FOTO Poveşti de cartier. De la ce vine numele celui mai mare cartier al Clujului şi a cui a fost ideea ca un alt cartier să nu poarte numele unei mărci de ţigări
0Cluj-Napoca, unul dintre cele mai bătrâne oraşe ale Transilvaniei, are cartiere cu denumiri care trezesc curiozitatea oricărui străin şi te fac să te întrebi de ce există în acest oraş nume precum Europa, Bună Ziua, Mănăştur, Zorilor sau Mărăşti.
Cel mai mare cartier al oraşului este Mănăştur. Cam o treime dintre clujeni locuiesc acolo. Tot acolo se află unul dintre cele mai vechi lăcaşe de cult ale Clujului, Biserica Romano-Catolică Calvaria.
Numele celui mai mare cartier al Clujului are la origine termenul maghiar de monostor, care înseamnă mănăstire. Zona se afla în proprietatea unei abaţii benedictine.
Cartierul mănăstirii
Istoricii spun că numele cartierului Mănăştur vine de la biserica de aici, Calvaria, care în Evul Mediu era mănăstire benedictină.
Potrivit istoricului Lukacs Jozsef, autorul cărţii „Povestea oraşului-comoară“, „sâmburele“ Mănăşturului este porţiunea încadrată de străzile Calea Floreşti, Bucium şi strada Primăverii.
Satul Cluj-Mănăştur, locuit de români, era în Evul Mediu posesiune a acestei mănăstiri. Cu oraşul s-a unit abia din 1 ianuarie 1895. Specialiştii spun că, după episcopia de la Alba Iulia, această mănăstire a fost cea mai importantă instituţie bisericească medievală din Transilvania, trecutul cartierului clujean fiind legat de trecutul mănăstirii.
„Numele cartierului Mănăştur are la origine termenul maghiar de monostor, care înseamnă mănăstire. Sunt dovezi care atestă clar că abaţia benedictină exista în jurul anului 1.100. Aceasta avea în posesie teritorii întinse, inclusiv satul românesc Mănăştur“, explică istoricul Lukacs Jozsef.
Acesta susţine că nu se ştie exact data certă a întemeierii mănăstirii, însă, în 1342, cetăţenii Clujului recunoşteau, în cadrul unui proces cu abatele de Cluj-Mănăştur, că mănăstirea e mai veche decât oraşul lor.
„Se consideră că primul rege al Ungariei, Ştefan cel Sfânt, ar fi fondat abaţia benedictină din Cluj“, afirmă istoricul.
Istoria dealului pe care se află Calvaria e mai veche decât mănăstirea benedictină. Legenda lui Anonymus povesteşte că ducele Gelu s-ar fi adăpostit în cetatea sa de lângă râul Someş după ce a pierdut lupta de la Almaş.
„Până la invazia tătară din 1241, actualul cartier Mănăştur era, de fapt, Clujul însuşi. Cetatea de la Cluj-Mănăştur, situată pe promontoriul denumit astăzi Calvaria, existentă din secolul al X-lea, este atestată documentar sub denumirea de castrum Clus, iar mănăstirea benedictină ridicată în interiorul acesteia este atestată sub denumirea Conventus monasterii beate Marie de Clus (Conventul mănăstirii Sfânta Maria din Cluj)“, explică istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei.
Mărăştiul şi hoştezenii
Hoffstadt. Hostati. Hoştezeni. Trei cuvinte care au legătură între ele şi vorbesc despre trecutul unei categorii aparte de clujeni: hoştezenii. Ei erau grădinari pricepuţi şi pe vremuri asigurau pieţele Clujului cu legume şi fructe proaspete. Erau cu sutele, iar acum mare lucru dacă mai găseşti câte două-trei hoştezence care vând legume, într-o zi, în Piaţa Mihai Viteazul sau în cele din cartiere.
Erau foarte respectaţi, educaţi şi credincioşi. Din păcate, comuniştii le-au distrus casele şi le-au luat pământurile. Gest care i-a rănit enorm. Mulţi nu au putut îndura şi s-au sinucis.
Despre hoştezeni, istoricii au numai vorbe alese. Spun că sunt germani la origine aduşi de unguri în secolul al XVII-lea, în Cluj-Napoca.
„Hoştezenii sunt o populaţie germanică la bază, probabil din Tirol. Au fost aşezaţi pe actuala Cetăţuie, străzile Emil Racoviţă şi Gruia erau locuite de aceştia. După 1790 au fost nevoiţi să coboare şi să se aşeze pe locul unde se află acum cartierul Mărăşti, deoarece pe Cetăţuie se amenaja locul pentru armată. Iar armata e armată, nu discută. Le-a luat pământurile. Atunci erau câteva sute de hoştezeni", povestea regretatul istoric Gheorghe Bodea.
După 1965 se hotărăşte că trebuie reorganizat Clujul. Istoricul Tudor Sălăgean spune că, având de ales între Mărăşti şi Mărăşeşti, cele două victorii româneşti din vara 1917, autorităţile au preferat prima variantă.
Mărăşeşti era, în epocă, denumirea unor ţigarete populare fără filtru.
„Cel care a propus ca Mărăştiul să poarte acest nume a fost academicianul clujean Ştefan Pascu. Pascu a propus, iar tovarăşul Nicolae Ceauşescu a aprobat. Înainte cartierul nu avea niciun nume", adaugă regretatul istoric Bodea.
Se încarcă comentariile...
