Fostul judecător CCR Augustin Zegrean: „Dacă în 10 ani n-ai avut timp să-l prinzi, să-l judeci, mai are sens judecata?”
0„Nu vor scăpa violatorii și criminalii pentru că sunt imprescriptibile acest infracțiuni”, spune Augustin Zegrean. El mai arată că conform legislației curente, procurorii au timp suficient pentru a instrumenta cazurile de corupție.
În mediul public, s-a vorbit despre Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție privind prescripția ca despre împlinirea visului lui Dragnea, din perspectiva faptului că intervine prescripția multor dosare de corupție. „Adevărul” i-a cerut părerea fostului judecător CCR, Augustin Zegrean, actual avocat.
Pe de o parte, el spune că Înalta Curte nu trebuia să dea lămuriri cu privire la hotărârile a Curții Constituționale, care erau clare.
În plus, fostul judecător CCR spune că hotărârea Înaltei Curți discriminează între inculpați. Zegrean spune că procurorii au timp suficient să instrumenteze dosarele de corupție și este inadmisibil ca un dosar precum cel de „luare de mită” să poată să fie trimis în judecată și judecat definitiv în 10 ani. „Pedeapsa are sens când se aplică întocmai și la timp, nu peste 10 ani”, spune Zegrean.
„Este o absurditate fără limite”
Adevărul: Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la decizia Curții Constituționale cu privire la prescripție a determinat o serie de proteste în societate. Cum vedeți situația juridică creată?
Augustin Zegrean: Înalta Curte nu trebuie să dea această hotărâre, pentru că n-are competență să facă asta. Înalta Curte are competență să dea așa-zisele dezlegări de drept, adică să lămurească neclarități referitoare la o lege, nu la o hotărâre a Curții Constituționale. E ca și cum ar da o hotărârea Curtea Constituțională și ar veni Înalta Curte să explice ce a vrut să spună. Ce treabă are Înalta Curte cu această chestiune nu știu.
Plus că decizia dată e ușor într-o altă direcție decât decizia Curții Constituționale. Ea dă un răspuns în două puncte.
În primul punct arată că toți cei care au comis infracțiuni și care, dacă li s-ar fi împlinit termenul de prescripție prevăzut de lege în perioada dintre cele două deciziii ale CCR, respectiv o perioadă de patru ani, beneficiază de dreptul de a face o cerere de contestație în anulare – o cale extraordinară de atac - prin care cere să i se recunoască faptul că s-a împlinit prescripția – practic să înceteze procesul penal împotriva lui.
În punctul 2 vine și spune că cei care au fost judecați și s-a pus în discuție prescripția, dar nu a fost acceptată de către instanță, aceștia nu pot face contestația în anulare prin care să solicite din nou intervenția prescripției.
Este o absurditate fără limite.
De ce spuneți că este o absurditate?
Deoarece se face discriminare între inculpați. Adică, în cauzele în care instanțele au spus „nu ți se aplică prescripția” și care au încălcat astfel decizia CCR, vine Înalta Curte și spune că bine au făcut să nu respecte decizia CCR... Sunt curios cum va motiva Înalta Curte decizia, dar nu ai cum să motivezi un lucru prost. De două ori nu e în regulă.
Care credeți că era soluția corectă?
Soluția corectă era ca Înalta Curte să respingă cererea ca inadmisibilă. Decizia a venit la cererea mai multor Curți de Apel, ai căror judecători, în supușenia lor, ei simt nevoia să aibă pe cineva deasupra care să le confirme ce trebuie să facă. Nu aveau de ce să facă asta deoarece deciziile CCR sunt cât se poate de clare, cel puțin astea două care spun că din 25 iunie 2018, când s-a dat prima decizie, și până în 26 iunie 2022, când s-a dat a doua decizie, nu a mai existat întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.
În Codul Penal, articolul 155 spune: cursul prescripției se întrerupe prin orice act de procedură făcut de procuror. Dacă este așa înseamnă că durata termenului de prescripție o stabilește procurorul, când vrea el. Dacă mai cita pe cineva, începea un nou termen de prescripție, nu se întrerupea, începea să curgă un nou termen. Era cât se poate de clar ce a vrut CCR aici. În prima decizia a zis: articolul respectiv din Codul penal este neconstituțional. În a doua, a completat și a explicat ce v-am spus mai sus, că nu este normal ca printr-o simplă citație să înceapă un nou termen de prescripție, este absolut împotriva firii. Și totuși, Înalta Curte zice că acolo unde s-a respins prescripția să rămână așa treburile. Asta nu este în regulă. Nimeni nu poate să vină și să spună nu respectați decizia curții. Apoi ne mirăm că ne acuză unii că România nu e stat de drept. Dacă Instituția Supremă în justiție face așa ceva, se poate zice că nu e stat de drept.
„Dacă în 10 ani n-ai avut timp să-l cauți, să-l prinzi, să-l judeci, mai are sens judecata?”
În mediul public au apărut opinii chiar opuse celei pe care mi-ați spus-o și care arată că scapă hoții, corupții, infractorii?
