FOTO „Minitură” de weekend în Apuseni. Un colţ de rai văzut din şaua bicicletei
0
Pentru o excursie cu bicicleta în Parcul Natural Apuseni aveţi nevoie de mai multe zile. Un „minitur” al zonei care poate fi făcut în două zile ar fi următorul: Cluj - Gilău - Mărişel - Poiana Horea - Albac - Câmpeni - Buru - Iara - Floreşti – Cluj. Veţi fi impresionaţi de peisajele montane idilice şi de liniştea zonei.
„Limita cea mai apropiata de Cluj-Napoca a Parcului Natural Apuseni este la circa 50 km de Cluj, şi obiectivele turistice mai interesante sunt mai în adâncimea parcului, deci ar ieşi o excursie de minim 140 de kilometri cu minimum 1.000 de metri diferenţa de nivel în urcuş, ceea ce poate fi făcut într-o singură zi, la limită, doar de cicloturişti foarte bine antrenaţi dar nici lor nu le mai şi rămâne timp să viziteze ceva....”, a explicat pentru Adevărul, Radu Mititean, directorul executiv al Clubului de Cicloturism "Napoca". Pentru a reuşi să vedeţi cele mai interesante obiective de pe traseu într-o singură zi, singura soluţie este să plecaţi de mai aproape, de exemplu din Stei sau Huedin. Am ales totuşi ca punct de plecare Cluj-Napoca pentru a nu complica prea mult lucrurile. Astfel, un „minitur” al Apusenilor care poate fi făcut în două zile ar fi următorul: Cluj - Gilău - Mărişel - Poiana Horea - Albac - Câmpeni - Buru - Iara - Floreşti – Cluj. Traseul are circa 200 de kilometri şi necesită un efort susţinut. Un astfel de tur a fost descris de doi ciclişti aici.
În prima zi, se porneşte de la Cluj-Napoca, se trece prin Gilău, Mărişel, Poiana Horea şi ca punct final este localitatea Albac. Prima parte a traseului are 103 kilometri şi 1980 de metri de ascensiune totală. Cursa începe pe E60, cu direcţia Gilău. Pe drumul spre Mărişel traseul începe să fie mai dificil, având căţărări şi coborâri ce se alternează, până la baza căţărării de la Mărişel. Biciliştii trec pe lângă lacul Gilău şi continuă spre lacul Tarniţa. E posibil ca pe panta de 2 kilometri până pe barajul Tarniţa să fiţi nevoiţi să o luaţi de jos, mai ales daca aveţi şi ceva bagaje. De la barajul Tarniţa începe o zonă de pantă domoală, pe o şosea care îşi croieşte drum printre stânci şi lacul Tarniţa. Urmează căţărarea de la Mărişel, lungă de 11 km, cu o pantă medie de circa 6% şi pante maxime de peste 10%, una dintre căţărările cele mai dure. După ce se ajunge la platou o pauză este absolut necesară. Apoi se continuă drumul până la Albac.
Foto
Următorul checkpoint: Crucea lui Avram Iancu. Zona este din ce în ce mai pitorească, dar marcată de defrişările mai mult sau mai puţin legale din zonă. Crucea lui Avram Iancu marchează aproximativ jumătatea primei zile. Se coboară câţiva kilometri printr-o pădure deasă de brazi până se ajunge la intersecţia cu DN 1R. Coborârea durează până în Poiana Horea. Se ajungem la un moment dat la coada lacului Beliş, un loc numai bun de făcut fotografii. Treptat, drumul începe să urce spre ultimul vârf al zilei - cel din comuna Horea, corespunzător limitei dintre judeţele Cluj şi Alba. Odată ajunşi în vârf, intraţi în comuna Horea. Apoi urmează din nou o coborâre până în Albac, unde se termină prima zi. În cifre, tura a însemnat 103 kilometri parcurşi, aproape 2000 de metri ascensiune cumulată, şi circa 6-7 ore de pedalat.
