Portret: Dana Berchi ţine piept celor mai mari greutăţi

Dana Berchi practică un sport neobişnuit pentru o fată. De la 12 ani, ridică haltere, iar performanţele nu au întârziat să apară. Visul ei este să ajungă la Olimpiadă.

Deşi nu a fost niciodată o fire băieţoasă, Dana Berchi a ales să practice un sport care îi face invidioşi şi pe cei mai puternici bărbaţi. La doar 12 ani, a ridicat o halteră în faţa garajului lui Vladimir Voivod, cel care avea să-i devină, apoi, antrenor. Din dorinţa de a face performanţă, a rămas fidelă unui sport de care multe fete de vârsta ei s-ar fi speriat. „Am grijă de aspectul meu fizic, la fel ca oricare fată, dar asta nu înseamnă cu nu pot practica un sport atât de greu. M-a atras de la început ideea de a mă lua la trântă cu greutăţile, chiar dacă mulţi prieteni au spus că nu este un sport prea feminin“, spune Dana.

S-a legitimat la CSM Cluj, iar rodul muncii ei nu a întârziat să apară. În 2003, a câştigat primul titlu de vicecampioană naţională de junioare I, iar apoi a cucerit ani la rând competiţia internă, doborând chiar şi recorduri care datau de mai mulţi ani. În 2006, a fost medaliată cu bronz la Campionatele Europene de Cadete, iar anul trecut a câştigat argintul şi aurul la Europenele de Junioare I, performanţă care a clasat-o pe locul secund în clasamentul sportivilor Clujului.

A renunţat la copilărie de dragul sportului

Practicând un sport care necesită şi efort financiar, dar şi unul fizic, a fost nevoită să renunţe de mică la activităţile specifice celor de vârsta ei. „Am renunţat complet la copilărie, am dus o viaţă ordonată, care s-a axat pe sport. Am format o mică familie cu antrenorii şi colegii de la lot“, declară sportiva. Idolul său este turcoaica Nurcan Taylan, campioană olimpică şi mondială, şi speră ca, într-o zi, să-i calce pe urme. Cel mai mare vis al ei este să participe la Olimpiadă şi să cucerească aurul european.

PROFIL
Născută: la 11 martie 1990, în Cluj-Napoca
Studii: Elevă a Şcolii de Antrenori de Haltere, Bucureşti
Familie: Necăsătorită

ÎNTREBARE ŞI RĂSPUNS

Te consideri o sportivă talentată sau mai degrabă una muncitoare?
D.B.: În orice sport ai nevoie de ambele calităţi. Cu atât mai mult la haltere, unde te lupţi cu nişte greutăţi foarte mari. Eu consider că am câte ceva din fiecare. Talentul îl am din naştere, dar am muncit mult pentru a ajunge la acest nivel şi nu am de gând să mă opresc aici.