Geraldine, fiica celebrului Charlie Chaplin: “M-am folosit de numele tatălui meu, am fost o târfă cu numele meu”

Geraldine Chaplin

Geraldine Chaplin, fiica celebrului Charlie Chaplin, a declarat sâmbătă, la Cluj-Napoca, unde participă la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, că în cariera sa s-a folosit de multe ori de numele tatălui său, precizând că numele i-a deschis orice uşă. „Am fost puţin târfă cu numele meu", a glumit aceasta.

Celebra actriţă Geraldine Chaplin va primi premiul pentru întreaga carieră oferit unei personalităţi din cinematografia mondială, la gala de închidere a festivalului, sâmbătă.

„Numele meu magic a deschis orice uşă. A fost mereu un avantaj", a declarat actriţa, care a povestit că, atunci când era mică, se împrietenea cu cea mai bună elevă din clasă şi îi promitea că, dacă îi face lucrarea la latină, o va invita acasă la ea, să îl cunoască pe Charlie Chaplin. „Am fost puţin târfă cu numele meu", a glumit aceasta.



Pentru ea, Charlie Chaplin a fost un tată minunat care nu şi-a dorit nicio clipă ca fiica lui să fie actriţă, pentru că ştia "capcanele meseriei". „Tata vroia doctori, avocaţi, ingineri, nu a fost mulţumit când am decis să fiu actriţă. Nici eu nu mi-am dorit ca fiica mea să fie actriţă, dar este. Dar atunci când am început să joc, tatăl meu a devenit cel mai mare fan. Am dorit să-i aud critica constructivă, dar tot ce îmi spunea era: «Tu eşti cea mai bună din filmul ăsta»" a mai precizat Geraldine Chaplin.



Pentru Geraldine Chaplin nu a existat niciodată o diferenţă între tatăl ei de pe ecran şi cel din filme. „De când eram bebeluşi ni se arătau filmele tatălui nostru. Ţin minte o întâmplare de când aveam 7 ani. Eu şi fratele meu ne-am aventurat să ieşim în stradă, am luat-o prin capătul grădinii. Când am ajuns în stradă am început să ţipăm «suntem copiii lui Charlie Chaplin», «suntem copiii lui Charlie Chaplin» şi o femeie oribilă a întrebat «cine e acela». Am fugit înapoi în casă şi am început să izbim tot ce ne-a ieşit în cale, că totul e o minciună, că poate tatăl nostru nu e cel mai important om al lumii. Era o femeie rece", a mai precizat Geraldine Chaplin.

Actriţa a mai spus că obiectele cele mai dragi pe care le are de la Charlie Chaplin sunt o jachetă cumpărată în Tokyo, în 1931 şi o vestă roz, pe care le poartă cu drag.



Geraldine Chaplin despre TIFF

Geraldine Chaplin a declarat, cu referire la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, că a fost foarte răsfăţată şi a fost primită cu foarte multă căldură, iar despre oraşul Cluj-Napoca a precizat că este „mişto", folosind chiar cuvântul românesc pe care l-a învăţat în Cluj.

"Locul asta e foarte tare, e foarte mişto (n. red. Cluj-Napoca). În aceste trei zile de când mă aflu la Cluj am fost aşa răsfăţată, am simţit atâta căldură, am văzut şi unul dintre cele mai bune filme, (n. red. «Despre oameni şi melci» în regia lui Tudor Giurgiu), e un film extraordinar, are umor, dar e una dintre cele mai mari tragedii. Oricând, dacă m-ar chema Tudor Giurgiu aş fi încântată să lucrez cu el ca regizor, m-aş sui în primul avion şi aş veni. Am auzit despre acest festival de la foarte mulţi prieteni, Diana Sanchez de la Festivalul de Film de la Toronto mi-a zis că acesta este un festival care nu s-a stricat cum s-au întâmplat cu alte festivaluri de film, a mai precizat Geraldine Chaplin.

