Reprezentat al societăţii civile din Cluj: „E naiv să ne imaginăm că ăia din politică sunt răi şi ăia din societatea civilă, buni. Jocuri de putere există şi în civilime“
0
Iniţiativa preşedintelui Iohannis de a consulta reprezentanţii societăţii civile a fost „un act de impostură politică“, iar Guvernul Cioloş este „o brigadă de Dorei care aşteaptă din prima zi să plece şi ei acasă“, este de părere Szakáts István, unul dintre cei mai activi membri ai societăţii civile din Cluj-Napoca. Activistul a mai vorbit despre transformarea străzii în partid şi rolul societăţii civile.
Szakáts István este unul dintre cei mai activi membri ai societăţii civile din Cluj-Napoca, fiind implicat în diferite campanii precum: „Someşul nostru” ( iniţiativă care, în urmă cu câteva săptămâni, a dus la schimbarea proiectului municipalităţii de a asfalta o parte a malului Someşului), manifestările împotriva proiectului minier de la Roşia Montană, salvarea Parcului Feroviarilor şi integrarea romilor de la Pata Rât. Este preşedintele Fundaţiei AltArt, una dintre asociaţiile care au pus bazele proiectului de succes „Fabrica de Pensule”. De asemenea, István face parte din echipa de volutari care pregăteşte candidatura Clujului la competiţia „Capitala Culturală Europeană 2021”.
“Ce vrea strada” a devenit o sintagmă extrem de utilizată după incendiul de la Colectiv şi politicienii par să dea o importanţă fără precedent solicitărilor oamenilor care protestează. Dumneavoastră ce credeţi, ce vrea strada?
Scuze că o iau mai poetic aşa, zău nu vreau să fiu evaziv. "Ce vrea strada" e aceaşi întrebare cu "ce susură pârâul". Sunt câteva patternuri care pot fi captate în timp şi spaţiu, dar spre exemplu la bulboana de la Piaţa Universităţii în octombrie apa are un sunet diferit decât la Cluj în noiembrie. Ce vreau eu, ştiu. Ce vor o parte din prietenii mei, mai ştiu. Ce vrea strada, nu ştiu. Dacă vreau să aflu mai bine, mă duc în stradă. Tot asta îi recomand şi prezidentului. Nu că n-ar fi ştiut şi el asta, de la început. Concluziile se trag singure.
Ce credeţi despre consultările preşedintelui Iohanis cu aşa-zişii reprezentanţi ai străzii? Au avut efecte concrete?
Aici cuvântul cheie e "aşa-zişii" reprezentanţi. Strada se coagulează pe principiul participării, nu al reprezentării. Cum ai zis reprezentant, cum ai şi trişat, voit sau nevoit. Ori preşedintele (şi cei care îl consiliază) nu fac confuzii atât de elementare. Ca atare consultările prezidentului cu aşa-zişii reprezentanţi ai străzii a fost un act de impostură politică, un bullshit comis perfect conştient. S-au şi văzut efectele concrete. Praf în ochi şi un şut în fund (mă refer spre exemplu la extirparea pasajului de text care se referea la înlesnirea accesului candidaţilor independenţi în consiliile locale din programul de guvernare).
Unii analişti susţin că strada ar trebui să se organizeze într-un partid care să ofere o alternativă la actuala clasă politică. Ce părere aveţi, e posibil? Ce rol trebuie să aibă “strada” în schimbarea României?
Dacă îţi faci partid intri inevitabil în managementul partidist al fenomenului politic. Care înseamnă că trebuie să-ţi tragi rapid nişte baroni pentru costurile de campanie, nişte abonamente la Securitate ca să-ţi dea măcar update pe starea vremii politice - ca un fel de INMH, după aia mai trebuie să te guduri şi pe lângă nişte sindicalişti ca să ai carne de tun pentru proteste, mai presari şi cu nişte presari, ca să ai volum la goarnă, şi voilá... ţi-ai făcut un partid ca toate celelalte. Da, scenariul asta e perfect posibil şi e o corupere de minori.
Ca alternativă, cred că trebuie să găsim şi din cauza asta şi putem să găsim alte moduri de gestionare a fenomenului politic, nepartidificate. Strada trebuie să rămână stradă, ca un fel de origo etern. Din asta, inspirat, contaminat sau în rezonanţă cu aceasta pot creşte actori politici, indivizi sau grupuri, cu nume-prenume, pseudonim sau într-o asumată anonimitate. Văd manifesturi, văd reţele de guerrilla urbană, văd ONG-uri. Fiecare dintre aceşti actori va putea să-şi aleagă tipul de relaţie pe care-l are cu partidele, care e cam toată gama dintre molotov şi cravată.
