Ghid psihologic de război: pe lângă pregătirea psihologică, e nevoie şi de un plan pentru situaţii periculoase
0
Profesorul Daniel David, preşedintele Asociaţiei Psihologilor din România şi rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, ne prezintă cum să facem faţă provocărilor psihologice în contextul războiului din Ucraina. Pe lângă pregătirea psihologică, avem nevoie, pentru situaţii extreme, de un plan bine pus la punct.
David arată că războiul vine cu o serie de probleme practice, de provocări cărora trebuie să le facem faţă. Pentru a reuşi să rezolvăm eficient aceste probleme practice este esenţial să avem o pregătire psihologică adecvată. Preşedintele Asociaţiei Psihologilor din România explică punct cu punct cum să ne pregătim psihologic pentru a putea face faţă acestor provocări.
Pregătirea psihologică
„Pentru pregătirea psihologică avem nevoie de un set mintal raţional, caracterizat (după abordarea cognitiv-comportamentală a specialiştilor americani în psihologie Aaron T. Beck şi Albert Ellis) prin:
• gândire flexibilă („prefer”),
• (b) non-catastrofare („este rău, dar nu cel mai mare rău posibil”),
• (c) toleranţă la frustrare („nu-mi place, dar pot tolera şi merg mai departe”) şi
• (d) evaluări nuanţate ale oamenilor/vieţii („ai un comportament stupid”, în loc
de „eşti stupid”).
Acest set mintal va genera emoţii negative, dar sănătoase – ex. îngrijorare, dar nu panică/anxietate; nemulţumire, dar nu furie/agresivitate; tristeţe, nu deprimare –, care ne motivează pentru a aborda adecvat problema practică. Mai mult, pe acest fond emoţional pot să apară şi emoţii pozitive (ex. te poţi bucura de succesul copilului tău) şi implicări empatice/de compasiune faţă de ceilalţi, atitudinea psihologică fiind în general una de optimism realist”, explică Daniel David pe blogul său.
Ce se întâmplă dacă avem un set mintal iraţional
Dacă un set mintal raţional determină emoţii negative, dar sănătoase, un set mental iraţional determină tot emoţii negative, dar nesănătoase.
„Dacă avem un set mintal iraţional, caracterizat prin:
• gândire rigidă/absolutistă („trebuie să”),
• (b) catastrofare („este groaznic, cel mai rău lucru posibil”),
• (c) toleranţă scăzută la frustrare („nu pot suporta”) şi
• (d) evaluări globale („eşti prost”), vom avea emoţii negative nesănătoase, care interferează cu abordarea adecvată a problemei practice.
În plus, aceste emoţii nu permit exprimarea adecvată a unei emoţionalităţi/emoţii pozitive şi a unei implicări empatice/de compasiune faţă de ceilalţi, atitudinea psihologică devenind una de pesimism/realism neconstructiv. Evident, există şi un set mintal de detaşare („nu-mi pasă/nu mă interesează) sau de optimism iluzoriu/iluzii pozitive („mie nu are ce să mi se întâmple”) care duce la demotivare şi ineficienţă în abordarea problemei practice”, susţine David.
Grija faţă de propria persoană este esenţială
Un set mintal raţional trebuie completat cu un stil de viaţă sănătos. David subliniază că „pregătirea psihologică trebuie să includă şi grija faţă de propria persoană, având un stil de viaţă cât mai sănătos, spre exemplu prin hrană, somn, sport, meditaţie/rugăciune etc., pentru a fi pregătiţi să abordăm cât mai eficient problema practică. Altfel, ne generăm distres (ex. prin somn insuficient), care nu ne ajută să abordăm adecvat problema practică.”
Pregătirea pentru problemele practice
După pregătirea psihologică - un set mintal raţional şi un stil de viaţă sănătos – ne orietăm pragmatic spre problema practică. În acest sens David recomandă:
1. informaţiile despre aceasta trebuie luate doar din surse oficiale/credibile, ca de exemplu din zona autorităţilor şi/sau din zone mass-media de calitate. Nu citim astfel de informaţii din surse informale şi/sau de pe reţele sociale din zone necredibile, deoarece ne contaminăm psihologic. În plus, nu ne focalizăm constant pe aceste informaţii, ci le verificăm în perioade prestabilite (ex. din oră în oră) şi/sau la momente amorsate de diverse evenimente (ex. ştiri speciale).
2. Ca parte a abordării problemei practice, este important să ne protejăm psihologic copiii (şi alte persoane vulnerabile). Cum facem acest lucru?
