Lecţia de patriotism a ucrainenilor care au surprins o lume întreagă. Ce ar face românii în cazul unui război

Unul dintre elementele esenţiale care-i fac pe ucraineni să-şi apere ţara în ciuda sacrificiilor uriaşe este leadershipul exemplar al preşedintelui Volodimir Zelenski. FOTO: EPA EFE

Cu un leadership şi cu o comunicare adecvate, românii s-ar implica în apărarea ţării lor în mod corespunzător, în cazul unui război, susţine psihologul Daniel David. Isteria de masă manifestată prin scoaterea banilor din bănci sau cozile la paşapoarte sunt determinate de o lipsă de încredere în elitele politice şi în instituţiile statului, susţine sociologul Ioan Hosu.

Determinarea cu care ucrainenii îşi apără ţara şi exemplul de leadership pe care îl dă preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, în contextul invaziei Rusiei, au impresionat o lume întreagă şi poate deveni elementul hotărâtor care va decide soarta războiului. 

I-am întrebat pe psihologul Daniel David, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, şi pe sociologul Ioan Hosu, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice Administrative şi ale Comunicării (UBB), cum poate fi explicat patriotismul de care dau dovadă ucrainenii în acestă perioadă extrem de grea pentru ţara lor.  

Daniel David, autorul „Psihologiei poporului român”, susţine că patriotismul este format din mai multe componente: (1) emoţie pozitivă faţă de ţară/popor; (2) la nivel cognitiv, existenţa valorilor/gândurilor/limbajului pro ţară/popor şi (3) existenţa unui comportament care denotă existenţa emoţiilor pozitive, dar şi a unui mod de a gândi pro ţară/popor. „Dacă avem toate aceste trei componente, vorbim despre un patriotism autentic, altfel apar forme incomplete – de exemplu, simţi, dar nu faci - sau false – de exemplu, spui, dar nu crezi/nu faci - de patriotism”, detaliază psihologul. Cu alte cuvinte, patriotismul presupune să simţi, să crezi şi să faci/să ai un anumit tip de comportament vis-a-vis de ţară/popor. David subliniază că pentru a putea vorbi despre un „patriotism modern”, acesta trebuie înţeles în contextul în care respecţi patriotismul altora, altfel vorbim despre xenofobie şi extremism.

„La baza patriotismului ucrainean, aşa cum se vede în spaţiul public (nu am avut date/metodologii mai complexe de analiză), cred că stă un patriotism destul de consistent în formă autentică, mobilizat de un leadership adecvat (surprinzător pentru mulţi) şi de comunicare foarte bună”, concluzionează David.

„Comportamentul David şi Goliat”

Sociologul Ioan Hosu susţine că reacţia ucrainenilor la invazia rusă trebuie analizată în contextul ultimelor trei decenii de când Ucraina şi-a proclamat independenţa în contextul disoluţiei Uniunii Sovietice. „Ucrainenii sunt într-o tensiune şi o presiune constante după 1990. Au renunţat la arme nucleare (1996 - Tratatul de la Budapesta), apoi au urmat Revoluţia portocalie (2004) şi protestele din Piaţa Maidan (2013-2014), toate fiind momente în care s-au manifestat puternic presiunile şi interferenţele Rusiei, care doreşte să-şi păstreze influenţa în Ucraina. Toate au culminat cu anexarea Crimeei (2014), situaţia din regiunea Donbass şi invazia rusească de zilele trecute”, spune profesorul clujean.

Cum au răspuns ucrainenii la această presiune constantă care le pune în pericol chiar existenţa ţării? „Este răspunsul celui care nu mai are aliaţi şi este singur în faţa unui inamic extrem de periculos: se mobilizează şi face tot posibilul pentru a căuta o cale de scăpare. E comportamentul David şi Goliat, o situaţie în care nimeni nu-ţi dă şanse, dar te mobilizezi aşa de bine în faţa uriaşului încât ai putea sa-i dai lovitură fatală”, explică Hosu. Ucrainenii sunt puşi în faţa unei ameninţări extreme, de desfiinţare a statalităţii pe care redobândit-o după 1990 şi încearcă să păstreze această „poveste”, această speranţă a unei ţări prospere care se îndreaptă spre Europa.

