Schimbările din organismul uman în clipa morţii. Ce părţi ale corpului supravieţuiesc 72 de ore şi de ce avem impresia că unghiile cadavrelor cresc

Organismul uman nu moare complet  imediat după încetarea activităţii cerebrale şi cardiace FOTO: Shutterstock

Moartea nu este un moment, ci un proces care durează intervale diferite de timp, în funcţie de organele despre care vorbim, a explicat pentru „Adevărul” medicul legist Dan Perju-Dumbravă. Conferenţiarul universitar a analizat care sunt transformările cadavrului din momentul morţii şi până când rămân doar oasele.

Medicul legist şi conferenţiar la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj, Dan Perju-Dumbravă, ajutat de echipa sa de rezidenţi, a explicat, pentru „Adevărul”, ce se întâmplă cu corpul uman după moarte. „Moartea nu e un moment, e un proces care durează. 

Moartea se instalează când respiraţia, bătăile cordului şi activitatea sistemului nervos se opresc. Moare creierul, mor plămânii şi cordul, dar aceste procese se produc pe rând sau parţial se suprapun.

Cu toate că pacientul este declarat mort, în corp mai sunt celule care nu au murit. Un exemplu în acest sens este moartea celulelor sexuale sau a spermatozoizilor, care au un potenţial crescut de supravieţuire în condiţii nefavorabile. Ovulul sau sperma pot trăi până la 72 de ore după moartea pacientului. De asemenea, la nivelul creierului sunt mai multe zone diferite. Scoarţa cerebrală va muri prima, pentru nu s-a adpatat la condiţii nefavorabile. Pe de altă partea trunchiul cerebral va supravieţui puţin mai mult”, a explicat, pentru „Adevărul”, unul dintre rezidenţi.

„În cinci ani r​ămân doar oasele” 

În ceea ce priveşte modificările pe care le suferă corpul după moarte, profesorul Perju a susţinut: „Sunt două tipuri de modificări cadaverice: precoce şi tardive. Cele precoce sunt răcirea cadavrului, deshidratarea cadavrului, lividitatea cadaverică, ridgiditatea cadaverică şi autoliza. Modificările tardive sunt cele date de endomofaună, de timpul care trece şi, practic, după circa 5 ani, ajung să rămână numai oasele”. La o temperatură a mediului ambiant între 15-20 de grade Celsius, răcirea se face cu aproximativ 2 grade Celsius pe oră, în primele 4 ore de la instalarea decesului şi ulterior cu un grad pe oră. Când temperatura centrală atinge valoarea de 20 grade Celsius, aceasta este considerată ca semn sigur de moarte.

De ce avem impresia că părul creşte după moarte 

Teoria conform căreia părul şi unghiile cresc după moarte este legată de procesul de deshidratare a cadavrului. Deshidratarea cadavrului este consecinţa încetării circulaţiei şi evaporării apei în mediul ambiant. Acest proces începe în zonele cu epiderm subţire (buze, scrot la bărbat, regiune vulvară la femei). În aceste zone prin deshidratare, pielea se usucă, se întăreşte, devine galbuie şi ulterior cu o tentă brună, luând aspect asemănător pergamentului, motiv pentru care în practica medico-legală se utilizează termenul de "pergamentări", explică medicul. 

„În momentul în care ţesutul se usucă, acesta se contractă, astfel se pun în evidenţă proţiuni mai mari de unghii sau de păr, dând impresia de creştere în dimensiune. De fapt, dimensiunea rămâne aceeaşi. Astfel de modificări devin vizibile în aproximativ 2-4 ore, însă perioada depinde foarte mult de căldura mediului, de ventilaţie, de poziţia corpului”, a explicat specialistul.

Cadaverina şi putrescina 

Lividităţile cadaverice sunt consecinţa încetării circulaţiei sanguine şi migrării sângelui prin vase, în zonele declive, sub acţiunea gravitaţiei. Aceste procese sunt importante pentru medicii legişti, întrucât reprezintă primul oferă indicii importante asupra timpului scurs de la instalarea decesului, dar şi date referitoare la cauza morţii. La 2-6 ore de la deces se instalează rigiditatea cadaverică, o contractură musculară progresivă şi o înţepenire a articulaţiilor. La 26-48 de ore de la deces rigiditatea dispare progresiv şi coincide cu debutul putrefacţiei.

Putrefactia reprezintă o descompunere progresivă a tuturor structurilor biochimice dintr-un cadavru, sub acţiunea florei microbiene saprofite şi a celei din mediul inconjurator. Astfel, se pun în libertate cantităţi mari de apă şi gaze (dioxid de carbon, metan, hidrogen sulfurat, amoniac), precum şi o serie de compuşi specifici care imprimă mirosul caracteristic de cadavru în putrefacţie (cadaverină şi putresceină). În medie, un cadavru ajunge la putrefacţie totală, rămânând doar oasele, în circa cinci ani. Cu toate acestea, au fost cazuri de conservare naturală a cadavrelor, în anumite condiţii de mediu.

Citeşte şi:

IML Cluj: Cadavrele decapitate erau „materie de studiu“ pentru studenţii medicinişti Anchetă la IML Cluj după ce au fost găsite şase cadavre decapitate