Scapă? Ia să stea ei în închisoare și să aștepte termene de genul acesta. Să vedeam ce vor zice. Trebuie să te pui și în pielea celui care stă și așteaptă. În toată lumea și în toate legislațiile de când e lumea au existat termene de prescripției. Să luăm un exemplu, la noi dacă pedeapsa până la 5 ani termenul de prescripție este de 8 ani. În ăia 8 ani nu a avut timp procurorul să facă dosarul și să-l trimită în judecată. Ce a așteptat?
Putem încerca o explicație neoficială în cazurile de corupție cu politicieni sau apropiați aia acestora, anume că s-au așteptat alegerile și schimbarea celor de la putere...
Haideți să luăm un caz corupție, la luare de mită prescripția este pentru unul care are și o funcție publică de 10 ani. Dacă în 10 ani n-ai avut timp să-l cauți, să-l prinzi, să-l judeci, mai are sens judecata? După 10 ani omul ăla oricum e terminat. Pedeapsa are sens când se aplică întocmai și la timp, nu peste 10 ani. Uită lumea și de ăla că a fost primar, deputat sau fata lui Băsescu.
Care este cauza acestor întârzieri în dosarele mari de corupție?
Nici eu nu știu. Eu sunt avocat, practic avocatura de multă vreme. Am dosare pentru care a fost pornită acțiunea penală în 2010 și suntem 2022 și nu s-a dat o soluție. Credeți că omul ăla e bucuros că nu e judecat? Mai ales că unii sunt nevinovați. Rolul pedepsei este să se dea la timp. Nu când uită lumea ce a făcut ăla.
Unde credeți că e mare problemă: procurorii sau judecătorii sunt responsabili de întârzieri?
De cele mai multe ori la procurori se întârzie. Și la judecători, am un caz cu 72 de termene la Curtea Supremă. Se întârzie și acolo, și acolo, care cum are interes. Eu am avut un dosar și am avut o excepție de neconstituționalitate. De 6 ani aștept răspuns. E printr-un sertar pe undeva. Nu e glumă cu justiția. Nu e de jucat cu asta.
Am văzut și eu pe unii supărați că ies violatorii, nu ies violatorii și nici criminalii, pentru că sunt fapte pentru care nu se aplică prescripția.
La procurori mai e o problemă: foarte mulți acuzați de corupție sunt prinși prin interceptările convorbirilor telefonice, dar nu îi trimit imediat în judecată, așteaptă să mai ia mită? De ce-i lasă? Îi lasă 5-6-10 ani și-i vor trimite în judecată când se supără pe ei. Pe mine m-a învățat profesorul de drept penal că e mai bine să scape 10 vinovați decât să fie închis un nevinovat.
Chestiunea asta este greu de acceptat în societatea românească...
Așa a fost învățată societatea românească.
„Hoții stau la pușcărie” sunt bine...
Da, plus, se mai zice că dacă venim noi la guvernare oprim corupția.
Visul lui Dragnea?
S-a vorbit despre această hotărârea a Înaltei Curți ca despre „visul lui Dragnea” devenit realitate... Ce părere aveți?
Imposibil. Dragnea și-a făcut deja pedeapsa.
Era vorba despre alte dosare, Tel Drum și altele...
Nici acolo nu e împlinit termenul de prescripție pentru că e foarte mare.
Au procurorii timp să instrumenteze dosare complexe de acest tip?
Au, da. Codul vechi penal spunea că se întrerupe termenul de prescripție prin împlinirea oricărui act de procedură care se comunică inculpatului, deci ăsta e Codul din 1968, făcut de comuniștii ăia răi. Codul nou penal spunea că orice act de procedură întocmit de procuror întrerupe cursul termenului prescripției. Deci nu numai dacă a fost comunciat inculpatului. După ce a fost scandalul acesta, după a doua decizie a CCR, a venit Ministerul Justiției și a scris ordonanță de urgență în care c credeți că au scris: au reluat dispoziția din 1968 aia abrogată tot de ei.
Aceasta este acum în vigoare?
Da, în Ordonață se arată că orice act de procedură care se comunică părții de către procuror întrerupe cursul prescripției. Ne-am cam întors la Codul penal din 1968.
Se poate depăși termenul special de prescripție prin această decizie?
Nu. Peste termenul special de prescripție nu se poate trece. Acela este format din durata pedeapsei maxime plus jumătate. Adică urmărirea penală și procesul până la o hotărâre definitivă nu trebuie să depășească durata maximă a pedepsei plus jumătate. Dacă avem o infracțiune cu pedeapsă maximă să zicem de 10 ani, termenul special de prescripție este de 15 ani. Acesta nu poate fi depășit în nicio situație.
Pe ce infracțiuni sunt cele mai multe dosare prescrise?
Pe evaziune fiscală. Acolo s-au schimbat și pedepsele. S-au schimbat mai multe lucruri. Dar la evaziune au dat o lege prin care spun că dacă restitui suma nu mai faci închisoare.
Se încarcă comentariile...
