei pe care-i serveşţi iau mulţi bani pe funcţiile lor, dar fi sigur că nu o să aibă parte de ei. Niciodată banii cistigati pe oasele şi cadavrele fraţilor tăi nu pot avea decît mirosul durerii şi nenorocirilor. Bunul Dumnezeu v-a face mare dreptate. De ce sînt în închisoare ştii dar te-ai ostenit prea puţin ca oameni să nu fie torturaţi şi schingiuiţi deşi era o atribuţiune care îţi revenea.
Încă din şcoala primară mi-a plăcut să aştern pe hîrtie semnele înţelegeri şi bunătăţi omului, dar terorismul întîlnit aici va cuprinde multe sute de pagini. Printre preocupările înainte de a fi condamnat a fost şi poezia. O parte din poeziile scrise le-am adunat într-un poem intitulat “Laudă minciunii” cu tema: analizarea, concluzionarea, criticarea şi satirizarea unor fenomene ca: prostia, minciuna, grandomania, incultura, demagogia, cultul, mitul şi dictatura, iar în final arătam cum ţara a ajuns în pragul falimentului şi sărăciei. Desigur că o să te întrebi cine mi-a dat dreptul să fac aşa ceva.
Iată cine – legea sfîntă a ţării – Constituţia (art. 17) – Cetăţenii RSR fără deosebire de naţionalitate, rasă, sex sau religie sînt egali în drepturi în toate domeniile vieţi economice, politice, juridice, sociale şi culturale. Statul garantează.
În luna ianuarie 1981 am trimis autorităţilor o poezie intitulată «Vis şi speranţă» pentru care mi-am pierdut locul de muncă. M-am reîntors la Uzina de reparaţii locomotive Cluj la ceferiştii mei. Ca muncitor m-am adresat sindicatului Solidaritatea din Polonia cu ocazia Congresului de la Gdansk. Acolo se găseau şi corespondenţi de presă străini care au reluat mesajul şi iar necazuri deoarece în România este interzisă lozinca «Proletari din toate ţările uniţi-vă». Francezi, în special ziarul «Le Monde» se află în dosarul meu ca act de acuzare. Ei frate române acum începe represiunea regimurilor totalitariste.
În noaptea de 12/ 13 decembrie 1981 sînt atacate mişeleşte sediile sindicatului “Solidaritatea” iar o mare parte dintre membri arestaţi inclusiv Lech W. preşedintele Solidarităţi ales legal şi recunoscut pe plan intern şi internaţional. Specific legal şi recunoscut ptr că anumite cadre ale ministerului de interne din Polonia sau constituit în bandă [neinteligibil] cu sadism. În data de 14 dec 1981 am fost arestat şi condamnat la 8 ani închisoare fiind acuzat de pactizare cu forţele contrarevoluţionare din Polonia. Oare o organizaţie sindicală legală recunoscută pe plan intern şi internaţional cu program de reforme şi drepturi ptr poporul muncitor polonez este un act contrarevolutionar? Ca o dovadă a recunoaşteri sale internaţionale am făcut cerere să fiu primit în rîndurile Solidarităţii. Te întreb frate române sînt duşmănos la adresa României? Preşedintele Walesa a primit premiul Nobel pentru pace crezi cumva frate române că cei care au acordat acest premiu sînt contrarevoluţionari?
14 iulie 1986“.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
