SERIAL: PRODUS DE CARTIERMezeluri ca la ţară în cartierul clujean Grigorescu

Gheorghe Mureşan şi-a început afacerea în curtea casei sale, angajaţi fiind el, soţia şi fiul. Acum, are 30 de angajaţi, iar mezelurile sale sunt căutate pentru că nu conţin arome, coloranţi şi conservanţi.

În 1991, Gheorghe Mureşan decidea să plece de la Fabrica de mezeluri din Cluj-Napoca, unde lucrase timp de 22 de ani ca maistru principal, pentru a-şi deschide propria afacere. A investit pentru asta 15.000 de lei, din economii şi împrumuturi de la prieteni. „Ca să vă faceţi o idee despre ce înseamna cifra asta – un animal de sacrificat costa atunci cam 5.000 de lei, iar acum costă  2.000 de lei“, explică Mureşan. În asociaţia familială pe care a înfiinţat-o, „în baza autorizaţiei cu numărul 70 pe Cluj“ - îşi aminteşte el, lucrau, la început, trei persoane: el, soţia şi fiul, iar produsele erau vândute în magazinul din curtea propriei case de pe Donath. Acum Mureşan are 30 de angajaţi şi trei magazine - pe lângă cel de pe Donath a mai deschis unul în Piaţa Abator şi altul în Piaţa 1 Mai.

Ca în gospodăriile de la ţară

În spatele magazinului de pe Donath, carnea pe care o cumpără de la abatoare din Botoşani, Baia Mare şi Râmnicu Vâlcea e preparată ca în gospodăriile de la ţară. „Se tranşează şi se pune la maturat minim 24 de ore, după care o fierbem sau o afumăm. Aroma şi culoarea de la fum vin, de-asta produsele mele nu sunt atât de colorate ca ale altor producători“, explică el. Afacerea s-a dezvoltat din resurse proprii până în 2000, când Mureşan junior a decis să investească în construcţii. „Am trecut afacerea de mezeluri pe firma fiului, SC Everest şi am luat primele credite - în construcţii e nevoie de bani serioşi“, spune seniorul.
Lucrurile au mers bine până în 2006, când Mureşan n-a mai primit aviz de funcţionare pentru crescătoria de porci şi abatorul pe care le avea lângă Carbochim. „Am ajuns în spital atunci, aşa de tare m-am enervat că mi-au închis abatorul. Nu aveam un proiect de modernizare, dar nu prea aveam ce să modernizez, pentru că făcusem totul de la început pe sistem modern“, spune maistrul.

VEZI AICI O GALERIE FOTO DIN FABRICA DE MEZELURI MUREŞAN

Măsuri de austeritate

Crescătoriile şi abatoarele din judeţ – inclusiv Bonţida, unde la sfârşitul anilor ’90 erau 80.000 de porci - s-au închis, de atunci, rând pe rând. „Mai e unul singur, la Vâlcele. Deşi crescătoriile sunt din ce în ce mai puţine şi preţurile din ce în ce mai mari, noi o să încercăm să lucrăm doar cu carne din ţară“, spune Mureşan. Peste criza materiei prime s-a suprapus, din 2008, criza financiară, care a blocat aproape complet partea de construcţii şi a încetinit vânzările de carne: „Am ajuns iarăşi la vremurile în care oamenii îşi iau parizer de 2-3 lei. Deşi avem tot câte 400-500 de clienţi pe zi, încasările au scăzut la jumătate“.
În aceste condiţii, Mureşan se gândeşte să renunţe la o parte din personal şi să reducă la opt ore programul magazinelor din Piaţa 1 mai şi din Piaţa Abator. O decizie grea pentru  un om căruia-i pasă atât de mult de această afacere, încât nu şi-a luat niciodată mai mult de o săptămână concediu. „Lângă carne trebuie să stai, că nu-i o bucată de cărămidă pe care s-o poţi lăsa în grija oricui“, explică el. În vorbele lui nu se simte, însă, nici o urmă de regret: oricum n-ar rezista mai mult de şapte zile departe de aroma de fum.