Cum încurajăm patriotismul în România?

Psihologul Daniel David este de părere că „în cazul unui război concret, cu leadership şi comunicare adecvate, românii s-ar implica corespunzător în apărarea ţării”. Gesturile extreme din ultimele săptămâni ale românilor, cum ar fi scoaterea banilor din bănci şi schimbarea în valută, dar şi cozile la paşapoarte, sunt expresii ale contextului psihologic în care am intrat de la începerea războiului pe fondul tendinţei românilor de se polariza şi apoi de a exagera atât partea pozitivă cât şi partea negativă a situaţiilor.

„Pentru mine, patriotism înseamnă un lucru foarte simplu: să-ţi pese de limba română, adică s-o vorbeşti corect, să fii sigur că rămâne o limbă importantă,  că rămâne limba oficială a ţării; să-ţi pese de teritoriul ţării – să fie importantă pentru tine păstrarea teritoriului; şi să-ţi pese de poporul care trăieşte pe acest teritoriu”, a precizat David.

Conceptele de patriot/patriotism au fost aşa de mult folosite până au ajuns să fie uzate şi golite de semnificaţie în spaţiul public, susţine sociologul Ioan Hosu. „Şi în perioada comunistă cât şi după aceea, naţionaliştii de paradă au călcat în picioare aceste concepte. Patrotismul a ajuns să fie asimilat cu discursul politicienilor. De foarte multe ori, politicienii au folosit aceşti termeni patriot, români, România, dar de fapt îşi urmăreau propriul interes şi aici a apărut problema suprautilizării.” 

Hosu crede că discursul patriotic e uzat şi trebuie reevaluat şi regândit „pentru că altfel, dacă spui pentru ţară înainte, vom vedea că oamenii nu vor şti unde sa meargă, înainte sau înapoi”.

Elitele politice şi instituţiile statului trebuie să inspire încredere

Hosu este de părere că fuga la bănci pentru a schimba valută şi cozile la paşapoarte reprezintă o isterie de masă. „Frica aceasta de război e generată de lipsa de securitate care ar trebui s-o inspire Statul. Nesiguranţa nu e generată numai de prezenţa unui inamic aproape de graniţele ţării, ci şi de modul în care poţi organiza o ripostă. E o demobilizare care vine la pachet cu lipsa de încredere în elitele politice şi în instituţiile statului”, explică profesorul clujean. Deşi Armata se bucură de un mare procent de încredere a populaţiei, aici nu e vorba doar despre Armată, ci de modul în care cetăţeanul percepe capacitatea statului de a gestiona situaţii de criză, detaliază Hosu. El a remarcat că, deşi administraţia şi instituţiile ucrainene sunt în disoluţie, a rămas un puternic nucleu guvernamental strâns în jurul preşedintelui Volodimir Zelenski, care comunică extrem de bine.

Profesorul crede că „este foarte importantă cultivarea şi recâştigarea rapidă a liantului dintre noi - încrederea. E nevoie de o mobilizare a tuturor actorilor, indiferent că vorbim de instituţii, biserică, societatea civilă, stat, politicieni. Altfel, riscurile de a intra în situaţii de derivă sunt destul de mari.” El susţine că, în ultimele zile, au existat mai multe valuri ale acestei derive: isteria schimbării de valută, cozile la benzină şi la paşapoarte, îngrijorarea cu privire la mobilizarea bărbaţilor între 18 şi 60 de ani. 

„Oamenii apelează la soluţii de supravieţuire individuala atunci când cele pe care le furnizează sistemul nu sunt credibile”, a conchis el.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Ce înseamnă să fii patriot? Daniel David: „Nu vrem să ne întoarcem să purtăm iţari şi să locuim în bordeie“

Cum poate ajunge România o „ţară ca afară“. Inovaţia radicală propusă de un reputat profesor universitar: „Va avea impact asupra întregii societăţi“