Varianta clujeană a „Mioriţei“, cântată de corul bisericii
0
Corul bisericii din satul Boian, comuna Ceanu Mare, a reintrodus în repertoriu de câţiva ani încoace şi „Tri păcurăraşi", o variantă locală a baladei „Mioriţa".
„Tri păcurăraşi" este una dintre cele peste o mie de variante ale baladei „Mioriţa", culese de-a lungul deceniilor din toate colţurile ţării. Varianta transmisă, prin viu grai, din generaţie în generaţie în zona Ceanu Mare, Cluj, a fost redescoperită în urmă cu patru ani, în cătunul Gerea şi în satul Boian, de către mai mai mulţi culegători de folclor. Acum, balada este cântată în biserică. „Nu ştiam de existenţa unui astfel de cântec popular. Acum vreo patru ani, în aceste zone am mai întâlnit doar trei bătrâne care reproduceau cu exactitate versurile", relatează Dumitru Tritean, referent al Primăriei Ceanu Mare.
Colindă cântată pe tot parcursul anului
Potrivit referentului, „Tri păcurăraşi" este o variantă mai simplă a baladei „Mioriţa". „La noi, de exemplu, nu există cioban vrâncean sau ungurean. Se pomeneşte doar de un oier mai «străinel». În plus, nici Mioriţa nu apare, însă există în text cele trei elemente importante: cadrul epic, hotărârea ciobanilor de a-l ucide pe cel străin, precum şi testamentul acestuia", explică Dumitru Tritean.
În urmă cu câteva zeci de ani, „Tri păcurăraşi" se cânta chiar şi în biserică, mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă. Cu timpul, însă, obiceiul s-a stins. A fost reluat acum patru ani, la iniţiativa lui Dumitru Tritean. „Am înregistrat balada cântată de una dintre cele trei bătrâne, care acum este coordonatoarea corului bisericii din Boian, Marişca Poponeţ. Aceasta le-a învăţat şi pe celelalte 10 femei din cor şi, astfel, tradiţia s-a reluat. Ar fi fost păcat să se piardă o asemenea comoară", mai spune Tritean.
Bucuria de a cânta
„Eu am învăţat versurile de la bunicii mei. Copil fiind, ţin minte că «Tri păcurăraşi» era colindă, dar una pe care o cântam şi în timpul anului. Pe urmă, preotul nu ne-a mai zis să o cântăm în biserică şi n-am mai cântat-o. Acum, femeilor din cor le place, exersăm în fiecare săptămână. Am cântat chiar şi la un concurs, şi la Primărie, şi în biserică", arată Marişca Poponeţ (77 de ani). „E o bucurie mare, e o mândrie să putem cânta din nou balada asta, că nouă tare ne e dragă", adaugă femeia.
Punct de reper: Transilvania
Potrivit etnologului Eleonora Sava, lector universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai", punctul de pornire pentru „Mioriţa" se află în Transilvania. „Variantele «Mioriţei», peste o mie, au la bază un rit de iniţiere, care a fost interpretat, iniţial, sub formă de colindă. Însă în unele părţi ale ţării «Mioriţa» este considerată baladă", spune etnologul. În Transilvania, variantele „Mioriţei" erau cântate mai cu seamă la casele în care murise recent un bărbat tânăr. Fără conţinut bisericesc, „Mioriţa" a fost interpretată, uneori, şi în lăcaşuri de cult. „Prin reintroducerea acestei balade sau colinde în repertoriul corului, se încearcă de fapt recuperarea tradiţiilor, oamenii sunt reînvăţaţi să cânte", crede Eleonora Sava.
Versuri din „Tri păcurăraşi"
Tri păcurăraşi pe munte
Numa' unu-i străinel,
Ca şi-o lună de inel.
Şi pe el toţi îl mânară
De oile le-nturnară.
Pân' oile le-nturna,
Lui mare lege-i făceau
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori capul să i-l ieie.
Pe min' nu mă-mpuşcaţi,
Numa' capul mi-l luaţi
Şi pe mine mă-ngropaţi
În strunguţa oilor,
În culcuşul mieilor.
Pe mine pământ nu puneţi,
Numa' sfânt gluguţa mea,
Fluiericea la curea.
Când vântul a boboti,
Fluiericea m-a jeli.
Oi, oi, oi, mândre cornute,
Mândru mi-ţi cânta pe munte...
Se încarcă comentariile...