Strada este societatea civilă? Ce rol trebuie să aibă societatea civilă în schimbarea României?
Strada e un mod de manifestare al fenomenului politic. Baiul e că atunci când mă uit la strada plină îmi amintesc instant şi de uliţele goale. Şi alea sunt o manifestare a fenomenului politic. Aşa că evident, nu, strada nu e societatea, şi strada nu e societatea civilă.
Eu unul deja simt că îmi iese icterul numai când aud societate civilă. În cercurile în care mă învârt mult prea des societatea civilă îşi autoatrofiază identitatea, reţelizându-şi nevoile de apartenenţă prin ideologisme academic-sectariene. E naiv să ne imaginăm, pe modelul "four-legged good, two legged bad" că ăia din politică sunt răi şi ăia din societatea civilă sunt buni. Surpriză, jocurile de putere - şi ca atare şi jucătorii - există mersi foarte bine şi în civilime. Dacă partidele au monştri, de ce n-ar exista monştri şi la civilime? În loc de partide, de ce n-am avea, în jurul acestor monştri şi monstruleţi civili nişte grupuri de oameni de bine, care să încerce, uneori cu o intoleranţă bigotă, obtuzitate şi agresivitate, să monopolizeze spaţiul discursiv? Din cauza asta cred că un rol al societăţii civile trebuie să fie obligatoriu autoevaluarea. Cum poţi să vii să înfierezi bâlciul tragicomic al jocurilor de putere, când la tine în curte e acelaşi bâlci? Cred că răspunsul este că poţi. Dar nu pretinzând că ai monopolul prospeţimii care durează.
În fiecare seară s-a scandat împotriva clasei politice care este coruptă şi suprasaturată de aceleaşi personaje. De unde luăm noii politicieni sau noii conducători ai ţării?
Cred că trebuie încet, prin experimentare, să regândim modurile în care ne-politicienii de acum pot intra în cazinoul unde se tranzacţionează puterea. Om fi arătând câţiva dintre noi acum ca ăia care joacă blackjack în şlapi. Dar ideea e că o parte şi mai mică dintre noi, tot făcând politică, devenim politicieni. Cumulat, în acest mod schimbăm definiţia politicianului. Uşa astfel fiind lăţită, mai pot intra şi alţii mai uşor.
Incidentul de la Colectiv s-a produs şi din cauza unor functionari corupţi din administraţie. Situaţia este aproape generalizată la nivelul ţării. De unde luăm funcţionari noi care să nu fie corupţi?
În '87 încă îi dădeam un cartuş de BT medicului universităţii pentru o adeverinţă medicală de o săptămână. Na, cum era atunci, azi nu mai e. BT nu se mai vinde şi în lumea asta nouă se formează încet şi o nouă generaţie de funcţionari. Ăia nu o să fie corupţi oldschool... o să fie corupţi newschool, pe granturi, cu conturi ascunse şi offshore-uri. Corupţi o să fie mereu, val după val. Întrebarea pentru mine mai degrabă este care sunt mecanismele - şi cum sunt ele culturalizate - prin care cetăţenii pot denunţa faptele de corupţie. Asta înseamnă iar educaţie. Multă-multă educaţie şi practică în producţie. Pentru mine fiecare plângere sau sesizare cetăţenească e ca o floare - care una câte una nu, dar împreună aduc mai aproape primăvara.
Care credeţi că trebuie să fie agenda Guvernului Cioloş?
Guvernul Ponta trebuia să pice mai controlat, abia mai spre sfârşitul anului. Dar nu s-a întâmplat, şi atunci na, s-a făcut o românească, s-a improvizat. Nu mă aşteptam la mai mult decât ce a ieşit. Programul asta de guvernare e necrologul inutil tipărit al status quo-ului politic curent. Un morman de frunze de toamnă greblate împreună cu târnăcopul întors orizontal. Iar Guvernul Cioloş, o brigadă de Dorei care aşteaptă din prima zi să plece şi ei acasă.
Se tot vorbeşte despre intelectuali ca despre o alternativă la clasa politică coruptă. Câţi însă şi-ar asuma o carieră politică sau administrativă? Dumneavoastă v-aţi asuma?
Nu cred în intelectuali, cred în oameni educaţi şi activi. Acum rămâne să discutăm ce înseamnă educaţie - în speţă educaţie a conştiinţei politice, şi ce înseamnă activare - în speţă activare politică. După aia, nu cred în indivizi, ci cred în grupuri de indivizi şi cred în grupuri reţelizate. Şi cred foarte mult în posibilitatea de a descoperi noi moduri de a participa în procesele comunităţii politice, la toate nivelurile. În această redefinire a lucrurilor mă hazardez să zic că fac politică de mult.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