Ziua a doua
Ziua 2 traseul continuă cu Albac - Câmpeni - Baia de Arieş - Buru - Iara - Floreşti – Cluj, adică 129 de kilometri şi 1070 de metri de ascensiune totală. Din Albac, drumul coboară uşor, până în Câmpeni, cu excepţia unui ciot de căţărare. Urmează intersecţia dintre DN75 şi DN74A, care duce spre Abrud şi care se continuă cu DN74. Până în Cluj, mai sunt de pedalat 115 km . Traseul nu mai e nici pe departe la fel de spectaculos, dar are un farmec aparte - Arieşul care urmează drumul, relieful carstic din jur şi cele câteva obiective de pe traseu. Următorul popas e în dreptul mănăstirii Lupşa, a cărei biserică de lemn datează din 1421. Urmează Baia de Arieş, un fost oraş minier. Următorul obiectiv mai important şi un loc bun de pauză - cascada Şipote. Peste câţiva kilometri urmează comuna Poşaga, în zona căreia se găsesc o mulţime de obiective naturale care merită văzute pe îndelete: Cheile Poşăgii, Scăriţa-Belioara, câteva peşteri. Nu mai este mult şi se intră pe „ultima sută de metri” cei 47 de kilometri dintre Buru şi Cluj. După Buru urmează vreo 20 de kilometri de uşoară căţărare, condimentaţi cu două pante destul de abrupte, dar scurte. Finalul „chinului” este vârful ultimei urcări a zilei, cea de dinainte de Săvădisla. De aici, se coboră până la intersecţia cu E60 de la intrarea în comuna Floreşti. Odată intraţi pe drumul european, traseul e o plăcere.
Platoul Mărişel
Recomandări
Radu Mititean, directorul executiv al Clubului de Cicloturism "Napoca", scrie în "100 de excursii cu bicicleta în zona Clujului" despre echipamentul necesar pentru excursiile cicloturistice de o zi: „Bicicletă în bună stare tehnică, tip mountain bike (cele tip "trekking" eventual la traseele "de şosea"), rucsăcel de tură (sau geantă de cadru la turele "de şosea"), apă minim 1 litru, alimente pe o zi, chilot şi tricou de ciclism, şapcă, ochelari de protecţie, cremă de soare, echipament pentru ploaie, vânt şi vreme mai rece (ţinând cont de sezon şi altitudine), sursă de lumină puternică, mini-trusă medicală, trusă tehnică (camere de rezervă, petece, pompă, ulei, set de scule etc.), telefon mobil,hartă. Pentru începători, copii şi pentru cei care merg în stil sportiv e recomandabilă şi casca. Este utilă şi o busolă şi este foarte util GPS-ul, chiar dacă nu conţine hartă detaliată sau waypoint-uri sau track-uri cu traseul vizat. Pentru traseele în zona montană mai înaltă, precum şi cele de primăvară şi toamnă târzie, trebuie să nu lipsească din echipament suprapantalonii, bluza de polar, hanoracul, căciuliţa, masca şi mânuşile groase.” De asemenea, legat de masă, Mititean explică: „În toate satele de pe trasee există magazine mixte şi baruri/bodegi, ce permit aprovizionarea cicloturiştilor cu apă, sucuri şi unele dulciuri şi snack-uri, însă în foarte puţine există magazine alimentare cu sortiment mai bogat de produse sau restaurante sau alte facilităţi de alimentaţie publică. De aceea este recomandat a se lua de acasă alimentele necesare pentru întreaga excursie, trebuind să se pună accent pe cele uşor digerabile şi care oferă multă energie, nefiind indicat însă a te baza într-o tură lungă exclusiv pe dulciuri şi trebuind evitate băuturile carbogazoase”.
Lacul Tarţina. FOTO: Remus Florescu
Mărişel, colţ de rai
Una dintre cele mai frumoase zone prin care trece traseu amintit este Mărişel. În Mărişel peisajul este atât de frumos încât cu uşurinţă ai putea să faci o sută de cărţi poştale cu fotografii care să-ţi taie răsuflarea. Dealurile acoperite de păduri, văile şi lacurile de pe traseu sunt înlocuite, treptat, pe măsură ce urcăm spre Apuseni, de peisaje mai aprige. Un râu curge cristalin pe marginea drumului, brazii înalţi formează un fel de tunel, care în anumite zone aproape că se închide şi în partea de sus, lăsând doar un firicel de lumină să lumineze şoseaua. Aici timpul stă în loc. Nimic nu tulbură liniştea şi viaţa oamenilor care păstrează multe din tradiţiile străvechi. Pâlcuri de case sunt răsfirate pe colinele verzi cât vezi cu ochii. La fel ca şi timpul, aici spaţiul pare nelimitat. Nu e de mirare că aveam de-a face cu cea mai mare comună ca suprafaţă locuibilă din Europa. Cei circa 2.000 de moţi mărişeleni trăiesc în peste 8.000 de hectare de teren.