- Putem discuta cu aceştia despre război, adaptând informaţiile nivelului lor de dezvoltare psihologică, fără a intra în detalii mai mult decât îi este necesar fiecărui copil pentru a-şi satisface nevoia de sens/semnificaţie şi predictibilitate în raport cu întrebările pe care le pune şi cu asigurarea reglării emoţionale a acestuia (prin normalizarea emoţiilor copiilor, empatie, compasiune, încredere, siguranţă, control/autocontrol).
- La vârsta preşcolarităţii operaţiile gândirii nu sunt încă formate adecvat, astfel încât, dacă copiii au întrebări despre război, discuţia se poartă prin mijloace înţelese de aceştia (ex. analogii concrete cu personaje din poveşti/desene animate pe care ei le cunosc), iar aici cu mare atenţie la reglarea emoţională a acestora.
- Copiii de vârstă şcolară mică şi preadolescenţii pot utiliza operaţiile gândirii mai ales asupra lucrurilor concrete; aşadar, războiul se poate introduce în discuţie prin mijloace/exemple concrete înţelese de copii, şi aici cu atenţie la reglarea emoţională a acestora.
- Adolescenţii au operaţiile mintale ale adulţilor, dar au probleme în reglarea emoţional-comportamentală; aşadar, despre război se poate discuta ca şi cu un adult, cu asigurarea reglării emoţionale a acestora.
- Copiii au reacţii adesea imitate/modelate/învăţate de la adulţi; aşadar, autoreglarea noastră psihologică adecvată va avea consecinţe pozitive şi asupra copiilor. În fine, copiii îşi pot masca emoţiile, astfel încât trebuie să fim atenţi la formele mascate de exprimare a acestora (ex. schimbări în privinţa somnului, a comportamentului alimentar, inhibiţie în interacţiuni sociale etc.).
Antidot de stabilitate
În condiţiile în care războiul vine cu incertitudini, David susţine că „avem nevoie de un antidot de stabilitate, care poate să vină dintr-o rutină zilnică, în care, pentru a simţi că trăim o viaţă autentică, trebuie să manifestăm (pe linia psihologiei pozitive dezvoltate de psihologul americanMartin Seligman):
(a) comportamente congruente cu 2-3 valori cardinale pe care le asumăm explicit (meaningful life – viaţă cu sens);
(b) comportamente congruente cu 3-5 puncte tari pe care le avem ca persoană (good life – viaţă bună) şi
(c) comportamente care ne produc bucurie/plăcere (pleasant life – viaţă plăcută).
„Este importantă implicarea practică”
David susţine că e important „să ne activăm suportul social, fie acesta mai restrâns sau mai larg, în funcţie de stilul psihologic al fiecăruia. În acest context este importantă şi implicarea practică. În contextul empatiei şi compasiunii, în acţiunile umanitare de ajutorare a refugiaţilor, sprijin financiar, organizarea de grupuri de suport, materiale informative, oferirea de compensaţii etc.”
Ce facem în situaţii de pericol asupra propriei vieţi
„Pentru situaţii de pericol asupra propriei vieţi (şi/sau a vieţii celor dragi) este important să avem un plan explicit care să implice ce facem exact, unde facem acest lucru şi cu cine (ex. mă adăpostesc, în locul X, cu familia). Acest plan ar putea presupune inclusiv informarea cu privire la acordarea primului-ajutor, la modalitatea de a reacţiona în situaţii de urgenţă, reducerea comportamentelor riscante, etc. Toate acestea trebuie înţelese cu scopul lor educaţional şi preventiv, în contextul în care România are cele mai mari garanţii de securitate din istoria sa şi face parte din cele mai democratice şi puternice structuri mondiale (NATO, Uniunea Europeană etc.)”, explică David.
În concluzie Preşedintele Asociaţiei Psihologilor din România recomandă: „Să ne comportăm cât mai normal, angajând pe cât posibil o viaţă autentică, dar monitorizând situaţia de război, implicându-ne adecvat şi adaptându-ne la aceasta printr-un set mintal raţional de optimism realist!”
Vezi aici articolul complet şi resursele folosite pentru redactarea acestuia.
Cine este Daniel David
Daniel David este rectorul UBB şi preşedintele Asociaţiei Psihologilor din România. Universitarul este autor al volumului „Profilul psihologic al poporului român“. Potrivit Thomson ISI/Web of Science, Daniel David (48 de ani) este psihologul român cu cel mai mare impact în literatura de specialitate naţională şi internaţională, prin numărul de citări în comunitatea ştiinţifică. În ianuarie 2013, a fost numit director responsabil cu cercetarea la faimosul Institut american „Albert Ellis“ din New York.
Se încarcă comentariile...