Cine este Geraldine Chaplin

Pe 31 iulie 1944, Geraldine Chaplin se năștea în familia celui pe care presa internațională îl numea deja, fără rezerve, cel mai mare star de film din lume. Era cel de-al patrulea copil al lui Charlie Chaplin și primul dintre cei opt pe care legendarul actor i-a avut cu cea de-a patra soție, Oona O'Neill, fiica dramaturgului Eugene O'Neill. De-a lungul vieții, asemănarea izbitoare cu tatăl ei și numele Chaplin aveau să atragă o atenție considerabilă asupra sa.



Cel care a adus-o pentru prima dată în fața camerei de filmat, într-un rol minor din „Limelight" (1952), a fost chiar tatăl ei. De atunci au trecut 60 de ani și peste 100 filme. În tot acest timp, Geraldine Chaplin și-a construit propria identitate, diferită de a părintelui ei, și o carieră impresionantă. Aerul enigmatic și vulnerabil, privirea pătrunzătoare și forța interioară pe care o emană au propulsat-o în roluri dramatice de substanță, în filmele unor cineaști precum David Lean, Robert Altman, Pedro Almodovar, Carlos Saura, Claude Lelouch, Martin Scorsese, Alain Resnais, Jacques Rivette sau Franco Zeffirelli.

Geraldine Chaplin și-a petrecut doar primii opt ani din viață în orașul natal, Santa Monica (California), „vânătoarea de vrăjitoare" a erei McCarthy forțând mutarea întreagii familii în Elveția. Pentru că visa să fie balerină, a studiat la Royal Ballet School din Londra, însă a realizat în câțiva ani că prestațiile ei sunt mediocre și că „nu poți fi mediocru când porți numele Chaplin".

Cealaltă opțiune era actoria - meseria în care numele i-ar fi deschis enorm de multe uși. La scurt timp, în 1965, apărea pe afiș lângă Jean-Paul Belmondo, în „Par un beau matin d'été" (r. Jaccques Deray), și alături de Omar Sharif în imensul succes „Doctor Jivago" (r. David Lean). Ecranizarea după romanul lui Boris Pasternak i-a adus și prima nominalizare la Globurile de Aur din carieră.

În 1967, a început cea mai prolifică și interesantă perioadă din cariera actriței, marcată de întâlnirea cu regizorul spaniol Carlos Saura. E anul în care a debutat relația lor și s-a lansat celebrul thriller psihologic „Peppermint Frappé" (Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin), în care actrița este ținta obsesiei unui bărbat. Au urmat „Ana and the Wolves" (1973), „Cría cuervos" (Premiul Special al Juriului, Cannes, 1976), „Elisa, vida mía" (1977) sau „Mamá cumple cien años" (1979), filme care i-au consolidat reputația de actriță exigentă și de o profunzime rară.

Fluentă în spaniolă, franceză și engleză, Geraldine Chaplin s-a mișcat cu ușurință între cele trei cinematografii. În aceeași perioadă, impresionat de talentul ei, cineastul american Robert Altman i-a oferit un rol de reporter BBC în „Nashville" (1975), care i-a adus o nominalizare la Globul de Aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar. A distribuit-o apoi în „Buffalo Bill and the Indians" (1976) și „A Wedding" (1978), iar ca producător - în „Welcome to L.A." (nominalizare la BAFTA, 1976) sau „Remember My Name" (1978), ambele regizate de Alan Rudolph. Cu rolul soției criminale din „Remember My Name", Chaplin a primit elogii în presă, partener de platou fiindu-i Anthony Perkins.

Filmografia ei cuprinde roluri remarcabile și în „L'amour par terre" (r. Jacques Rivette), „La vie est un roman" (r. Alain Resnais), „The Age of Innocence" (r. Martin Scorsese), „Jane Eyre" (r. Franco Zeffirelli), „Hable con ella" (r. Pedro Almodovar), „En la ciudad sin límites" (r. Antonio Hernández) - premiul Goya pentru Cea mai bună actriță în rol secundar - sau filmul horror „El Orfanato" (r. Juan Antonio Bayona). În 1992, a fost pusă în ipostaza inedită de a o juca pe bunica sa, Hannah Chaplin, în filmul biografic despre tatăl ei, Chaplin, regizat de Richard Attenborough. Interpretarea i-a adus încă o nominalizare la premiile Globul de Aur.