Ioana d'Arc de România
Istoricii spun că meleagurile acestea frumoase de ţi se taie răsuflarea au dat României o legendă care aduce aminte de povestea eroinei franceze Ioana Ioana d'Arc . „Putem spune că Pelaghia Roşu este Ioana d'Arc a României. Ea a fost în fruntea unui detaşament de 300 de moţi din Mărişel, care a luptat împotriva unei armate de 3.000 de soldaţi maghiari şi a câştigat. Se întâmpla în 1849, în timpul în care moţii s-au ridicat sub conducerea lui Avram Iancu şi au luptat pentru libertate naţională şi pentru a scapa de iobăgie”, poveşteşte istoricul clujean Vasile Lechinţan. Deşi nu este în cărţile de istorie, Pelaghia Roşu este, după părerea istoricului, “una dintre femeile importante care au contribuit la mişcările pentru libertate şi demnitate naţională. Faptele ei sunt mai aproape de adevăr decât de legendă. Mai mult mit există în povestea Ioanei d'Arc, decât în cea a Pelaghiei”, explică istoricul.
Platoul Mărişel.
Legenda eroinei din Mărişel
Mărişelenii o cinstesc şi acum pe Pelaghia Roşu, în fiecare an, în 14 iulie, când mii de moţi din Apuseni sărbătoresc victoria lui Avram Iancu, din 1849, împotriva oastei maghiare. Oamenii se reculeg în două locuri: la Crucea Iancului, aflată pe platoul Muntelui Fântânele şi la statuia Pelaghiei Roşu, aflată lângă şcoala din Mărişel, care a luat numele eroinei. Pelaghia Roşu s-a născut în 1800 şi era fiica judelui (un fel de primar/nr) din Mărişel. Deşi a fost învăţătoare în Mărişel, Pelaghia a fost remarcată în luptele din 1848 şi 1849, când revoluţionarii români conduşi de Iancu s-au restras în Apuseni. În Mărişel, armata ungară a dat cinci mari mari atacuri. Pentru că mărişelenii erau foarte puţini, la lupte au participat şi femeile. În martie 1849, Pelaghia a comandat femeile din sat, care au reuşit să pună pe fugă soldaţii. Femeile îmbrcate în haine bărbăteşti au pornit un atac, călare, asupra inamicului. „Soldaţii s-au speriat, crezând că sunt atacaţi de cavaleria moţilor, şi s-au retras în debandadă”, povesteşte Lechinţan. De asemenea, Pelaghia s-a remarcat şi în cea mai crâncenă luptă, cea de pe Muntele Fântânele.
Turişti străini la Mărişel
La 3 kilometri de statuia Pelaghiei Roşu, se află Cabana Moţilor. Aici turiştii pot mânca bine şi se pot caza peste noapte. Mulţi turişti străini vin aici, impresionaţi de peisaje. Cea mai mare atracţie a zonei este natura nealterată. “De când suntem aici am atras foarte mulţi oaspeţi, din România şi, mai recent, şi din străinătate. Am pus accent pe oapseţii de afară, pnetru că ei apreciază foarte mult ce avem noi aici, natură pură, mâncare foarte sănătoasă şi foarte gustoasă din ingredinete locale, toate făcute după reţete tradiţinale, le plac foarte mult obiceiurile pe care noi încercăm să le îngorăm şi să le ignorăm din cauza tehnologiei şi modernismului ce ne-au luat minţine. Oaspeţii străini apreciază mult mai mult smiplitatae vieţii, faptul că încă se lucrează manual. Ei ştiu că animalele hrănite aşa sunt mai sănătoase şi produsele pe care le dau sunt mai sănătoase. Suntem desupra lumii, la 1250de metri înălţime, într-o zonă nepoluată, neindustrializată din Apuseni”, detaliază Ela Atanasiu, proprietara cabane. Deşi cei mai mulţi oapeţi vin aici să se bucure de natură, există posibilităţi de divertisment şi pentru pasionaţii de adrenalină. “Mărişelul e încojnurat de văi, unde poţi să faci escaladă, tirolină, se organizează plimbări cu maşini de teren, pe cai . Sunt destul de multe activităţi. Sunt firme care se ocupă aşa ceva, inslusiv poţi zbor cu elicopterul deasupra Mărişelului. Suntem aici între lacul Tarniţa şi Beliş, unde se pot face sporturi acvatice”, ne explică gazda de la Cabana Moţilor.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Citeşte şi
VIDEO Bearwatching sau „vânătoarea“ de urşi, cu privirea - obiectivul turistic ascuns al Ardealului
Două minunăţii ale naturii văzute de pe bicicletă: „monştrii“ de stană din pădure şi Cheile Turzii
Cheile Borzeştiului, sălbăticia la câţiva paşi de oraş. Cum te poate „vindeca“ natura de stres
Se încarcă comentariile...
